Vestile bune apar mai rar in viata de zi cu zi, plina de violenta si de saracie. Asa se face ca intampinam cu bucurie faptele bune sau pe oamenii deosebiti, care merita popularizati. 13 adolescenti din Bacau, cu minte brici si suflet de artist, au reusit, datorita evolutiilor lor, sa fie invitati in Statele Unite ale Americii, ca sa arate tinerilor americani de varsta lor cum se vorbeste corect limba engleza sau cum se recita si se joaca piesele lui Shakespeare. Sunt tineri din trupa de teatru a Clubului Britanic din Bacau, pe care pasiunea pentru limba engleza si talentul i-au adus aproape de performanta.
Trupa este condusa de profesoara de engleza Andreea Luca, o tanara pe care nu o deosebesti de elevii ei. Tinerii, liceeni si studenti din Bacau isi petrec timpul de mai multa vreme la club, unde, printre altele, scriu piese de teatru, le regizeaza si le joaca tot ei. Atat de mare este pasiunea pentru teatrul in limba lui Shakespeare, incat bacauanii au -ras- cam toate premiile pe la festivalurile nationale de gen. Numai anul acesta au cucerit, la festivalurile din Timisoara (-Theatre For Teenagers-) si din Iasi (organizat de -Moldavian Association of Teacher of English-), aproape toate titlurile puse in joc, respectiv premiile pentru cea mai buna piesa, cea mai buna actrita in rolul principal, cea mai buna regie, cea mai buna voce, cea mai buna coregrafie, intocmai cum este premiat un film de marca la Oscar.
-Veniti in SUA, sa aratati tinerilor americani ce insemna arta si cultura-
Joaca lor le mangaia doar orgoliul, pentru ca premiile abia le acopereau banii de tren. Numai ca vestea despre adolescentii cu veleitati scriitoricesti-regizoresti-actoricesti din Bacau a ajuns, intr-o zi, si la urechea unui om de teatru cu bani. Carmella Altamura, directoarea unei companii de teatru din SUA, a fost in toamna trecuta in Bacau ca sa asiste la concertul de pian al fiicei sale, la Sala Ateneu. Intamplarea a facut ca strengarii au cunoscut-o si i-au dat sa vizioneze o caseta cu ultimele lor spectacole. Altamura a ramas muta de admiratie si prima ei reactie a fost ca nu crede ca poeziile si textele compuse de tinerii din Bacau ar fi facute de -oameni care nu vorbesc engleza nativ-. Dupa ce s-a lamurit ca acestia nu glumesc, le-a promis ca le va facilita un curs de pregatire intr-o companie de teatru profesionista din America. Andreea Luca, profesoara tinerilor, isi aminteste ca doamna Altamura le-a spus sa vina in SUA ca sa dea un exemplu copiilor americani, care nu mai sunt interesati de poezia, arta si cultura lor, de cum se vorbeste, recita sau se joaca in limba lor.
Si chiar s-a tinut de cuvant, pentru ca trupa a primit invitatie sa plece pe 25 iulie in statul New York, la -Altamura Center For Arts and Cultures-, un centru de descoperire si dezvoltare a talentelor din intreaga lume. Aici, talentatii nostri copii s-ar pregati, timp de mai bine de doua luni, cu specialisti ai altei companii profesioniste de teatru, -Shakespeare on the Hudson-. Americanii le-au spus ca le asigura cazarea, masa si ceva bani de buzunar, mai precis conditii pe care tinerii bacauani nici nu aveau curajul sa le viseze.
O suma pe care unii o dau intr-o saptamana doar pe protocol
Profesoara si lidera lor s-a pus pe treaba si, in cateva saptamani, a organizat o selectie dura a celor 13 locuri puse in joc pentru stagiul din America. In afara probei de limba, la care toti sunt foarte buni, ei au avut de trecut si proba de aptitudini. In functie de biletelul tras, au trebuit sa improvizeze un mic scenariu, sa scrie o piesa sau sa interpreteze un monolog. Notele au fost date de ei, de profesor si de spectatorii care au asistat la concurs. Toate bune si frumoase, numai ca, dupa lungi investigatii, fericitii au aflat ca cel mai ieftin bilet dus-intors pana la New York costa 500 de dolari. Bani pe care majoritatea parintilor lor nu-i pot achita. Intr-o clipa, visul a amenintat sa se naruie. Nici obtinerea vizelor nu le-a redat total entuziasmul.
Tinerii s-au mai incurajat un pic dupa ce au fost vizitati si de Steven Roman, directorul Consiliului Britanic din Bucuresti. Acesta a ramas si el profund impresionat de ce inseamna Clubul Britanic de la Bacau. Steven Roman a promis si el ca va face demersuri la atasatul cultural al Americii, Kiki Muncsy, ca sa-i ajute pe bacauani, si a transmis rugamintea sa tuturor oamenilor de afaceri, pentru a contribui la succesul echipei romanesti. Dupa ce au primit cate trei milioane de lei de la societatile Bere Lichior Margineni si Cotidianul SA, copiii au facut din nou casa si a rezultat ca mai au nevoie de 3.000 de dolari. Adica in jur de 89 milioane de lei, o suma care pare mare, dar pe care cinci-sase firme o cheltuie intr-o saptamana doar pe mese de protocol.
-Curentul- si reteaua-Monitorul-. Cine urmeaza?
-Curentul- si reteaua -Monitorul- lanseaza o provocare oamenilor de afaceri. Intr-o lume in care se cheltuie miliarde de lei pentru sponsorizari de spectacole de miss, fotbal si concerte electorale, 13 tineri inteligenti si talentati din Bacau cer sprijinul, ca sa mai schimbe ceva din imaginea terfelita a Romaniei in Occident. Deja -Monitorul de Bacau- a donat doua milioane de lei. Dramiral Group sponsorizeaza cu cinci milioane de lei pentru ziarul -Curentul- si cu doua milioane de lei pentru -Monitorul de Prahova-. Alte doua milioane de lei vin de la -Monitorul de Valcea-. In total, 13 milioane de lei, pentru biletele de avion ale celor 13 artisti. Si prefectul Bacaului, Catalin Mardare, a raspuns pozitiv apelului nostru comun si a promis ca se implica in gasirea de sponsori. Mai sunt de strans 75 de milioane. Stiti cum se numeste trupa bacauanilor? -Nobody*s Group-, adica -Trupa Nimanui-, ca o ironie a faptului ca nimanui nu-i pasa de ei. N-ati vrea sa-si schimbe numele?
Simona Popa
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
