Pe Ilie Burlan il cunosc toti cei care si-au facut macar o data plinul la benzinaria din Dorobanti. Este aproape imposibil sa fi trecut pe acolo fara sa-l remarci. Daca nu-ti spala parbrizul masinii, iti canta la muzicuta sau iti cere bani de-o vodca. Are 35 de ani si este unul dintre cei 5.000 de bucuresteni adulti fara adapost.
Nea Ilie, asa cum ii spun toti cei care il cunosc, a lucrat in armata, dar din cauza bauturii a fost dat afara, si asa, incetul cu incetul, a pierdut totul si a ajuns sa fie unul dintre oamenii strazii. Nu a fost niciodata casatorit, dar dupa cum se lauda: -Am o mie de femei-.
De doi ani nu se mai atinge de bautura
Nea Ilie este acum o persoana normala despre care nu ai spune ca are problemele pe care le are. Poarta haine curate si este proaspat ras. Isi mai aminteste insa de vremea cand era alcoolic si-i dau lacrimile atunci cand imi povesteste cum -ma arunca lumea din tramvaie, nu ma lasau soferii sa ma urc in masina, asa de rau aratam-. Este mandru de el pentru ca a reusit sa renunte la alcool si a facut acest lucru singur, fara tratament. Vointa si ambitia au fost singurele arme cu care a luptat impotriva bolii.
De doi ani de zile nu se mai atinge de bautura si, mai mult de atat, a devenit un mic asistent social care incerca sa-i convinga pe semenii sai ca trebuie sa renunte la alcool. Pana acum, consilierea oferita de el a dat rezultate in doua cazuri si se bucura cand -vin langa mine si-mi zic ca s-au lasat si in loc de vodca imi cer un suc-.
Lui Ilie Burlan nu-i place sa ceara, dar atunci cand o face, cere bani de vodca, pentru ca, spune el, are mai mult succes: -Ma duc in restaurante de lux si lumea imi da pentru ca zice ca macar sunt sincer, si nu-mi dau 5.000, cat mi-ar da daca as cere o paine, ci imi dau 20.000, ca atata costa o vodca,nu?-. Din cei aproximativ 300.000 de lei pe care ii strange in fiecare zi spaland masini sau cantand la muzicuta, 100.000-200.000 ii da de pomana celor mai nefericiti ca el, pentru ca nu suporta sa-i vada mancand din tomberoane. A fost si el in situatia lor si nu vrea sa mai treaca nimeni prin asa ceva. Nu le da niciodata bani pentru ca, zice el, -i-ar da pe bautura-, dar le cumpara de mancare in fiecare zi.
Nea Ilie se considera un norocos pentru ca astazi are totusi un acoperis deasupra capului: -Stau intr-o fabrica din Otopeni. M-a luat domnul Staicu, care e director. Am dormit 5 ani in scara blocului lui si, dupa ce m-am lasat de baut, m-a mai lasat un an acolo ca sa vada daca chiar nu mai beau-. Are acolo tot ce-i trebuie: un pat si chiar un televizor color de care este tare mandru, iar pentru asta, -de cate ori ma trezesc dimineata, ma inchin sa-i dea Dumnezeu sanatate-.
Dorinta: o muzicuta scumpa cu buton
Boschetarul Ilie, asa cum ii place lui sa-si spuna, isi doreste o muzicuta scumpa cu buton, pentru ca cea pe care o are s-a cam stricat si in curand nu va mai avea cu ce sa cante. M-a rugat sa spun asta pentru ca -poate e vreun patron care vrea sa mi-o cumpere-. Isi mai doreste si sa fie paznic de noapte pe undeva, ca sa aiba si el un salariu mai bun. In rest, promite ca nu va renunta sa-i ajute pe cei de pe strada si, daca in tramvaiul in care v-ati urcat, un domn ingrijit face catre dumneavoastra urmatorul apel: -Saru* mana frati romani si credinciosi! Va rog frumos si insistent sa ma ajutati si pe mine cu un ban sa-mi iau si eu juma* de vodca. Aveti incredere in mine ca banii nu-i dau nimanui si-i beau eu singur. Din banii care mi-i dati, nu-mi iau nici un covrig. Va multumesc pentru intelegere!-, ajutati-l cu incredere, pentru ca glumeste.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
