Doctoranzii cu frecventa din Romania traiesc patru ani de zile intre disperarea de a nu-si putea face munca si speranta de a-si lua zborul in strainatate. Conditiile de munca mizere, generate de un salariu mai degraba semanand cu o bursa studenteasca, -condimentate- cu viata de camin, sunt tot atatea motive de descurajare pentru cei care aspira la inaltul titlu academic. O categorie inventata nu de mult de minister, dupa modelul sistemelor vest-europene de invatamant, doctoranzii cu frecventa din Romania sunt constransi sa lucreze opt ore pe zi pentru un salariu cu putin mai mare de 1,5 milioane de lei, fara posibilitatea de a mai avea un loc de munca, pentru completarea veniturilor. Dincolo de problemele financiare propriu-zise, cel mai mare of al doctoranzilor este dotarea precara a facultatilor cu aparatura si a bibliotecilor, cu carti. Astfel, dorinta lor de a face cercetare ramane, de multe ori, un vis. Toate aceste neajunsuri duc, in final, la dorinta de a prinde un loc de munca sau la sustinerea doctoratului in strainatate.
-Vreau sa plec, si nu stiu pe nimeni care sa vrea sa ramana aici-
Corneliu Gherman este doctorand in ultimul an la specializarea Fizica plasmei din cadrul Universitatii -Alexandru Ioan Cuza-, din Iasi. Blazarea sa in ce priveste sensul si avantajele pe care le ofera aceasta ultraspecializare este emblematica pentru categoria sociala pe care o reprezinta. Sentimentul inutilitatii si disperarii este insa justificat, in conditiile in care jumatate dintre colegii lui de an, admisi la doctorat in promotia 1997 de la Fizica, sunt deja in Occident: -In facultate am mai ramas doi sau trei, din cel putin sapte doctoranzi pe care-i cunosc foarte bine, din promotia in care am terminat-, spune Corneliu. Sub pretextul obtinerii unei burse, multi doctoranzi renunta la titlul de doctor in Romania, nesemnificativ in raport du dorinta de a avea un trai decent: -Ei spun ca isi intrerup studiile, dar intreruperea este un mod de a renunta fara a-si jigni profesorul conducator de doctorat. Cei care pleaca nu se mai intorc niciodata-, este de parere Gherman.
-Si eu vreau sa plec, si nu stiu pe nimeni care sa vrea sa ramana aici-, spune Corina Codreanu, care este in al doilea an de doctorat la specialitatea Genetica Moleculara din cadrul Facultatii de Biologie. Absolventa a Facultatii de Chimie si a unui modul de master in Biologie, Corina este in acelasi timp si studenta in ultimul an la Facultatea de Biologie, insa statutul pe care il are in Romania dupa atatia ani de carte nu i se pare deloc satisfacator: -Sunt multi oameni de valoare aici, dar, daca raman, se sting-, spune ea. De aceea, majoritatea doctoranzilor isi petrec o mare parte din timp navigand pe Internet, in cautarea unui loc de munca in exterior sau macar a unei burse.
Un doctorand castiga mai putin ca un invatator
Intreruperea studiului se produce fara ezitari, deoarece, chiar daca are in buzunar diploma de doctor in specialitatea aleasa, respectivul nu poate spera la mai mult decat o cariera universitara, din ce in ce mai nestimulativa si, ca atare, evitata. -Trebuie sa fii destul de tampit sa te inscrii acum la doctorat, aici in tara. Cei foarte capabili pleaca din prima in strainatate, la doctorat, si fac acolo cariera. Descurcaretii isi gasesc un loc de munca bun, iar cei ce nu stiu sa faca altceva, raman sa faca doctoratul in Romania…-, spune Corneliu Gherman.
Daca unii isi justifica alegerea de a face doctoratul din perspectiva lipsei de alternativa sau a dorintei de a studia si a aprofunda un anumit domeniu, altii vad totusi si unele avantaje in acest sistem. Doctoratul cu frecventa reprezinta o modalitate de prelungire a sederii in orasul respectiv si de a scapa de patru ani in invatamantul preuniversitar, pe care ar fi fost nevoiti sa-l practice in vreun satuc uitat de lume. Mai ales ca, fiind angajati cu carte de munca, doctoratul se adauga la vechime. -In fond, salariul unui doctorand nu este cu mult mai mic fata de cel al unui preparator-, incearca sa se impace cu ideea nivelului de trai Stela Baidaus, doctoranda in anul III la Facultatea de Litere, specializarea Stilistica si Poetica. Asa gandesc cei care nu sunt afectati de salariul mic, -mai mic decat cel al unui invatator care n-are decat liceul-, dupa cum remarca unul dintre doctoranzi, si care mai sunt inca sprijiniti de parinti. Ceilalti fac foamea prin caminele studentesti, neajungandu-le banii macar pentru a-si plati cazarea si pentru a avea o masa de pranz de cantina… -Daca as avea familie, n-as fi in stare sa fac doctoratul, decat – sa spunem – daca sotia mea ar fi si ea doctoranda si am avea o camera in camin. Pe de alta parte, nici nu poti sa ai un alt loc de munca propriu-zis, pentru ca noi trebuie sa muncim zi de zi in laborator sau in biblioteca-, ofteaza Corneliu Gherman.
Unii doctoranzi tin cursuri sau scriu cartile -maestrilor- pe gratis
Nefiind nici studenti, nici profesori, doctoranzii cu frecventa au inca un statut incert in mediul academic. Posibilitatea de a tine cateva ore, care i-ar aduce pe aceeasi treapta cu dascalii lor, este concretizata in putine cazuri, din cauza ca ar reprezenta doar un serviciu gratuit facut conducatorului de doctorat. Pe langa toate muncile birocratice ale -batranilor- care cad in spatele celor tineri, unii doctoranzi sunt nevoiti sa tina si cursurile profesorilor, neprimind nici un fel de retributie. Cei care-si permit, refuza pur si simplu, chiar daca alteori trebuie sa scrie in schimb cartile pe care dascalii isi pun numele, ulterior. Despre aceasta parte, cea mai neguroasa a sistemului, doctoranzii nu vorbesc decat pe la colturi…
Mirela Corlatan
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
