Abandonul in spitale se inregistreaza in toate tipurile de spital, inclusiv in cele de urgenta, dar are, cum lesne se poate intelege, dimensiuni mai mari intr-un spital de geriatrie sau intr-unul de bolnavi cronic.
Exista mai multe forme sub care se practica acest abuz, asa cu reiese din evidenta pe care o avem. Cel mai frecvent este refuzul externarii. Desi se pune in vedere celor care aduc bolnavul varstnic la internare ca durata internarii este, in mod firesc, limitata, bolnavul este -uitat-, apartinatorii refuzand sa se mai prezinte pentru externare, chiar la insistentele repetate ale personalului; acestia, nu rareori descendenti directi, folosesc mai multe -procedee-: unii dintre ei isi lasa adrese sau telefoane false, altii ascund gradul de rudenie, afirmand ca sunt niste -oameni de bine-, fara vreun interes anume, care n-ar avea nici o obligatie legala sau morala (in multe cazuri acesti oameni -de bine- au intrat in posesia caselor in schimbul promisiunii ca se vor ocupa de cel ce le-a oferit casa). Recent, s-a prezentat la internare o femeie in varsta, adusa de un barbat care pretindea ca este vecin, dar in realitate era fiul, care dorea sa nu mai fie cautat spre a se ocupa de mama sa. In alte cazuri, batrani cu tulburari de memorie sunt lasati de cei care-i aduc la usa camerei de garda sau chiar in curtea spitalului, dupa care se fac nevazuti, neuitand sa ia si actele batranului, spre a impiedica identificarea acestuia. Acesta ar fi abandonul propriu-zis.
Este posibil sa se petreaca si lucruri mai grave (dar pe cine intereseaza astazi depistarea si pedepsirea sau prevenirea acestor cazuri?): abuzul -de neglijenta- (neingrijirea, neacordarea ajutorului celor suferinzi), gesturi active tinand de eutanasie (!) spre -a-i ajuta- sa treaca mai repede in lumea umbrelor, pentru a le ramane casa, bunurile, pentru a se elibera de datoria ingrijirii lor, pentru a se bucura de viata lor grabind moartea altora.
Exista si alte forme – semiabandonul si cvasiabandonul. In cazul semiabandonului, apartinatorii evita externarea si preluarea batranului, vin sa-l viziteze, cel mai adesea ferindu-se sa dea ochii cu personalul, spre a nu fi solicitat sa-si prea batranul. Ei afirma ca acest comportament nu ar fi abandon, ca ei vin la batran, chiar daca inteleg s-o faca -ani la rand-. Cvasiabandonul este abandonul in spital, chiar daca apartinatorii viziteaza, mai mult sau mai putin formal, batranul.
In ultimul timp, o alta forma de abandon, aparent incredibila, si totusi o realitate, este abandonul… cadavrului. In cazul in care batranul decedeaza, unii apartinatori (am avut si cazuri in care acestia erau copiii batranului) refuza se se prezinte spre a se ocupa de inmormantare. Unii motiveaza lipsa posibilitatilor materiale, altii invoca relatiile tensionate care au existat intre ei si parinti, altii, in sfarsit, nu motiveaza in nici un fel, iar unii nu sunt lipsiti de resurse materiale, dar in mod sigur sunt cu totul lipsiti de resurse morale.
De altfel, un alt lucru ingrijorator care se poate constata cu usurinta (dar trebuie avut si curajul de a-l afirma) este atitudinea grupurilor angajate in protectia animalelor, uneori foarte active, chiar manifestandu-se cu o anumita vehementa, concomitent cu toleranta si indiferenta fata de fenomene cel putin la fel de revoltatoare ca atitudinea indiferenta sau agresiva fata de animale, cum sunt -copiii strazii- si -batranii strazii-, batranii abuzati si abandonati. Sa nu se inteleaga ca as aveaa ceva cu cei care manifesta sentimente onorabile fata de animale. Ceea ce ma mahneste este indiferenta in crestere fata de semenii nostri defavorizati. In ce directie, oare, -evoluam- pe masura -inaintarii- in civilizatie? Ce mai reprezinta pentru unii dintre noi frumusetea morala a notiunii crestine de -aproape-? Poate ca e bine sa ne punem si astfel de intrebari si sa reflectam. Sigur ca, din fericire, cele consemnate mai inainte se refera la unii dintre noi, putini, e drept, dar in crestere. E vorba de faptuitorii abuzurilor. Dar mult mai multi sunt, din pacate, cei indiferenti, cei care nu iau atitudine, incurajand prin aceasta fapte reprobabile ca cele la care ne-am referit si in legatura cu care detinem o -cazuistica bogata-, pe care o putem pune la dispozitie celor care ar fi inclinati sa nu dea crezare acestor tragice realitati.
Dr. Constantin Bogdan
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
