Momentul in care in invatamant se deschide sezonul examenelor, pentru multe familii este similar cu o coborare intr-o vale a plangerii. Primul lucru care conduce spre un fel de disperare colectiva este acela ca, dupa fel de fel de experimente, nimeni nu este in totalitate sigur ce efect va avea nota obtinuta la un examen asupra viitorului elevului care il sustine. Conteaza sau nu conteaza la admiterea in treapta urmatoare de invatamant, cat conteaza, in ce proportie se tine cont de performanta obtinuta de-a lungul celorlalti ani si multe alte asemenea intrebari se indreapta in foc sustinut spre conducerile scolilor, spre inspectoratele scolare si spre Ministerul Educatiei care, prins adesea pe picior gresit, se rataceste printre propriile ordonante si instructiuni pe care le-a emis in ultimii ani. In cautarea unui tap ispasitor, in concordanta cu noua moda oficiala de a demasca elementele coruptiei, s-a gasit ca vina zace prin unitatile scolare, unde se strang fonduri pentru organizarea de mese, banchete sau excursii (?) pentru membrii comisiilor de examinare. Unii considera ca aceste fonduri au ca scop imediat -imblanzirea- examinatorilor, in vreme ce altii cred ca fondurile se duc direct in buzunarele unor dascali.
Nu subiectele au fost de vina
Pentru cei care au avut curiozitatea sa parcurga textul probelor date la examen si mai ales grila in baza careia se acorda punctajul, este greu de crezut ca s-au putut produce -erori intentionate-, care sa duca la -umflarea- notei, decat, in cel mai rau caz, intr-un procentaj insignifiant. Pe de alta parte, dascalii care predau materii -cautate- nu sunt doritori a da cu piciorul unor venituri sigure obtinute din meditatii, pentru a obtine un avantaj relativ minor dintr-o spaga conjuncturala la un examen. Furtunile care se nasc in fiecare sesiune isi au cauze mai adanci. Este greu de inchipuit ca intr-un judet in care elevii se prezinta catastrofal la o simulare trec cu brio de examenul propriu-zis. La fel de greu este de crezut ca un presedinte de comisie primeste in mod deschis bani de la parinti, carora le mai si imparte carti de vizita sau chitante. Oare nu cumva este de vina o mentalitate zdravan impamantenita de ceva vreme, conform careia banii pot cumpara orice?! De cate ori copiii, astazi stransi cu usa de niste examene pentru care nu se simt in totalitate pregatiti, nu au auzit din partea parintilor discutii despre cum se poate scapa, prin intermediul unor sume de bani bine plasate, din orice belea? Cum sa nu se nasca in capul lor fraged ideea ca, indiferent daca invata sau nu, parintii vor reusi sa-i cumpere examenul si diploma de care are nevoie, in acelasi fel in care i-a cumparat tot ce a avut nevoie sau i-a trecut prin cap?
-Scoala- materialistilor
Ideea ca scoala reprezinta o afacere este atat de adanc inradacinata in capul unora incat nici nu pot concepe ca ar mai trebui sa si invete cand, uitandu-se in jur, constata ca invatatura e o pierdere de vreme, care nu aduce nici un folos intr-o societate in care e de ajuns sa fi smecher ca sa te imbogatesti, iar aceasta materie nu se preda la scoala. Intr-o societate in care functioneaza o economie paralela si o piata paralela, nu este de mirare ca pentru unii elevi invatamantul este ceva paralel cu educatia, de vreme ce, dupa ce iese de pe poarta scolii, constata ca societatea le cere alt fel de comportament decat cel cu care a incercat sa-i obisnuiasca invatamantul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
