-Piata Revolutiei dispare complet din punct de vedere arhitectonic-

Dupa ce timp de o jumatate de secol arhitectura traditionala proprie Capitalei a fost mutilata de -buldozerul comunist-, ceea ce a mai ramas din aceasta nota urbanistica specifica Bucurestilor va avea aceeasi soarta. Reputatul istoric si profesor Dinu Giurescu ne-a explicat cum in spatele asa-zisei imbunatatiri a calitatii spatiului urban se ascunde stergerea istoriei arhitecturale a Bucurestilor, intocmai cum s-a intamplat in perioada comunista.

-Sa planteze cei 1.100 de copaci in Piata Revolutiei-

– Domnule profesor, sunteti autorul primului raport international despre sistematizarea oraselor si a satelor in perioada comunista, asadar, preocuparile fata de aceasta latura a istoriei sunt vechi. Care a fost amprenta pe care si-a lasat-o regimul asupra spatiului urban al Capitalei?

– Mai intai sa va citesc din legea din 1974 ce isi propunea sistematizarea comunista: -zonarea functionala a oraselor-, -stabilirea regimului de inaltime-, -echiparea cu cai de comunicatie si transport-, -punerea in valoare a monumentelor istorice si de arta si a locurilor istorice- si, in sfarsit, -imbunatatirea continua a conditiilor de munca, locuit si odihna a populatiei-. Ce-a facut sistematizarea comunista? A ras strazi intregi, cartiere intregi, a daramat in proportie de 85-90% 29 de orase din Romania, a ciopartit, a mutilat grav Bucurestiul si alte orase, cum le vedem in momentul de fata. Astazi am auzit un nou slogan: e Planul Urbanistic General (PUG – n.r.) si Planul Urbanistic Zonal (PUZ – n.r.). Asa incat am stat sa ma gandesc ce e sistematizarea comunista si ce e PUG sau PUZ. Cu regret trebuie sa spun ca nu exista diferente mari intre ele. In interviuri repetate pe care le-a dat, domnul primar general al Capitalei a spus ca urmareste in primul rand sa creasca, citez, -calitatea spatiului urban-. Va rog sa comparati cu telurile legii sistematizarii comuniste. Si, ca sa vedem cum creste calitatea spatiului public urban, luam mai intai Piata Revolutiei si, dupa aceea, cazul Catedralei -Sfantul Iosif- si al Bisericii Armenesti, pentru a da numai trei exemple. In Piata Revolutiei, macheta prevede construirea a doua blocuri de treizeci si ceva de metri inaltime, unul in fata restaurantului Cina, altul in fata fostului CC al PCR. In felul acesta, m-am uitat foarte bine la macheta, Calea Victoriei devine un pic mai larga si dupa aceea reintra in spatiul ingust de dinainte de Palatul Telefoanelor, iar Piata Revolutiei dispare complet din punct de vedere arhitectonic. Mai mult decat atat, domnul primar general ne spune ca acum este o piata destinata masinilor, nu oamenilor si obiectivele de acolo – il citez pe domnia sa – -Muzeul National de Arta, Biblioteca Centrala Universitara, Ateneul, Ministerul de Interne sunt cladiri valoroase pe care trebuie sa le punem in valoare-. Si le punem in valoare distrugand zestrea arhitectonica si istoria acestei tari pe care o lasam sa dispara sub valul asa-ziselor innoiri de sticla si beton, plantate ca picioarele unor elefanti. In momentul de fata, Piata Revolutiei pune in valoare toate cladirile din jurul ei, te duci oriunde vrei in aceasta piata, privesti la acele cladiri si le intelegi. Eu le-as propune domnilor care sunt asa de doritori sa investeasca ciopartind sau anuland arhitectura traditionala a Bucurestilor niste amenajari foarte simple, unde intr-adevar lumea sa se intalneasca si sa se bucure de ceea ce vad imprejur sau sa planteze cei 1.100 de copaci in Piata Revolutiei. Sunt lucruri de care intr-adevar bucurestenii pot sa beneficieze. Fiindca a le distruge arhitectura lor in numele unor principii ale secolului XXI, dupa aceasta teorie ar trebui atunci sa distrugem tot si sa facem ceea ce a facut si regimul comunist cu Bucurestii si cu celelalte orase.

Apropo de grija pentru monumentele istorice, vreau sa va dau doua exemple flagrante. Primul este al Bisericii Armenesti, aflata in curtea din dos a unui bloc ajuns deja la 14-15 etaje, iar al doilea este ceea ce se numeste acum fariseic -Santierul Catedrala <Sfantul Iosif>-, unde va fi o masa enorma de 75 de metri inaltime care va domina si va zvarli pur si simplu in laturi din punct de vedere arhitectonic si ca ambient urban Catedrala -Sfantul Iosif-. Acelasi lucru l-a facut si regimul comunist: a zvarlit in curtea din dos a blocurilor cateva monumente remarcabile: Biserica Mihai Voda, ansamblul daramat si biserica, cu un turn-clopotnita, incadratata in curtea din dos a unor blocuri; nici nu mai poate fi scoasa de-acolo. Sau Biserica Olari, sau Biserica Antim, a Sfatului Sinod sau Biserica Ilie Rahova. Stiti, e uluitoare similitudinea intre procedeul de astazi si procedeul de atunci.

-Stergem cu buretele 50 de ani de istorie contemporana nationala-

Atunci aveam dictatura partidului unic si motivarea pentru toate refacerile urbanistice a fost planul de sistematizare. Astazi pot s-o afirm cu liniste ca avem suprematia unor mici grupuri financiare care doresc sa castige si castigul lor eu gasesc ca este legitim, dar nu cu pretul sacrificarii istoriei patriei, nu cu pretul sacrificarii Catedralei -Sfantul Iosif-, nu cu pretul Bisericii Armenesti, nu zvarlind praf in ochii bucurestenilor si spunandu-le ca este spre binele lor.

– Revenind la Piata Revolutiei, este poate singurul loc din Capitala cu o dubla incarcatura: cea istorica pe care o poarta cladirile din jurul ei si spiritul civic pe care i l-au consacrat evenimentele petrecute aici. Care este semnificatia atat de adanca a celor intamplate?

– Pot sa va spun pe baza documentelor ca Piata Revolutiei este spatiul definitoriu pentru o suma de evenimente memorabile ce au avut loc intre august *44 si decembrie *89. De configuratia ei actuala ca spatiu arhitectonic se leaga aceste evenimente, si nu de altceva. In primul rand este 23 august 1944, seara, cand mii de bucuresteni au venit in Piata Palatului, pe vremea aceea, sa aclame incetarea aliantei cu Reich-ul si inceperea pacii, cum sperau ei atunci. Piata Palatului era iluminata pentru prima oara dupa patru ani de razboi. Al doilea eveniment memorabil: 24 februarie 1945, cand Frontul National Democrat, condus de Partidul Comunist, a scos cateva zeci de mii de locuitori in piata ca sa protesteze impotriva guvernului Radescu, pe care voia sa-l rastoarne. Ei bine, din patru blocuri invecinate pietei, niste indivizi mascati au tras in multime; au fost doi morti si 18 raniti. In aceeasi seara, 24 februarie 1945 – si acesta este evenimentul al treilea – cateva sute de oameni au manifestat pentru rege, pentru Radescu si ordine, adica pentru pastrarea Romaniei traditionale. Un autoturism cu farurile stinse s-a apropiat de multime, din el s-au tras focuri de arma, au cazut doi morti si 13 raniti. Al patrulea eveniment memorabil este joi, 8 noiembrie 1945, cand a fost cea mai mare demonstratie anticomunista de dupa incetarea ostilitatilor; mii de oameni au scandat -Regele si patria!-. Adica libertate, legalitate, ordine! Au venit echipe de soc comuniste cu batele, cu camioanele, au lovit in multime, multimea intaratata a rasturnat doua camioane si le-a dat foc. Fortele de ordine procomuniste au tras si au fost 11 morti si 75 de raniti. E interesanta caracterizarea pe care observatorii americani aflati in piata au spus-o: -Rezistenta ferma a poporului in fata tirului armelor ca si cum se aflau in Piata Palatului pentru a apara un principiu!-. Si autoritatile procomuniste au arestat vreo 300 de oameni ca riposta. Al patrulea mare eveniment a fost acela din 21 august 1968. Cu o seara inainte, trupele sovietice si ale unor state din Tratatul de la Varsovia, nu Romania, au ocupat Cehoslovacia. Si atunci a fost convocat acel mare miting din Piata Palatului, cand Nicolae Ceausescu, in aplauzele si in ovatiile reale ale multimii, a spus: -Nu exista nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite pentru o clipa numai ideea interventiei militare in treburile unui stat socialist fratesc. Intregul popor roman nu va permite nimanui sa incalce teritoriul patriei noastre-. Si, in sfarsit, ultimele doua enorme evenimente pentru noi au fost joi, 21 decembrie 1989, mitingul din Piata Palatului, care din acel moment a devenit centrul razmeritei impotriva regimului si a dus dupa 24 de ore la caderea regimului in toata tara. Ultimul eveniment fiind cel de vineri, 22 decembrie dimineata, cand Ceausescu a mai incercat sa vorbeasca multimii, a fost primit cu o mare de huiduieli si a trebuit sa se retraga cu elicopterul, cum stim. Dupa 22 decembrie, piata a fost numita Piata Revolutiei si multe mitinguri sindicale si civice au avut loc aici, ceea ce arata renasterea spiritului civic. Toate aceste evenimente sunt legate de spatiul arhitectonic care inseamna Piata Revolutiei. Dispare acest spatiu, dispare si semnificatia istorica. Stergem cu buretele 50 de ani de istorie contemporana nationala in asa fel, incat generatiile care vin din urma sa nu mai stie nimic, sa li se spuna din carti: -Uite, pe-aici a fost o piata unde au avut loc niste evenimente-, ceea ce pentru mine ca istoric si ca cetatean si, poate, ca viitor european este inadmisibil sa stergi istoria cu buretele in acest fel, prin plantarea unor noi constructii.

-Noi luam, de obicei, ce este mai prost din exemplul care vine din Occident-

Mai mult, aceste cladiri vor masca Palatul Regal – locul in care sta concentrata toata istoria noastra de dinainte de Unirea Principatelor, unde a fost palatul domnesc la 1848, apoi al lui Cuza, locul unde a fost palatul domnesc si regal al lui Carol I; nu e un loc oarecare!

Cand a creat Piata Palatului, in 1938, Carol al II-lea a construit un spatiu arhitectonic tocmai ca sa puna in valoare Palatul Regal, Fundatia, Athenee Palace si Biserica Kretzulescu.

Asta ar fi semnificatia istorica. O sa-mi spuneti: -Da, dar pastram in manuale-. Una e ce scriu manualele, si alta e cand vad marturia vie; arhitectura este istoria cladita a unei natii. In momentul in care aceasta arhitectura dispare sau este ascunsa, istoria, de asemenea, ori dispare, ori este ascunsa. Istoria se petrece in anumite locuri, arhitectura face parte din spatiul istoric al Bucurestilor.

– Acest nou curent din arhitectura, marcat de otel si sticla, apare in majoritatea marilor orase europene. Exista vreo capitala din Europa in care istoria sa fi fost mascata de acest tip de constructii?

– E bine sa construim cladiri din sticla si beton, dar in spatiile libere, acolo unde nu darama arhitectura existenta. La Paris stiu ca s-a construit in zone in afara de arhitectura traditionala. La Paris se tot invoca exemplul primarului Georges Haussmann de pe vremea lui Napoleon al III-lea, care a taiat vreo trei-patru bulevarde mari, dar Parisul n-a fost mutilat, asa cum se spune in momentul de fata. Dar noi luam de obicei ce este mai prost din exemplul care vine din Occident. Avem aceasta specialitate – aplicam mecanic. Noi aplicam mecanic aceleasi legiuiri aici, fara niciun fel de distinctie, fara niciun fel de consideratie fata de ceea ce se poate face si ceea ce ar trebui sa se faca. Stiu ca la Londra au implantat vreo doua turnuri din astea si a fost un scandal imens si s-a oprit tot demersul, acum 20-30 de ani. La Paris s-au construit niste turnuri din astea, dar undeva mai in afara de centrul orasului, nici vorba sa pui niste picioare imense de elefant in mijlocul Parisului. Cred ca ar fi o razmerita generala printre parizieni. La Viena nici nu se pune problema. La Berlin, da, dar Berlinul a fost distrus 90% de bombardamente. Ei au pastrat cate ceva din vechea arhitectura, restul au facut din beton si sticla, ca nu aveau altceva de facut. In Statele Unite, ceea ce e in Manhattan sau in Chicago… asta e propriu pentru Statele Unite, nu e propriu pentru Europa. E o diferenta culturala enorma, e altceva. Da, sunt de acord pentru ei, dar nu sunt de acord pentru noi.

Vedeti, aici e partea grava. Vrem sa intram in Europa, cel putin asa afirma toate oficialitatile. Europa nu ne cere niciun moment sa distrugem patrimoniul nostru arhitectonic traditional. Dimpotriva, Europa cere respect pentru aceste valori istorice, cere punerea lor in valoare.

Pentru mine este inadmisibil ca autoritatile comit in continuare aceasta grava, grava vinovatie fata de istoria acestui popor, fata de identitatea noastra! Sau poate ca asta si vor, sa nu mai avem identitate.