Sampania… licoarea magica a sarbatorilor de iarna

Şampania este la mare căutare în această lună, pentru că a devenit o tradiţie în toată lumea, ca sărbătorile de iarnă şi trecerea dintre ani să fie însoţite de vinuri spumante, mâncare din belşug, voie bună şi urări de sănătăte. Gustul dulce, efervescenţa unei băuturi fine, senzaţia plăcută lăsată de un vin spumant sunt inegalabile. Şi cum în acest an românii mai au un motiv de sărbătoare pentru că devin europeni, oenologul dr. ing Ion Puşcă dă câteva sfaturi pentru a şti cum să consumăm un vin spumant. Şampania îşi are originea în regiunea Champagne din Franţa, dar a devenit, de-a lungul timpului, o marcă preferată în întreaga lume. Spre deosebire de alte tipuri de vin, şampania este supusă unei a doua fermentaţii, cea responsabilă pentru mult apreciatele bule.

Pentru a pune în valoare gustul şampaniei, este bine de ştiut că există câteva reguli de bază. Astfel, conform oenologului, Ion Puşcă, atunci când desfacem o sticlă de vin spumant, aceasta trebuie ţinută în mâna stângă, iar cu dreaptă se desface coşuleţul de sârmă care ţine dopul, se scoate coşuleţul, fixând apoi degetul mare pe dop. După aceea se înclină uşor butelia suferind în acelaşi timp o uşoară mişcare de rotaţie spre exterior. Mâna care ţine dopul provoacă mişcări ale acestuia, ceea ce face ca dopul să se degajeze progresiv. Normal, dopul ar trebui să iasă singur. Nu se ia degetul mare de pe dop, pentru a evita ca acesta să sară. Dopul trebuie să iasă lent, fără zgomot şi fără o decompresie brutală a buteliei. După scoaterea dopului, se şterge gâtul buteliei cu un şervet. Şi pentru ca dopul sticlei de şampanie să iasă cu uşurinţă, dr. Puşcă recomandă ca sticla să nu fie ţinută la frigider mai mult de o zi. Înainte de turnarea în pahare (pentru a fi servit), trebuie să se toarne mai întâi puţin vin spumant într-un pahar pentru a fi degustat, verificându-se astfel dacă acesta nu are un eventual defect. Paharele se ţin uşor înclinate atunci când se toarnă spumantul. La început se toarnă în fiecare pahar câte un -deget-, şi apoi se umple două treimi din capacitatea lor. Umplerea paharelor se face încet, pentru a realiza un guleraş de spumă care se mai numeşte şi colier. În ceea ce priveşte modul de degajarea a -bulelor- în pahare, conform lui Ion Puşcă, -vom constata că acestea urcă întâi mai lent, apoi din ce în ce mai repede, pentru a se -sparge- la suprafaţa lichidului cu o muzicalitate fină – un adevărat spectacol!- Potrivit oenologului, un vin spumant de calitate este cel ale cărui bule se degajă continuu, iar -colierul- de spumare format la suprafaţă este persistent. O mare importanţă au şi paharele în care se serveşte şampania. Astfel, acestea trebuie să fie de tip lalea, ovoid sau flete champagne, pentru că acestea asigură o înălţime suficientă a lichidului, dând posibilitatea de a aprecia una dintre caracteristicile de bază ale vinului spumant, perlarea. De asemenea, paharele trebuie să aibă picior înalt, pentru a evita încălzirea paharului prin atingerea acestuia cu mâna. Oenologul recomandă ca după spălarea paharelor în care se consumă şampania, acestea să fie lăsate să se usuce în aer liber pentru a evita apariţia gustului de şervet în vinul spumant. Ion Puşcă nu recomandă nici cuburile de gheaţă în paharele de şampanie, ci răcirea sticlei într-o frapieră în care se găseşte apă şi gheaţă. Pentru răcire uniformă este necesară rotirea lentă a sticlei. Trebuie evitată răcirea buteliilor de vin spumant în frigider şi niciodată nu se răcesc în congelator. Cât despre păstrarea sticlelor cu vinuri spumante, dr. Puşcă spune că acestea se pot ţine şi în poziţie verticală, deoarece gazul carbonic situat între dop şi vin furnizează dopului suficientă umiditate, această formă de păstrare având avantajul că spumantul, nefiind în contact permanent cu dopul, nu capătă gustul de dop. Cât despre consumul şampaniei, trebuie să ştim că spumantele de tipul brut sau sec, albe sau roze la care conţinutul de zahăr este foarte mic, sunt servite la începutul mesei, odată cu aperitivele, dar pot fi servite şi în continuare cu condiţia să fie unica băutură la masă. Este bine să se servească ori tipul brut, ori tipul sec, iar dacă se servesc aceste două tipuri la aceeaşi masă, atunci se va servi la început vinul spumant brut care are mai puţin zahăr, şi după aceea, cel sec. Dacă se consumă spumante albe şi roze cu acelaşi conţinut de zahăr, se va servi mai întâi spumantul alb şi după aceea, cel roze, deoarece întotdeauna spumantul roze este mai extractiv. Dacă se servesc ebutelii din diferiţi ani de producţie, dar acelaşi tip de vin spumant (brut, sec, demisec etc.), se va servi la început vinul spumant din producţia cea mai recentă, urmat de celelalte, în ordinea vechimii.