Exista sau nu ceva dupa moarte? Multi cred ca sufletul vede trupul in timp ce se ridica la cer, ca drumul spre Rai este un tunel cu o lumina feerica la capat, insa foarte putini pot spune exact ce se intampla dupa ce inima nu mai bate si nici nu mai respiri. Dincolo de linia subtire ce desparte viata de moarte incepe necunoscutul. Trei ieseni care au fost cu un pas -pe lumea cealalta- povestesc cum este drumul. O data ajuns in lumea cealalta, doar printr-un miracol te mai poti intoarce -acasa-.
Intalnire imposibila pe stadionul din Mizil
Psihologii si psihiatrii cred ca aceste -amintiri- sunt trairi de ordin subiectiv, pentru ca doar persoanele in cauza le-au simtit si perceput asa cum povestesc.
-Nu exista o modalitate de a obiectiva aceste trairi, fie ca sunt imagini, sunete sau senzatii tactile-, declara dr. Gabriel Crumpei, medic psihiatru la Centrul de Psihiatrie, Consiliere si Psihoterapie din Policlinica nr. 1.
Neculai Constantin are 63 de ani si isi aminteste foarte amanuntit tot ce a vazut sau isi inchipuie ca a vazut in perioada cat a fost in moarte clinica, pe 7 august 2001. Spune ca isi aminteste detaliile ca si cand totul s-ar fi petrecut aievea, acesta putand fi un argument ca exista totusi ceva dincolo de hotarul intre fiinta si nefiinta.
-M-am intalnit cu tata pe stadionul din Mizil, unde am copilarit. Era imbracat cu pantaloni gri din stofa englezeasca si un sacou in carouri. Si eu, si el eram mai tineri cu vreo 20 de ani. La inceput nu l-am vazut, era in multimea din tribuna, iar in stanga sa era un loc liber. Exact in fata lui, dar in tribuna opusa, era preotul, iar alaturi, primarul, toti avand palarii negre pe cap-, povesteste Neculai Constantin. Barbatul spune ca s-a dus langa tatal sau, s-a asezat langa el si, la un moment dat, a auzit o voce din multime care il avertiza: -Uite, vezi, nu ai respectat ce ti-a spus taica-tu. Cand o sa te faci bine, o sa te intorci acasa-. Imediat, tatal meu mi-a spus pe un ton parintesc: ?çPentru ca nu m-ai ascultat, meriti doua palme. Primeste-l pe popa, ca vrea sa-ti vorbeasca?ê. Eu am refuzat categoric, explicandu-i ca nu am timp si trebuie sa plec. Apoi, am vazut ca toata lumea incepe sa danseze ca la o serbare campeneasca si, in timp ce plecam de pe stadion, m-am intalnit cu mama, care are 81 de ani si este in viata. Tin minte ca ultimele cuvinte cu care m-am despartit de tata au fost: ?çFa-te bine si discutam dupa aceea?ê. Dintr-o data, m-am trezit in sala de operatie si simteam ca sunt in Paris. Tin minte ca eram foarte suparat pe cadrele medicale pentru ca ma chinuiau si pe unul il amenintam ca-l rad si pe altul ca-l tund. La un moment dat, am simtit arsuri si taieturi pe piept. Abia dupa un timp am aflat ca erau rezultatul celor patru socuri electrice care mi-au repornit inima-, isi aminteste Neculai Constantin ce s-a intamplat in cele 20 de minute cat a fost in moarte clinica.
In trei zile, a avut cinci stopuri cardiace. A fost vorba de un caz mai greu, deoarece stenoza aortica (valva era obturata aproape total) a generat grave disfunctii la ventriculul stang. Operatia a mers bine, insa au urmat trei zile in care medicii Clinicii de Chirurgie Cardiovasculara au luptat si nu l-au lasat sa moara.
-Imi amintesc ca dadeam din maini ca si cum as fi zburat-
Gheorghe Ungureanu are 65 de ani si este fericitul pacient care, dupa 40 de minute de moarte clinica, a fost readus la viata pe 22 iulie 2001 de medicii de la Unitatea de Primire Urgente a Spitalului -Sf. Spiridon-.
-Cred ca a fost cea mai lunga perioada de resuscitare a unui pacient si, ceea ce este foarte important, nu a ramas cu sechele. A fost un caz fericit, deoarece alte cazuri similare nu pot fi salvate intotdeauna. Cauza principala o constituie faptul ca sunt adusi prea tarziu, sau, daca se reuseste resuscitarea, pacientul nu-si mai revine cerebral, deoarece creierul a fost lipsit prea mult timp de oxigen. Daca ne opream dupa 20 de minute, timpul recomandat de tratatele de medicina pentru resuscitare, acum nu mai era in mijlocul familiei-, ne-a declarat dr. Diana Cimpoesu, medic primar in medicina de urgenta, coordonatorul UPU. Barbatul povesteste ca a auzit tot timpul voci si i se parea ca pluteste.
-Imi amintesc ca dadeam din maini si foarte rar din picioare, ca si cum as fi zburat. Nu-mi amintesc sa fi vazut tuneluri, verdeata sau ingeri. Mi-am revenit putin cand am coborat din Salvare. Atunci am simtit ca ma duc in jos, ca alunec intr-un hau fara sfarsit. A doua zi ma durea pieptul de la socurile electrice si, cand respiram, simteam ca paraie ceva in mine-, isi aminteste Gheorghe Ungureanu, care multumeste medicilor ca l-au adus de pe lumea cealalta. Cumnata sa, Aurica Lefter, a murit de inima la 43 de ani, la cateva luni dupa ce avusese si ea un stop cardiorespirator. -Pe patul de moarte a povestit ca vede cerul senin ca atunci cand fusese in moarte clinica. Spunea ca atunci se intalnise cu bunicul intr-un loc superb, unde erau o liniste si o frumusete de nedescris. Peste tot era verdeata si foarte multe flori. A discutat cu bunicul despre ce s-a mai intamplat in familie si s-a intalnit cu inca doua persoane care murisera, dar nu a apucat sa vorbeasca cu ele pentru ca o voce i-a spus ?çintoarce-te?ê si dupa asta si-a revenit-, a povestit Elena Ungureanu, sora celei care fusese in moarte clinica.
Insotit de fulgere si trasnete pe drumul catre lumea cealalta
Tot pe 22 iulie, Vasile Asofiei, tatal a trei copii, fost strungar la Nicolina, a fost resuscitat timp de 10 minute dupa ce a intrat in stop cardiorespirator, la UPU. Barbatului i s-a facut rau in casa si sotia sa a chemat Salvarea. Ulterior, medicii i-au explicat ca, daca mai statea jumatate de ora acasa, nu ar mai fi avut ce sa-i faca. -La spital mi-au dat o pastila, mi-au facut injectii si, cand voiau sa-mi faca EKG, am simtit ca ma duc. Am inceput sa simt ca nu mai am picioare si m-a luat cu frig cumplit. Am strigat disperat: ?çVreau acasa la copiii mei!?ê. Dupa asta, imi amintesc ca pluteam, dar mi s-a spus ca am fost mutat de pe o targa pe alta si, probabil, asta a fost motivul senzatiei simtite atunci. Nu mai stiu daca era real sau asta s-a intamplat acolo, pe drumul spre lumea cealalta, dar imi aduc aminte un fulger stralucitor si un trasnet cumplit, dupa care s-a facut intuneric aproape ca noaptea-, isi aminteste Vasile Asofiei. El crede ca a ramas in viata pentru ca s-a gandit la copiii lui si Dumnezeu a vrut sa nu-i lase orfani. Din pacate, nu toate persoanele resuscitate au o evolutie favorabila in timp, pentru ca ajung tarziu la medic. -Gheorghe Potanga, de 48 de ani, a fost adus la noi pe 13 octombrie 2001 si l-am resuscitat 30 de minute. A inceput sa respire fara ajutorul ventilatorului abia dupa patru zile, starea de constienta i-a revenit foarte greu, iar de vorbit, a inceput dupa 14 zile. Interesant este ca a devenit constient dupa ce a fost vizitat de preot. Din pacate, a murit in luna decembrie. Boala de baza care provoaca aceste accidente cardiace poate reveni oricand si sansele de a salva din nou bolnavul scad foarte mult-, a explicat dr. Cimpoesu.
Senzatiile de plutire apar cand urechea interna are de suferit
Psihologii si psihiatrii considera ca cele relatate de persoanele care au fost in moarte clinica sunt trairi de ordin subiectiv. -Doar ei le-au simtit si perceput asa. Nu exista o modalitate de a obiectiva aceste trairi, fie ca sunt imagini, sunete sau senzatii tactile. Unii spun ca au senzatii de plutire, de miscare, ca vad tunele, aspecte vizuale mai mult sau mai putin exotice, dar absolut nimic nu poate fi verificat-, explica dr. Gabriel Crumpei. Din punct de vedere stiintific se stie ca, din momentul in care simtul echilibrului care se gaseste in urechea interna are de suferit, atunci apar tot felul de senzatii de plutire, de ameteala, si cand cineva este in moarte clinica se manifesta acest fenomen care da senzatia de zbor. Astfel de trairi se gasesc nu numai in moartea clinica. -Chiar daca o persoana nu respira si nu ii bate inima, metabolismul cerebral mai functioneaza, deci este o activitate cerebrala la fel ca in somn sau in starea de coma, care se poate manifesta prin imagini, senzatii sau trairi. Uneori, ele pot fi tinute minte, dar nu intotdeauna si, pentru ca este o stare de constiinta modificata, este foarte greu sa le iei in considerare ca atare.
Este, de fapt, o reprezentare deformata a unei realitati traite intr-un anumit moment sau a unei realitati amintite-, considera dr. Crumpei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
