Facultatea, subterfugiu pentru pseudointelectualitate?

Universitatile de dinainte de *89 si-au inzecit numarul de studenti, si-au insutit baza materiala, iar salariile unora dintre universitari au ajuns cu mult mai mari decat al sefului statului. Toate pe spinarea parintilor care se amagesc ca e bine sa ai o facultate.

Liberalizarea si descentralizarea invatamantului superior a dus la aparitia unei puzderii de universitati si facultati noi, in conditiile in care cele existente au crescut si ele, exponential aproape. Insasi harta dezvoltarii sistemului academic in Romania in general – dar si in particular – respecta graficele standard ale unei megalovituri economice, in primul rand. Daca – pentru a folosi doar exemplul celei mai importante universitati clujene – in 1989, Universitatea Babes-Bolyai avea 5.940 de studenti, care studiau in sapte facultati, in 2002, universitatea are peste 40.000 de studenti, inscrisi in cadrul a 19 facultati. Dezvoltarea n-a insemnat doar scolarizarea unui numar foarte mare de studenti, ci si un boom economic fara precedent al UBB. Doar intre 1993 si 2002, institutia a construit, cumparat, modernizat sau a primit in administrare peste 30 de imobile.

Aspectul de afacere al mediului universitar e extrem de vizibil in concurenta acerba din ultimii ani dintre diferitele universitati si facultati: publicul-tinta il constituie marea masa de absolventi cu pretentii academice, plus fostii absolventi aflati sau pusi in fata unor noi specializari superioare (dictate de piata) sau subterfugii (dictate de mediul socio-politic).

Boemia studenteasca a devenit o amintire

Primii ani de dupa Revolutie: caminele nu reprezentau o problema, costurile erau mai scazute, nu se percepeau taxe pentru a doua facultate. -Stiu ca, imediat dupa ce-am intrat la facultate, in 1995, si-am inceput sa prind gustul vietii studentesti, ma si gandeam unde voi da la a doua facultate. Eram prin anul trei, perspective prea mari n-aveam in a ma angaja la Cluj, intoarcerea in provincie nu-mi convenea si-mi ziceam ca mai bine mi-ar prinde statutul de lichea studenteasca-, isi aminteste Eugen, fost student, azi masterand in Vest. -Avantajele erau atunci deosebite: iti pastrai caminul, puteai candida, ca absolvent, pe locuri separate, in plus aveai carnet de student si beneficiai de reduceri pe tren etc.-, completeaza Eugen.

Amagirea mediei de Bc si a examenelor lejere

Premisele marii afaceri erau puse deja. Adevaratul declic avea sa-l reprezinte insa marirea numarului de locuri in regim -cu taxa- si scoaterea, relativa, a examenelor de admitere, in schimbul notei de la Bac. Examenele lejere, importate dupa modelul universitatilor particulare, au atras mai mult ca niciodata o mare masa de absolventi, multi dintre ei fosti liceeni mediocri. Presiunea sociala exercitata de rude si cunoscuti a capatat astfel mai multa ampoare, concomitent cu angajamentul parintilor de a suporta costurile intretinerii la facultate.

In primii doi ani ai noului sistem de admitere, facultatile clujene au incasat miliarde de lei numai din taxele de inscriere nereturnabile. Au fost tineri care, incurajati de media la Bacalaureat, si-au depus dosarele la cinci-sase facultati, intr-o singura sesiune de admitere. Situatia s-a schimbat in aceasta sesiune, oficialii multor facultati clujene recunoscand ca numarul de candidati este sub asteptari si sub cifrele din sesiunea precedenta.

Universitatea, simpla trambulina spre Occident

Desi vehiculeaza bani multi pentru situatia actuala a Romaniei, invatamantul romanesc nu mai produce calitate, mai cu seama in ultimii ani. Iar daca produce, nu o poate fructifica sau nu mai are sansa de a o fructifica. Lucru demonstrat clar in ultimii ani, singura sansa ramane aceea de a trece, dupa absolvire, de -partea corecta a granitei-, cu patalama cu tot. Singura speranta a tinerilor cu adevarat pregatiti este sa-si gaseasca, in continuare, oportunitati de studiu in exterior. Cei din profilul socio-uman vaneaza masterele Universitatii Central-Europene din Budapesta si Varsovia, cei mai curajosi incearca in Europa -adevarata-, in Italia, Franta sau Anglia. Iar cei care au nervi sa sustina toate examenele de limba engleza n-au nici o ezitare sa-si caute ceva in Statele Unite.

-Studentia- – o afacere de mii de dolari

– medie de 400 de dolari/an, taxa de scolarizare;

– medie de 150 de dolari/chirii, plus cheltuieli minimale;

– medie de 200 de dolari/an pentru sustinerea unei noi specializari;

– o multime de taxe birocratice;

– carti si alte documentatii, permise de biblioteca, abonamente de transport in comun

De profesie, candidat

A devenit clasica situatia din urma cu ceva ani a baietilor de la facultatile tehnice. Mircea a facut cinci ani de fizica, iar de atunci s-a inscris inca vreo trei ani fie la matematica, fie la info. -Dadeam numai de distractie, ca sa-mi aman armata si ca sa-mi reduc la jumate de pret drumul pe tren pana la mare, in vacante-, isi aminteste, amuzat, Liviu. La fel, Jerry. N-a terminat nici o facultate, dar a cumulat vreo sase ani de -anul I-, scapand de fiecare data de armata: -Nu-mi pasa, taxa de inscriere era mica, matematica stiam la greu, info la fel, ma descurcam. De cand cu media la Bac, intru doar la <cu taxa>, dar si asa imi permit 100 de dolari intr-un an, din salariul meu de 500 de dolari pe luna, ca programator-.