Pentru sistemul de sanatate, 2001 a fost un an al vorbelor. Strategii de tot soiul, initiative legislative, planuri peste planuri – iata bilantul autoritatilor medicale. Alocarea pe cap de de locuitor a 71 de dolari pe an pentru asistenta medicala fata de 55 de dolari in anul 2000 reprezinta, incontestabil, una dintre putinele realizari ale actualei guvernari in domeniul sanitar. Insuficienta insa, atata vreme cat in spitale au domnit frigul si lipsa medicamentelor.
Licitatii trucate si spagi consistente
Daca pana anul trecut, datoriile spitalelor si, implicit, finantarea acestora reveneau Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, o data cu schimbarea decorului politic si a staff-ului institutiilor, subit, a devenit si treaba Ministerului Sanatatii. Chestiunea a fost gandita insa cu cap pentru ca, in lipsa unor atributii clare, responsabilitatea era pasata de la CNAS la minister si inapoi – rezultatul simularii unui tip de ping-pong neprofesionist a condus, in final, la absenta unui vinovat.
In realitate, pe intreg parcursului anului am asistat la o criza manageriala grava, instalata la toate nivelurile – mai putin colectarea contributiilor la Fondul asigurarilor sociale de sanatate, care a functionat impecabil. Lipsa de autonomie a CNAS, al carui fond de cheltuieli este stabilit de Ministerul Finantelor, a condus la un hatis birocratic greu de inchipuit si aproape imposibil de controlat. Licitatiile trucate, interesele de toate specialitatile si spagile consistente au fost regulile dupa care s-a facut achizitia de medicamente si consumabile. In contextul dat, producatorii, importatorii si distribuitorii de medicamente s-au vazut nevoiti, alaturi de bugetul statului, sa -finanteze- sistemul cu sume importante de bani, reprezentand contravaloarea neachitata a produselor furnizate.
Un alt moment neplacut pentru furnizorii de medicamente s-a derulat in vara. Stabilirea preturilor, efectuata pana acum de Ministerul Sanatatii, a fost transferata Oficiului Concurentei, conducand, astfel, la amplificarea birocratiei in politica medicamentului. De asemenea, Oficiul Concurentei nu a fost in stare sa negocieze o majorare de preturi cu unul dintre cei mai importanti producatori romani de medicamente – care acopera aproximativ 60% din necesarul intern -, punand in mare dificultate, luni de zile, acordarea actului medical.
Privatizarea bate pasul pe loc
Ministrul sanatatii, Daniela Bartos, a anuntat, la inceputul anului, un program masiv de privatizare care viza spitalele. De intentiile doamnei ministru, deocamdata, s-a ales praful. Restructurarea spitalelor s-a rezumat la transformarea catorva unitati, insignifiante din punct de vedere al cheltuielilor, in asezaminte sociale. In rest, fluxul mare de bolnavi se indreapta tot catre spitale – unde costurile sunt foarte mari -, medicul de familie, din cauza dotarii precare, fiind un fel de functionar al asigurarilor de sanatate, care transcrie retetele gratuite si compensate recomandate de medicul de spital. In ambulatoriile de specialitate, functioneaza o pseudoprivatizare, excelent reprezentata prin acordarea cabinetelor medicale in regim de comodat – medicul a primit spatiul in folosinta, care, conform contractului de comodat, nu este nici al doctorului, nici al statului.
Desi anuntata cu surle si trambite, privatizarea ministerului era din start esuata, atata vreme cat legea nu defineste proprietarul – consiliile locale, consiliile judetene sau directiile de sanatate publica.
Un exemplu reprezentativ al dezastrului il constituie Institutul de Geriatrie -Ana Aslan-. Eficientizarea institutiei pare floare la ureche, in conditiile in care gerovitalul suta la suta romanesc – piratat si vandut pe bani grei in strainatate – poate aduce bani buni sistemului de sanatate. Din pacate, institutul inghite bani grei din bugetul sanatatii, ministerul nefiind in stare sa promoveze specialisti in geriatrie la conducerea institutului si sa elaboreze un program coerent de eficientizare a acestuia.
Afacerea Siemens, musamalizata de actuala guvernare
Daca guvernele anterioare au contractat sute de milioane de dolari, bani care trebuie rambursati de actuala conducere a Ministerului Sanatatii, autoritatile de acum nu sunt in stare sau nu vor sa lamureasca cel putin creditele flagrante.
Afacerea Siemens este de departe mostra de notorietate. Fostul premier Radu Vasile a contractat un credit de 90 milioane de dolari pentru realizarea unui spital de urgenta in cadrul spitalului bucurestean Coltea, credit garantat de stat. La inceputul anului, Ministerul Sanatatii s-a trezit in situatia de a rambursa cateva milioane de dolari pentru organizarea si realizarea proiectului.
Incheierea contractului are insa conotatii penale. Realizarea unui spital de urgenta in centrul Capitalei este imposibila din cauza aglomeratiei si a strazilor foarte inguste. Largirea strazilor este si ea imposibila pentru ca ar implica demolarea unor cladiri-monumente istorice. Pe aceste considerente, proiectul a fost deja respins de specialistii in urbanism.
De ochii lumii,Corpul de Control al primulului-ministru a facut un control la Coltea. Despre concluzii, inca nu fost date publicitatii si probabil ca nici nu vor fi mediatizate, motiv pentru care deducem ca statul este bun de plata, iar Guvernul musamalizeaza afacerea Siemens, despre care vom mai vorbi si in anul care urmeaza.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
