Singurul atelier de gravura din tara al Uniunii Artistilor Plastici, evacuat printr-un proces absurd
Marginalizarea culturii si incompetenta justitiei au ajuns, din pacate, sa nu mai impresioneaze pe nimeni. Gratie balbelor judecatoresti, singurul atelier de gravura din tara al Uniunii Artistilor Plastici, situat pe Strada Sperantei nr. 15, din Capitala, este condamnat la disparitie. De doi ani, imobilul este revendicat in mai multe procese, culmea ironiei, de doua persoane care sustin ca poseda acte pentru aceeasi casa, desi obiectul disputei a fost donat in anul 1963 Primariei Municipiului Bucuresti, fapt probat cu acte care se afla si in evidentele Arhivelor Statului.
De doi ani, artistii plastici nu mai au liniste
Fondat in urma cu 30 de ani, de un grup de artisti plastici, in scopul promovarii tehnicilor gravurii in Romania, Atelierul de Gravura al Uniunii Artistilor Plastici reprezinta, inca, un spatiu unde au acces toti absolventii Academiilor de Arta, precum si membrii Uniunii. Atelierul, fiind o galerie permanenta, pe langa valorile pe care le adaposteste, detine si mai multe prese pentru imprimat gravura, vechi de peste o suta de ani, aflate in patrimoniul cultural national.
Numai in ultimi ani, au lucrat si expus in acest atelier mari personalitati ale culturii romanesti, cum ar fi Marcel Chirnoaga, George Apostu, Stefan Caltia, Ana Jalea Popa si Viorel Marginean. Din cauza lacunelor sistemului juridic si a unor acte indoielnice, in ultimii doi ani, activitatea acestui atelier a fost perturbata in mod repetat din cauza unor demonstratii de forta si amenintari cu evacuarea.
Un singur imobil, doi -reclamanti-
Primul proces de revendicare intentat de ????a fost pierdut de catre acesta, in baza Legii prescriptiei – trecerea perioadei de 30 de ani in timpul careia se putea adresa Justitiei. Calin Andrei Eschenasy a facut insa apel, solicitand ca actul de donatie din anul 1963, intocmit de bunica si matusa sa, catre Primaria Capitalei sa fie declarat nul. Motivul? Donatia ar fi fost silita…
Paralel cu procesul lui Calin Andrei Eschenasy la Curtea Suprema de Justitie, a avut loc un altul, la Judecatoria sectorului 2, privind acelasi imobil din Str. Sperantei nr. 15, in care reclamant era Paul Tanasescu. Acesta solicita instantei sa constate ca tatal sau, Tanase Tanasescu, cumparase imobilul cu pricina de la bunica si matusa lui Eschenasy. Reclamantul a cerut ca parata, in actiunea sa, sa fie Primaria Municipiului Bucuresti, depunand ca proba la dosar dreptul de proprietate al tatalui sau – un act din 1943 prin care aceleasi persoane vindeau lui Tanase Tanasescu imobilul din Strada Sperantei, dar cu numarul 31!
Cel de al doilea proces de revendicare intentat de Paul Tanasescu are la baza un act de mana nelegalizat, solicitand instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare- cumparare. Culmea este ca Tanasescu castiga procesul si este pus in posesie definitiva in sedinta publica din 22 iunie 2000. Dupa castigarea procesului, Paul Tanasescu vinde imobilul chiar avocatului Mihai Costea, care l-a reprezentat in instanta, motivand ca acesta este un -cumparator de buna-credinta-! Aceasta, desigur, in conditiile in care nu s-a terminat nici celalalt proces, cel intentat de primul reclamant mentionat – Calin Andrei Eschenasy!
Surprinde faptul ca Primaria Capitalei nu a facut recurs la aceasta decizie, motiv pentru care contractul de inchiriere dintre UAP si municipalitate isi pierde valabilitatea. In aceasta situatie, artistii sunt practic aruncati in strada, fara a mai avea vreo sansa de a obtine un alt spatiu pentru desfasurarea activitatii.
Trebuie precizat, in fine, ca, potrivit Ordinului 252 din 1991, emis de catre Executiv, -se interzice schimbarea destinatiei cladirilor care, prin constructie sau prin amenajari ulterioare, au fost destinate organizarii si desfasurarii unor activitati culturale sau care fac parte din patrimoniul arhitectural national-.
Imobilul este ba vandut, ba donat, ba nationalizat!
Chiar daca imobilul se afla intr-o stare avansata de degradare, valoarea lui este destul de mare, el fiind amplasat chiar in -buricul targului-. Terenul pe care se afla atelierul are o suprafata totala de 575 mp, din care 215 mp reprezinta cladirea. Valoarea imobilului este estimata, in prezent, la aproximativ 200.000 de dolari.
Aceste sentinte curioase nasc o serie de intrebari referitoare la calitatea actului judecatoresc din Romania. Suntem curiosi sa aflam cum este posibil ca acelasi imobil sa fie vandut in anul 1946, in baza unui simplu act de mana sub semnatura privata, nelegalizat, pentru ca, ulterior, in 1963, cladirea sa fie donata Primariei Capitalei, devenind proprietatea statului roman. Colac peste pupaza, din documentele aflate la dosar mai rezulta faptul ca aceeasi proprietate a mai fost si nationalizata.
-Noi nu vrem sa credem ca in societatea romaneasca, dupa 11 ani, dreptatea se face in functie de grosimea teancului de bancnote puse in joc. Credem in continuare ca mai exista legi si cine sa le aplice corect. Activitatea artistica si existenta noastra social-economica depind de acest spatiu si nu putem accepta nici un compromis legat de acest imobil trecut de Ministerul Culturii pe lista cladirilor cu destinatie cultural-artistica-, precizeaza artistii care isi desfasoara activitatea in imobilul din Strada Sperantei.
Ilegalitatea a fost adusa si la cunostinta autoritatilor locale si centrale, printr-un memoriu semnat de intregul colectiv de artisti plastici de la atelierul de gravura al UAP.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
