Spolierea averii statului se produce intr-un ritm ametitor. Licitatiile au devenit ceva de neglijat, mai ales cand ai prieteni si bani. Dupa 1990, Abatorul Bucuresti a fost -spart-, terenurile si proprietatile fiind impartite. Printr-o hotarare de guvern, Baza pentru Receptia Animalelor, care era situata pe un teren de aproximativ 3.000 mp, in Intrarea Tarcau, pozitionat in imediata vecinatate a Targului Vitan-Barzesti, a intrat alaturi de alte spatii si cladiri in proprietatea Abatorului Glicarn din Popesti-Leordeni.
Un -investitor-, Vasile Ciuceanu, fost angajat al respectivului abator, a considerat ca nu ar fi rau sa puna mana pe un teren, amplasat nu departe de kilometrul 0. Cu toate ca pe terenul din Intrarea Tarcau nu exista nici un act de proprietate asupra spatiului, Ciuceanu, care concura Abatorul, avand prin firma sa SC Popas Turistic Apollo Km 11, din comuna Afumati, acelasi domeniu de activitate, a cumparat in 1993, in urma unei licitatii -tovarasesti-, pe un pret de nimic, cladirile aflate aici. Dupa numai cativa ani, in 1998, Ciuceanu, printr-o hotarare judecatoreasca, a obtinut un certificat de proprietate si pe teren, desi legal nu trebuia sa primesca decat proprietatea pe terenul de sub cladirile obtinute in 1993. Astfel, Vasile Ciuceanu, -improprietarit- cu 2.221 mp, a ingradit terenul, blocand si cei aproximativ 500 mp ramasi in proprietatea Abatorului.
Stefan Crainiceanu, directorul Glincarn, societate aflata acum in lichidare, spune ca omeneste, stiute fiind relatiile de prietenie dintre cei doi, a discutat in nenumarate randuri cu Ciuceanu pentru a-i permite accesul pe terenul ramas… -Eu am spus, eu am auzit-, conchide Crainiceanu. Mai mult, Ciuceanu, intrevazand ca terenul i-ar putea aduce unele neplaceri, a vandut o parte din el, pe o suma cu multe zerouri, fara ca noul proprietar sa aiba vreo legatura cu domeniul de activitate pentru care Ciuceanu a castigat licitatia – baza pentru receptia animalelor. -Ingineria- patronului de la Popas Turistic a fost simpla, dar banoasa. Un teren luat aproape pe nimic umfla buzunarele lui Ciuceanu, in timp ce statul, adevaratul proprietar, ramane cu buzele umflate. Alt pret s-ar fi putut cere acum, la lichidarea Abatorului Glincarn, daca nu ar fi fost rupt pe nimic, -brazda cu brazda-, de astfel de -intreprinzatori-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
