Gratie lui Hardau, peste 100 de profesori botosaneni sunt capsunari in Spania

Toţi ministeriabilii care s-au aflat în fruntea educaţiei şi cercetării după anul de graţie 1990 au spus că sistemul educativ este prioritate naţională sau domeniu strategic. Nici gând să se transpună ceva în practică în aceşti ani. Şcolile au rămas la fel de rudimentare ca dotare materială iar unele, în special din mediul rural, mai au puţin şi se prăbusesc. Dascălii sunt şi ei la fel de săraci cum erau cu zece de ani în urmă. Degeaba aruncă ministrul Hărdău cu promisiuni deşarte spre ochii profesorilor, că ei sunt tot cu portofelele goale.

Într-o conversaţie telefonică purtată ieri, preşedintele Sindicatului din Învăţământul Preuniversitar, Maria Ţipirigan, îmi spunea că pe vremuri cadrele didactice erau respectate în comunitate. Lucrurile s-au schimbat enorm în cei 35 de ani de când predă la catedră. Ea recunoaşte că acum mulţi elevi vin la şcoală mai bine îmbrăcaţi decât profesorii lor. Aşa că nici nu mai pare o nenorocire dacă din cei aproximativ 3500 de membri pe care îi are sindicatul pe care îl conduce, 100 au plecat în ultima perioadă în Italia, Spania ori Statele Unite să culeagă căpşuni ori să muncească la cules de struguri, sau la cărat saci cu gunoi. Alţii spală farfurii în restaurante ori fac menaj în casele bătrânilor, dar îşi plătesc la zi contribuţia în cadrul Sindicatului, sperând că într-o zi s-ar putea întoarce în ţară unde să profeseze iarăşi la catedră. Legislaţia din învăţământ arată că un dascăl poate să-şi ia concediu fără plată pentru cel mult un an, apoi se poate întoarce la catedră. Maria Ţipirang spune că oricât ar negocia în calitatea sa de lider de sindicat, totul se rezumă la praf în ochi iar ea nu îşi mai face de multă vreme iluzii. Pe de altă parte, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Aurel Cornea, spunea că în anul 2006 au plecat din sistem 500 de dascăli bucureşteni, fiind vorba de profesori titulari. Nici în judeţul Bacău situaţia nu este mai roz. Mai mult de 300 de profesori au solicitat în anul 2006 concediu fără plată. În acelaşi context, statistica din judeţul Alba arată că 44 de profesori au părăsit temporar catedra anul trecut. La fel stă situaţia şi în judeţul Neamţ, unde în anul 2005, 143 de dascăli au făcut acelaşi lucru.

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

În acest context, Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani a solicitat Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării să analizeze felul în care sunt calculate salariile în învăţământ. Reprezentanţii sindicaliştilor botoşăneni susţin că personalul auxiliar este nedreptăţit în raport cu profesorii şi învăţătorii şi spun că ar fi corect ca atunci când se măresc salariile celor de la catedră ar trebui să se acorde sporuri şi personalului TESA. Guvernul a anunţat mărirea salariilor cadrelor didactice cu 22%, în timp ce pentru personalul TESA, muncitori necalificaţi şi de întreţinere, salariile au fost majorate cu doar 18%. Maria Ţipirigan a declarat însă că cei peste 3500 de salariaţi sunt recunoscuţi ca personal angajat în sistemul de învăţământ. Prin urmare, sindicatele din învăţământul botoşănean vor ca personalul auxiliar să primească aceleaşi măriri salariale ca şi profesorii. În prezent, salariul unui paznic nu depăşeşte 400 de lei. Ţipirigan a declarat că sindicatul său va susţine cauza angajaţilor TESA. Deşi în ultima perioadă s-au făcut unele investiţii importante în infrastructură şi în material didactic, în judeţul Botoşani încă mai există copii care învaţă în şcoli din chirpici şi unde îngrijitorii sunt nevoiţi să vină la serviciu de la ora 4 dimineaţa pentru a încălzi sălile de clasă. Mare parte dintre dascălii care sunt destul de norocoşi să poată lua autobuzul nu primesc deconturi pentru navetă. Este motivul pentru care sindicatele au intentat mai multe procese primăriilor din localităţile respective. Doleanţele personalului auxiliar din educaţie s-au făcut auzite în mai multe rânduri, cu precădere în timpul grevelor mai îndelungate organizate de marile sindicate din învăţământ.