În cadrul unei lansări editoriale desfășurate sub patronimatul Târgului de Carte Gaudeamus (miercuri, 19 noiembrie), cunoscutul politolog Vladimir Tismăneanu a lansat o lovitură pe cât de dură, pe atât de meritată și la obiect scriitorilor români, care se cam feresc să discute sau să scrie despre marele prozator și disident rus Aleksandr Soljenițîn. Pretându-se la detalii, coordonatorul comisiei prezidențiale pentru demascarea verbală a comunismului a declarat: "Criticul literar Marius Chivu mi-a dat de înțeles că ar fi un subiect despre care nu mai merită să mai vorbești astăzi, a fost ceva important, dar gata, acum sunt altele mai importante, pe cine ar mai interesa să se gândească la comunism?" Lăsându-te pradă emoției dintâi, ești tentat să prezinți din viteză situația, spunând: Marius Chivu e un idiot! – și să-ți vezi de treabă. Sunt atâtea de făcut. Din nenorocire, nociva mentalitate este prea larg răspândită pentru a nu merita ceva mai multă atenție.
În general, scriitorul român, altminteri sensibil la nuanțe, este morbid predispus să ignore mișcarea anticomunistă, oriunde ar fi avut ea loc. Ce e drept, la noi nu prea a fost de analizat decât lașitatea unanimă. În acest punct al demonstrației, facem loc unei întrebări de bun-simț: ce a fost mai întâi? Lipsa de curaj civic al individului ori cea a organului său de recepție a realității, atât de util carierei de scriitor? Dar până și în acest punct coborât discuția este plină de infatuare. Căci, dragă cititorule: Care scriitor? Câți dintre scribălăii mediocri (în cel mai bun caz) refugiați sub pulpana lustruită a Uniunii Scriitorilor sunt demni de a purta același calificativ ca Aleksandr Soljenițîn?
La indulgență, se vor fi calificat vreo doi-trei în ultima jumătate de veac stalinist, dar câți dintre aceștia și-au riscat libertatea, viața și chiar cariera de sinecuriști bugetari pentru a descrie ceea ce și un orb ar fi văzut în jurul lui? Când s-a trezit Paul Goma să o facă, tagma a rezolvat repede problema: Goma nu e scriitor. Deci, nu e de-al nostru. E de-al altora, eventual kaghebist (apud Barbu și Coposu). Tovarășe Ceaușescu, nu ne pedepsiți pentru un diletant care e și basarabean pe deasupra! Nu ne reprezintă! Uite, îl și excludem din Uniune! Cum? E sub arest? Cu atât mai rușinos pentru el! Un huligan. Ceva tot v-a fi făcut, că doar nu era să se ia de el de pomană…
O comportare de breaslă neasumată nici până la ora actuală și perpetuată cu aceeași înverșunare. Așadar, de unde atâta înclinare și simpatie pentru opera și viața lui Soljenițîn? Paranteză de lucru: Vladimir Tismăneanu ar trebui să nu-și pună problema cu gura deschisă la microfon, căci singurul scriitor român pentru care Aleksandr Soljenițîn a constituit mai mult decât o simplă ciudățenie sovietică este Paul Goma, pe care domnia sa l-a exclus din Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România pe motive personale (preferând să recruteze o seamă de notorii colaboraționiști ai Securității)…
Prin tăcerea vinovată de azi, scriitorul român arată că măcar infinitezimal nu se simte onorat de lașitatea lui de odinioară, dar că a rămas același tip mărunt, incapabil să-și căineze deschis greșelile. O mână de ajutor i-a venit, însă, de unde se aștepta mai puțin. Președintele patriei, Traian Băsescu, absent de la dezbaterea "Intelectualii și Politica. Politicienii și Intelectualii", organizată, luni, 17 noiembrie, de Institutul de Studii Populare al PD-L (partid cotrocenist), a avut tăria să transmită un mesaj din care reieșea că, "după 1989, opțiunea intelectualilor români s-a îndreptat mai mult spre dreapta, însă România ar fi mult mai echilibrată dacă ar exista și o societate civilă puternică de stânga". Așadar, pe linia Radio Erevan, nevropatul nu a câștigat un bilet într-o stațiune de odihnă, ci i s-au mutat niște vecini gălăgioși la etajul de deasupra. De unde scriitori cu simpatii comuniste, când ei sunt de dreapta? Ar fi bine să fie, dar uite că nu-s!
Potrivit reporterului de la "Cotidianul", de față se aflau intelectuali de marcă și elită, precum Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu. Din tăcerea cronicarului reiese că nimeni n-a avut ceva de obiectat la cele afirmate, prin curier, de dl președinte. Dimpotrivă, sus-numiții au arătat că "apropierea de Traian Băsescu este datorată faptului că și ei, și președintele susțin aceleași valori". Concordie totală.
Cu ocazia dezbaterilor care au urmat, referindu-se la Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici și Traian Ungureanu, Gabriel Liiceanu a declarat: "Când oameni ca noi acceptă să fie miniștri de Externe, președinți de institute, ambasadori, nu o fac ca să se căpătuiască, o fac pentru că au conștiința că cineva trebuie să mai și slujească țara asta". De la Dej încoace, n-a fost mahăr comunist care să nu susțină același lucru, până la saturație. De ce a acceptat dl Pleșu mai multe funcții ministeriale, și sub Ion Iliescu, și sub dușmanul său de moarte, Emil Constantinescu, e mai greu de spus, așa că nu vom insista. Ce e cu adevărat grav e că dl Liiceanu a deschis o cutie a Pandorei din care se vor adăpa în gura mare toate lichelele securisto-comuniste, vânturând exact aceeași motivație de sacrificiu și noblețe. Cu ce au fost mai rău-intenționați dăunătorii lui Ion Iliescu sau ai lui Emil Constantinescu decât dl Patapievici, când și unii, și ceilalți numai slujitul patriei îl aveau în cap?! Cine și cum poate trasa linia de demarcație între intenția unora și cea a altora, atâta timp cât nici unii, nici alții n-au reușit să facă niciun bine României? Mai mult, pe ultimii metri ai administrației precedente, simțind de unde bat vânturile, corifeii pesediști au lansat teoria cinică a principiului "cine strică repară": normal ar fi ca electoratul să ne mai acorde un mandat, ca să dregem greșelile pe care le-am făcut.
Pe de altă parte, dacă în legiunea celor care vor "să facă bine" sunt înscriși și oamenii lui Iliescu, și oamenii lui Băsescu (mulți dintre ei activând o vreme sub comanda primului), cine se numără printre cei care vor să "facă rău"? V-ați întrebat? Foarte simplu: cei care au ceva de cârtit la orice pas. Cei care au cârtit și înainte. Adică tot alde Goma, transfug și trădător. Pe mine, ca să mă alătur ca exemplu, mă acuza deunăzi un alt intelectual din categoria amintită, Luca Pițu (care duce o campanie furibundă de intoxicare securistă pe diferite forumuri internaute, la un nivel intelectual de joasă altitudine, sub o seamă de pseudonime și stiluri stângaci zămislite), că-mi ponegresc țara. Nu asfel combăteau și securiștii de pe vremuri spiritul critic?
Nu pot spune că plângerea lui Vladimir Tismăneanu nu are acoperire. Plângerea are, dar, din păcate, nu el însuși, cât și alții ca el, înregimentați până la umilință în tabăra perfidiei băsesciene. Să-mi ajute Dumnezeu să mă înșel, dar în ochii mei haita lărgită a acestor intelectuali este mai vinovată decât a celorlalți, măcar și pentru că îngroapă definitiv virtutea democratică a dreptului la opinie. Cu toate finele lor intenții, lecturile grele și gravele aere de superioritate.
Liviu Cangeopol
New York
23 noiembrie 2008
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
