Bolnavii de la Centrul -Alzheimer- Iasi traiesc ca si cum lumea din jurul lor nici nu ar exista, fara sa poata rosti un cuvant sau macar sa-l inteleaga. Cumplita boala ii rapune fara ca acestia sa constientizeze macar ca au fost candva fiinte umane, care au iubit, au suferit, au avut familii.
Un fost medic nu-si mai aminteste decat prenumele
De dimineata si pana seara, femeia strabate de la un capat la altul holurile spitalului. Pentru Maria nu exista ieri, astazi sau maine. Pentru ea viata inseamna un continuu du-te vino pe holurile spitalului. Fara sa priveasca pe nimeni, Maria bolboroseste jumatati de cuvinte pe care nu le intelege nimeni, iar cand ajunge la capatul holului se intoarce pentru a reface pentru a 10-a oara intr-o zi acelasi drum.
Daca este strigata isi recunoaste numele si raspunde cu un -Da- nesigur. De fapt acesta este singurul cuvant pronuntat de Maria pe care il inteleg asistentele. In rest, femeia lovita de cumplita boala Alzheimer nu isi aminteste nici un alt cuvant in intregime. Parca toata memoria i-ar fi fost stearsa cu buretele in cativa ani. Maria a fost medic, are saizeci de ani si, din intreaga ei viata, nu mai stie decat cum o cheama. Nu-si recunoaste copiii, nepotii. Nu stie sa se incalte, sa se imbrace, sa manance sau sa se pieptene. Pentru ea nu mai exista nimeni si nimic. A ajuns in spital in urma cu cativa ani cand familia si-a dat seama ca femeia este bolnava. -Ea avea grija de nepoti, care le spuneau parintilor zi de zi ca nu se mai pot intelege cu bunica. Familia s-a gandit ca toate necazurile sunt din cauza batranetei, ca femeia nu mai este la fel de atenta ca inainte si este normal sa uite unele lucruri. Abia cand a inceput sa plece de acasa si sa vagabondeze pe strazi fara sa mai stie sa se intoarca, au inceput sa-si faca probleme. De multe ori mergea la cumparaturi si dadea pe o paine 100.000 lei. Nu stia care este valoarea banilor sau ce trebuie sa cumpere-, povesteste Irina Lungu, psiholog in cadrul Centrului -Alzheimer- Iasi.
Debutul bolii este lent, in jurul varstei de 40-50 de ani
Dementa de tip Alzheimer inseamna, practic, stergerea memoriei. Persoana afectata de aceasta boala uita pe parcursul catorva ani tot ceea ce a invatat in viata.
-Alzheimer este o afectiune a creierului. Practic, scoarta cerebrala se atrofiaza si se usuca exact ca o nuca. Este o afectiune de etiologie necunoscuta. Probabil cauzele sunt genetice si, de obicei, are un caracter ereditar. Majoritatea pacientilor nostri au avut in familie membri care au suferit de aceasta boala-, a spus dr. Silvia Firicel, medic primar psihiatru – seful Centrului -Alzheimer-, din cadrul Spitalului de Psihiatrie -Socola-. Boala loveste oamenii in plina maturitate. De obicei, primele semne ale bolii apar in jurul varstei de 40-50 de ani. Debutul bolii este lent, iar simptomele apar unul dupa altul, motiv pentru care familiile bolnavilor nu isi fac griji, punand totul pe seama neatentiei, a stresului sau a batranetii.
Abia cand boala se agraveaza, familiile se hotarasc sa apeleze la specialisti. Asta pentru ca si familiile acestor bolnavi traiesc o drama cand realizeaza ce se intampa de fapt.
Un profesor nu si-a mai recunoscut scrisul, in timpul unei conferinte
-Sunt si cazuri in care la inceput bolnavii isi recunosc, uneori, rudele. Am avut un profesor de geografie care uneori isi recunostea sotia cand venea sa-l viziteze. Ba, mai mult, ne spunea ca stie ca este bolnav si ca se afla intr-un spital. Cateodata ne povestea chiar cum preda el la cursuri si ce fel de studenti avea. Dar, asta se intampla la inceputul declansarii bolii-, isi aminteste Irina Lungu. Familia a trait o adevarata drama cand s-a constatat de ce boala sufera profesorul. -Primele simptome au aparut la un curs pe care acesta trebuia sa il tina la o conferinta. Pentru ca nu isi mai intelegea scrisul, profesorul a lasat foile si a plecat sa se plimbe prin oras. Apoi, pe parcursul catorva luni, pleca noaptea de acasa si nu mai stia sa se intoarca-, povesteste Irina Lungu. Ea considera insa ca cea mai mare drama nu o traiesc bolnavii de Alzhei-mer, ci familiile acestora. -Practic, bolnavii nu constientizeaza nimic din ceea ce se intampla in jurul lor. Ei uita tot ce au trait si nu mai stiu ce inseamna durerile si greutatile vietii. Pentru ei nu exista tristete sau bucurie. In faza finala a bolii nu mai recunosc nici macar un singur obiect sau persoana. Mai dificil este insa pentru familii. Atunci cand familia tine mult la bolnav, sufera enorm. Este foarte greu sa vii sa-ti vezi mama, tatal sau sotul si acestia sa nu te recunoasca. Sa nu-si aminteasca cine esti si ca au facut parte din viata ta-, explica psiholog Lungu.
Computerul tomograf ar putea depista boala de timpuriu
De multe ori familiile abandoneaza bolnavii de Alzheimer. -Rudelor apropiate le este rusine ca au un astfel de bolnav in familie. Il interneaza in spital si vin foarte rar sa-i viziteze. Insa acesti oameni chiar daca nu isi amintesc nimic, au nevoie de multa atentie si iubire. Dar, la noi, in Romania, batranii sunt uitati. Nu exista programe de protectie sociala a batranilor, iar societatea este total indiferenta la problemele acestora. Oamenii nu isi imagineaza ca vor imbatrani si vor ajunge neajutorati. Mai grav este faptul ca nu exista nici un program de preventie sau educatie pentru ca bolnavii de Alzheimer sa fie depistati timpuriu. Iar atunci cand un om in plina maturitate este lovit de aceasta boala, drama este foarte mare-, a spus dr. Silvia Firicel.
Alzheimerul fiind o boala care se transmite ereditar, persoanele care au avut astfel de cazuri in familie pot fi afectate de aceasta boala. -Afectiunea ar putea fi depistata inainte de a se declansa, in urma unui examen la computerul tomograf. Dar, un astfel de examen costa si oamenii evita sau amana, gandindu-se ca nu li se poate intampla tocmai lor asa ceva-, a mai spus dr. Firicel. Aceasta a mai precizat ca boala chiar daca nu este vindecabila, exista terapii care amana evolutia bolii.
Cei mai multi bolnavi ajung in spital prea tarziu
-Cei care stiu ca au avut bolnavi de Alzheimer in familie ar trebui sa se prezinte macar la un consult, la un specialist psihiatru, pentru a li se recomanda un tratament de preventie. In general, persoanele care ar putea fi afectate de aceasta boala trebuie sa se implice in activitati care le fac placere, activitati care sa le antreneze mereu creierul-, a mai spus dr. Firicel. Aceasta a mai precizat ca in Romania nu exista o evidenta privind numarul bolnavilor care sufera de Alzheimer, centrul din Iasi fiind primul infiintat in tara in anul 1994. In plus, nu exista nici programe de preventie sau educatie in acest sens. -Multi oameni nici nu stiu ce inseamna Alzheimer. De aceea, cei mai multi bolnavi ajung la noi cand boala se agraveaza foarte tare. Dar, daca familiile i-ar aduce din timp la control, i-am putea ajuta cu tratament specializat pentru a incetini evolutia bolii-, a mai spus dr. Firicel.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
