Mașina de tocat bani a institutului lui Patapievici ne duce de nas

Anul trecut, când am criticat modul în care oficialii Institutului Cultural Român toacă banii publici, am fost chemați repejor la raport de către unul dintre aceștia. Directorul Departamentului Programe Externe, Saviana Diamandi, a fost lezat în orgoliul propriu și a încercat, vreme de aproape o oră, să ne convingă cum stau lucrurile în realitate și cât de epuizantă este munca în interesul compatrioților de peste mări și țări. 
Așa că în mod natural, acum, la început de an, curiozitatea ne-a împins să ne uităm pe pagina de Internet a ICR, unde este pusă în văzul lumii structura bugetului pe anul 2007. Numai că încă o dată ni s-a demonstrat utilitatea unei vorbe existente în folclorul autohton: mulți văd, puțini cunosc.
Ne-am uitat și am tot analizat cele 37 de pagini și am constatat că sunt prezentate informații pompoase, care la prima vedere într-adevăr îți lasă impresia unei munci asidue. Pe lângă faptul că unele date sunt aruncate în dorul lelii, se poate constata că există numeroase programe despre care nimeni nu a auzit până acum, însă ele sug anual miliarde.
Nefiind specialiști în economie ori contabilitate, ne rezervăm totuși dreptul de a fi reticenți legat de autenticitatea acestor date. Spre exemplu, când vine vorba despre bugetul pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri de cheltuieli, articole și alineate, apar în mod firesc unele neconcordanțe. Din moment ce apare o rubrică în care este prevăzută suma de 10 miliarde de lei vechi pentru deplasări, detașări, transferări, constatăm cu stupoare că un rând mai jos apare suma de 1 miliard de lei vechi pentru deplasări interne, detașări, transferări. Păi bine, domnilor, dar atunci de ce un alt rând mai jos mai apare o altă sumă – 9 miliarde de lei vechi – pentru deplasări în străinătate?
Și cum românul este prin natura sa evaziv, nici specialiștii ICR care au întocmit această dare de seamă nu ies din această notă. Pe tot parcursul acestui raport financiar apare noțiunea "alte cheltuieli". Evident că acestea nu sunt detaliate ori explicitate, chiar dacă este vorba de miliarde de lei. Chiar dacă-s vechi, tot din banii noștri, ai contribuabililor, ajung în buzunarele unor funcționari publici care nu dau doi bani pe acest lucru.
Spre exemplificare, apare la un alt indicator – cheltuieli pentru alte active fixe – încă un miliard de lei vechi. Apoi, o pagină mai încolo, pentru "alte sporuri", s-au pompat 1 miliard o sută patruzeci de mii de lei vechi. În fine, lista este lungă, așa cum este și cea care conține cele șase programe ce au început pe hârtie pe 1 ianuarie 2007 și se vor sfârși în anul 2025, probabil când se va termina și actuala domnie a șefilor de la ICR.