Vasile Marica: -Romanii pot face ceva pentru ei doar daca se implica-

Alianţa Sed Lex reprezintă interesele a 50. 000 de funcţionari publici din România. A reuşit în 2006 să schimbe legea privind salarizarea funcţionarului public, iar anul acesta liderul Alianţei, Vasile Marica, îşi propune să schimbe în bine statutul angajaţilor pe care îi reprezintă. Într-un interviu acordat de preşedintele Alianţei Sed Lex, Vasile Marica, relevă câteva din problemele cu care funcţionarii publici s-au confruntat anul trecut, însă dă şi câteva soluţii pentru rezolvarea acestora.

Reporter: – Care au fost cele mai mari realizări ale Alianţei Sed Lex în anul care tocmai s-a sfârşit?

Vasile Marica: – N-aş putea să le numesc realizări. În general, sindicatele nu se pot mândri cu realizări, se pot mândri că au cerut în numele oamenilor pe care îi reprezintă ceea ce şi-au dorit oamenii. Noi, sindicatele, nu suntem niciodată la putere, suntem în permanentă poziţie, suntem solicitanţi de mai bine pentru persoanele pe care le reprezentăm. Noi am fost implicaţi pe de o parte pe modificarea legii 188 privind statutul funcţionarului public, ceea ce s-a întâmplat datorită acţiunilor de protest pe care le-am făcut în 2005, am creat un sistem de avansare tip carieră pentru funcţionarii publici pe modificarea legii 188, pe de altă parte am reuşit să modificăm statulul, astfel încât să introducem un articol prin care, cu o anumită categorie de funcţionari publici sau toţi funcţionarii publici pot fi protejaţi mai bine decât de către lege, şi în acelaşi timp, am început să discutăm cu guvernul despre legea salarizării, adică prin lunile mai-iunie. În iulie am declanşat acţiuni de protest pentru a pune pe masă proiectul legii privind legea salarizării, după care guvernul a reuşit să-şi creeze acoliţi în mişcarea sindicală şi a amânat acest proiect. Noi stabilisem un calendar iar guvernul, după modelul -dezbină şi condu- a reuşit să-şi creeze un cadru în care a dat senzaţia că nu suntem cea mai reprezentativă organizaţie, nu suntem cei mai puternici, ceea ce a însemnat pentru noi o mobilizare mult mai puternică, o ieşire publică mult mai puternică, şi în acelaşi timp acţiuni mult mai ample.

Rep.: – Care au fost cele mai grave probleme cu care v-aţi confruntat în 2006?

M.V.: – Incompetenţa guvernului în ansamblul lui, şi nu nominalizez o persoană, pentru că poate anumite persoane pe care le-aş nominaliza şi-au făcut treaba, iar deciziile nu le-au înţeles alţii. Însă guvernul, în ansamblul lui este, şi a fost incompetent în 2006 pe acest segment de activitate, şi în acelaşi timp, marile lupte dintre partidele politice au lăsat în dezordine administraţia publică, bătăliile pentru a ocupa funcţii publice pe criterii politice în administraţia publică a creat de asemenea, o mare problemă pentru administraţie, şi cred că cea mai mare problemă a fost întotdeauna ameninţarea cu alegeri anticipate şi bătălia între preşedinte şi premier, care de fiecare dată ne creea teama de a ieşi în stradă, deoarece ar fi întrepretat că oamenii ăştia sunt rău-voitori, s-ar fi interpretat că susţinem o parte sau alta într-o eventulă acţiune de protest.

Rep: – Ce consideraţi că ar fi trebuit să facă reprezentanţii guvernului pentru funcţionarii publici şi nu au făcut în 2006?

M.V.: – Ar fi trebuit să dea din timp o lege a salarizării. Soluţia era să aşeze din timp sindicatele la masă în perioada iulie, septembrie, octombrie şi pe toată lumea interesată de această lege. Legea salarizării trebuia să fie redactată înainte de legea bugetului, au tergiveresat-o folosindu-se de mişcarea sindicală, de o anumită categorie a mişcării sindicale, au lăsat-o în aşa fel încât în decembrie să nu se poată lua nici o decizie. Am ajuns în decembrie, după acţiuni de protest, după greve, mitinguri. Cu ale cuvinte, se observă că s-a încercat o manipulare a funcţionarilor publici.

Rep: – Cum priviţi legea privind salarizarea funcţionarului public?

M.V.: – Este clar că guvernul a luat o decizie politică, deoarece se pregătesc de alegeri anticipate. Au considerat că profesorii, fiind cei mai mulţi, aproximativ 480 000, reprezintă 11% din masa votanţilor din România, sănătatea a trecut-o pe locul doi ca potenţial la alegeri, iar funcţionarii pe locul trei. Este o decizie pur politică, nu o decizie care să reflecte realitatea. Funcţionarii publici au cele mai mici salarii. Au încercat prin acordarea primei de vacanţă pe 2007, să egalizeze cât de cât veniturile, nu salariile. Nu au reuşit lucrul acesta, de aceea ne punem foarte serios problema de a cere executivului modificarea Legii 188, în aşa fel încât să ne permită să putem face şi alte activităţi aducătoare de venituri pentru funcţionar, deoarece legea ne interzice să facem orice altă activitate, în afară de slujba de la stat. Dacă nu, statul ar trebui să se gândească la faptul că şi profesorii, şi cei din sănătate au dreptul să lucreze şi-n privat şi-n orice altă parte. Noi nu avem dreptul, şi ar trebui luat în analiză şi acest aspect.

Rep: – Am aderat la Uniunea Europeană. Cum este privit funcţionarul public român în comparaţie cu cei din ţările membre UE?

M.V.: – Este privit ca unul sărac. Vrem să facem un sondaj de opinie privitor la probleme majore ale funcţionarului public pentru a şti în ce fel vom acţiona în 2007, o analiză asupra numărului de funcţionari publici care au plecat, asupra nivelului de pregătire, o analiză pe sexe şi vârste, şi câti vor pleca în Uniunea europeană şi ce înseamnă lucrul acesta pentru administraţia publică din România.

Rep: – Care sunt cele mai mari probleme ale funcţionarului public?

M.V.: Cele mai mari probleme sunt de imagine, funcţionarul public fiind reflectat în presă într-un mod negativ. Nu se poate crea un cadru unitar de prezentare a funcţionarului, pentru că avem mai multe categorii, funcţionari guvernamentali, teritoriali şi administraţie publică-locală. Fiecare îşi face într-un anumit fel campania de imagine şi de prezentare a modului în care au lucrat şi ţine foarte mult de modul în care sunt văzuţi aceştia, ţine foarte mult de modul în care este primit cetăţeanul. În această zonă, sunt cam 10% din funcţionarii publici. În schimb, trebuie făcută o precizare. În UE, un funcţionar public are în administrare aproximativ 70-80 de contribuabili. La noi, sunt 700-800 de contribuabili la un funcţionar. Problema nu este ca individ, funcţionarul, ci este ca administraţie şi are două componente. O dată, cum organizează administraţia, ce înseamnă bătăliile politice în cadrul ei, ce înseamnă salarizarea acelui individ. E clar că nu poţi să atragi oameni de cea mai bună calitate, mai ales în perioada asta. Cei care vin, îşi fac un stagiu şi pleacă şi atunci modul în care funcţionează administraţia, care ar fi trebuit să fie cea mai performantă din România, care deserveşte atât profesorii, sănătatea, pe toată lumea, se observă că executivul nu-i acordă cea mai mare atenţie.

Rep: – Institutul Naţional de Administraţie (INA) creează noi programe de perfecţionare pentru funcţionari. Le consideraţi necesare sau bune?

M.V.: Din nou, totul depinde de bani. Ei sunt cei care fac o pregătire să fie serioasă, temeinică şi permanentă. Nu putem să vorbim de pregătire profesională la INA. Această instituţie a fost o invenţie a PSD-ului din punctul nostru de vedere care nu şi-a văzut rezultatele, mai mult, a încercat să pregăteasă înalţii funcţionari publici şi prefecţii. Se observă că şi acum prefecţii sunt aleşi tot pe criterii politice, n-are nici o importanţă pregătirea. Cred că la ora actuală, strategia de pregătire profesională este foarte descentralizată, şi aşa şi trebuie să fie, iar modul în care sunt pregătiţi funcţionarii publici nu depinde de ei, ci de cel care manageriază, primar, preşedinte de consiliu judeţean, director. De foarte multe ori, banii pentru pregătirea profesională nu sunt alocaţi aşa cum trebuie şi de aceea nu cred că la ora actuală funcţionarii beneficiază de pregătirea profesională în sensul acordării sumelor pentru a face pregătire profesională.

Rep: – Ce ar trebui să existe pentru a face un funcţionar performant?

M.V.: – Ne trebuie un număr mai mare de personal, condiţii mai bune în ceea ce priveşte modul în care putem primi contribuabilul în instituţii, şi în ceea ce priveşte pregătirea profesională, va trebui ca şi noi, sindicatele să ne introducem acest sistem prin care să controlăm modul în care sunt alocaţi banii pentru pregătirea profesională.

Rep: – Cum priviţi Alianţa Sed Lex în acest moment?

M.V.: Alianţa este în acest moment o structură puternică, însă îşi poate pierde foarte mult din capacitatea organizatorică pe fondul micşorării credibilităţii sindicatelor la nivel naţional. Cred că Alianţa Sed Lex, în următoarea perioadă, în contexul general în care toate sindicatele sunt decredibilizate, cred că va fi foarte greu să convingem oamenii să se mai implice în acţiuni de protest. Au impresia că odată cu intrarea în UE, lucrurile se rezolvă de la sine şi nu este real. Ne pregătim de colaborare pe plan internaţional în cadrul UE.

Rep: – Cum văd cetăţenii sindicatele la ora actuală?

M.V.: Depinde de foarte mulţi factori. Modul în care sunt văzute sindicatele la ora actuală de marea majoritate a cetăţenilor este negativă. Pentru că, de cele mai multe ori, nu am reuşit să ne ţinem angajamentele, am apucat să promitem, am făcut demagogie şi acestă speranţă pe care o dăm oamenilor prin demagogie duce la nerealizări, pe care oamenii le contabilizează şi în timp le este lehamite de cei care îi mint. Nu neapărat din vina mea ca lider, ci în general sindicatele. Cred că s-au săturat de politicienii care mint, de oamenii care vin şi promit fără soluţii, cred că noi nu am făcut suficiente pentru a îi face pe oameni să înţeleagă ce este acela sindicat, cu ce se ocupă el. Majoritatea cred că sindicatul ar trebui să ofere indiferent de mod, să le rezolve problemele, deci cu alte cuvinte, marea vină pentru stadiul în care se află sindicatele o au liderii de sindicat, deoarece nu au investit deloc în a atrage generaţia tânără şi nu s-a investit în pregătirea bazei din punct de vedere sindical. Şi în aceste condiţii, cred că ne îndreptăm rapid spre ceea ce s-a întâmplat în multe state europene cum ar fi Anglia, unde doar 12 procente mai sunt membrii de sindicat. Din punctul meu de vedere, în societate civilă la ora actuală este un lucru rău. Societatea civilă este lipsă, sunt doar câteva voci care sunt total departe de ceea ce ar trebui să reprezinte societatea civilă, nici măcar nu poate fi luat în discuţie ceea ce văd la televizor că ar reprezenta interesele societăţii civile. S-au erijat în purtători de cuvânt ai societăţii civile, iau pe chestia asta fonduri europene pe care le folosesc nu se ştie cum, sunt promovaţi ca promotori ai societăţii civile, dar ei nu sunt nicidecum vocea cetăţeanului. Cred că sindicatele sunt cel mai puternic opozant al guvernului, şi care îl poate pune să îşi ducă programul şi să nu mai mintă în forma asta. Dar mai întâi trebuie să rezolvăm problema internă, să nu mai minţim noi oamenii. De cele mai multe ori, noi ca Alianţă ne-am abţinut să spunem că vom da, că vom face, că vom crea nu ştiu ce facilităţi. Ne abţinem să facem lucrul asta pentru că trebuie să implicăm toţi memebrii noştrii de sindicat în orice tip de realizare. Liderul este cel care coordonează, dar realizarea trebuie să fie a celor care participă. Eu nu am ce să promit, ei trebuie să conştientizeze că ei sunt cei mai importanţi. Eu nu pot să le promit că le fac. Eu nu pot să le spun: eu mă aşez în fruntea voastră, după ce aţi solicitat voi şi vă coordonez, şi vă coordonez bine. Nu vă coordonez bine, trebuie să fiu schimbat, dar noi toţi suntem cei care luăm decizia. Toată masa asta de 50 de mii de oameni pe care îi reprezint eu trebuie să îi consult, cum i-am consultat la sfârşitul anului şi din care 48 de mii de oameni pe care i-am consultat, cinci mii au fost pentru grevă, restul nu au fost. Cu alte cuvinte, eu nu puteam să fac mai mult decât să le spun oamenilor întotdeauna – şi asta este greşeala sindicatelor – că domnilor, ce putem face împreună, nu ce face liderul. Liderul nu face decât când i-ai dat mandatul se duce şi umblă în numele tău, aleargă, se zbate să facă managerial, să scoată maximum cu efort mai puţin. Dar nu se poate fără implicarea tuturor membrilor.

Rep: – Care ar putea fi motivaţia oamenilor pentru a face ceva?

M.V.: – În România, există o singură motivaţie: banii. Am ajuns într-un stat plin de snobism, în care maşinile scumpe sunt la mare căutare, casele mari sunt la mare căutare, pentru că banii au fost făcuţi foarte uşor, şi se fac încă foarte uşor că se fac în mod ilicit. Statul la ora actuală încă nu controlează acest lucru. Viziunea actuală a funcţionarului public este că nici măcar nu îşi mai poate întreţine copilul la facultate. Şi atunci când vom obţine mandatul să declanşăm vreo trei săptămâni de grevă în care toţi membrii de sindicat să participe, după aia sunt convins că rezolvăm şi problemele. Eu zic că într-o săptămână s-ar rezolva problemele dacă toţi funcţionarii publici cu mic cu mare am ieşi în stradă. Dar singur nu. Nu pot decât să pun problema mai bine sau greşit în faţă guvernului în numele lor, dar nicidecum nu pot să duc la îndeplinire fără sprijinul lor ceva.

Rep: – Poate schimba ceva aderarea la UE?

M.V.: – Cred că odată cu intrarea în UE, lipsa de implicaţie acordată, după ce am văzut ce s-a întâmplat cu ungurii care ne-au luat mâncarea şi au aruncat-o la gunoi calcând pe tradiţia noastră, statul nu a luat nici o atitudine, şi cred că nivelul ăsta de speranţă se va transforma în ură pentru cei bogaţi, şi pentru noi ca lideri care nu suntem în stare să facem mai mult, în ură către clasa politică, şi cred în consecinţă că foarte mulţi tineri vor pleca din ţară.

Rep: – Cum se poate produce o schimbare?

M.V.: – Cred că numai o clasă politică care vine şi spune cinstit că îşi propune un lucru foarte simplu şi realizabil în termen foarte scurt pe care poate să îl probeze şi să ducă la revigorarea naţiei române. Încă societatea românească trăieşte din speranţa alimentată de politicieni cu minciună şi demagogie timp de ani de zile. Repet: au creat din integrarea europeană un lait motiv fără să spună realităţile integrării europene. Acum încearcă să aducă lumea înapoi în realităţi dar este foarte greu. Mai mult, în România se practică o politică de mahala. Această politică de mahala face ca oamenii să îşi piardă încrederea în cei care ne conduc. Lipsa de credibilitate face să îţi creşti întreaga familie într-un alt fel. Chiar părinţii o să îşi promoveze copiii să plece din România.

Rep: – Va aduce integrarea lucruri bune?

M.V.: – Integrarea aduce lucruri bune pentru un popor pregătit pentru aşa ceva. Iar la ora actuală, cetăţeanul român speră să primească bani de la UE, să muncească cât mai puţin, să îi dea cadou şosele, străzi, autostrăzi fără mare implicare, pentru că aşa au fost învăţaţi de politicieni. Nu se poate nimic fără muncă. UE nu o să ne dea nici un ban fără să demonstrăm că putem să îl folosim şi îl folosim fără să îl furăm. Până la ora actuală cei din clasa politică nu au demonstrat că pot face ceva fără să fure. Şi de aceea o să pună UE cetăţeanul român la zid şi din cauza acestui tip de clasă politică, o clasă politică care nu se poate apără atunci când este acuzată de corupţie, nu se poate apără atunci când i se spune că doarme în parlament, nu se poate apăra pentru că nu are argumente să se apere.

Rep: – Mai poate omul simplu pentru a trăi mai bine?

M.V.: – Numai dacă se implică. Dacă rămâne în continuare la faza în care discută în piaţă, nu se va întâmpla nimic. Dacă se va implica şi va crea o societate civilă puternică. Eu cred cu tărie că o bunică care a fost păcălită într-un magazin, nu trebuie să se ducă singură la Protecţia Consumatorului. Ea trebue să fie într-o asociaţie, care să ştie cui să se adreseze şi care să facă plângere la OPC. Aşa este în toată lumea. Asociaţiile civile sunt cele care veghează, cum eu, ca sindicat, veghez ca guvernul să nu încalce drepturile funcţionarului public, aşa şi societatea civilă. Să negocieze monopolul energiei, pentru că ăia pun preţurile cum vor ei. Nu avem societate civilă care să negocieze cu cei de la cablu, cu cei cu gazele. Nu avem o construcţie a unei societăţi civile care să se implice în viaţa de zi cu zi a cetăţeanului.