Zilele Babelor și Ziua bărbatului încheie sărbătorile de iarnă

A trecut Mărțișorul, a trecut și Ziua femeii. Dar și ziua de 9 martie este una specială, deosebită, care la noi, românii, a dat naștere mai multor obiceiuri frumoase, creștine dar și precreștine, pentru că ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinocțiului de primăvară. Dacă în calendarele creștin-ortodoxe în ziua de 9 martie se sărbătoresc Sfinții mucenici, mai există și versiunea conform căreia pe 9 este ziua celor 40 de pahare sau, altfel spus, Ziua bărbatului.

Dar cred că înainte de toate vă întrebați: de ce suntem pe 9 martie și încă primăvara nu se face simtiță? Ei bine, literatura spune că Sfinții mucenici se mai numesc și Moși, deoarece urmează totdeauna la 9 zile după Babe. Dar asta nu trebuie deloc să vă înspăimânte, fiindcă dacă Babele sunt rele și ne aduc ninsoare, ploaie și răceală, Moșii, din contră, sunt buni. Dar înainte de a vă spune mai multe despre ziua de 9 martie – care sunt tradițiile și cum a fost sărbătorită, cum s-a întâmpinat această zi în diferite zone ale țării – să vă spun mai întâi cine sunt cei patruzeci de mucenici.

Tradiție și istorie

Povestea celor 40 de mucenici se petrece în secolul IV, când creștinii adesea erau pedepsiți pentru credința lor. În cetatea Sevastia era pe atunci un voievod pe nume Agricolae, mare dușman al celor care credeau în Hristos. Hotărându-se că toți ostașii sunt datori să aducă jertfe zeilor, Agricolae a aflat cu mânie că patruzeci dintre soldații săi sunt creștini și nu vor să asculte această poruncă. În fruntea lor se aflau trei viteji, greu încercați în războaie, pe nume Chiron, Candid și Domos. Chemându-i la el, Agricolae le spuse, cu vorbe meșteșugite: "Precum în războaie ați luptat vitejește pentru împăratul nostru, tot așa și acum arătați-vă credința și aduceți jertfele poruncite. Alegeți: ori vă supuneți, ori veți înceta de a mai fi oșteni și veți fi chinuiți!". Și îi aruncă pe toți în temniță. După șapte zile, sosind și un alt general, Lisie, cei patruzeci de soldați au fost scoși din temniță și aduși la judecată, în fața celor doi tirani. Văzând că nu acceptă să se închine zeilor, ei au poruncit ca mucenicii să fie loviți cu pietre. Însă, din voia Domnului, pietrele își greșeau ținta și se întorceau asupra celor care le aruncau. Când Agricolae, mânios, a luat o piatră și a aruncat-o asupra unuia dintre sfinți, piatra s-a întors și l-a lovit în față. A doua zi, voievodul a poruncit ca toți cei patruzeci de sfinți să fie aruncați într-un lac adânc de munte ce se afla în apropiere. Apa acestui lac era foarte rece, căci afară era un ger cumplit. Venind noaptea, unul dintre ei, nemaiputând răbda, a ieșit din lac, dar a murit pe loc. Ostașii de pe margine, care îi păzeau, adormiseră, numai străjerul temniței nu dormea. El a fost atât de impresionat de cele petrecute și de credința celor patruzeci de mucenici, încât a intrat în apa rece, strigând: "Și eu sunt un creștin!". Numele sau era Aglaie. A doua zi de dimineață, cei doi generali au mers pe malul lacului și s-au mirat că oamenii din apă erau încă în viață. Mânioși, ei au poruncit ca sfinții să fie scoși de acolo și să fie omorâți prin chinuri cumplite. Iar ei, dându-și sufletele în mâinile Domnului, se bucurau că s-au mântuit și nu s-au lepădat de Iisus Hristos. Pentru a nu mai rămâne nimic din trupurile mucenicilor, Agricolae a poruncit ca ele să fie arse, iar oasele să fie aruncate într-un alt râu. Dar nimic din toate acestea nu s-a pierdut, căci după trei zile, episcopul Petru, din acea cetate, a mers noaptea pe malul râului împreună cu alți creștini și au adunat de acolo toate oasele sfinților, căci erau luminoase, astfel încât puteau fi văzute și în întuneric. Ele s-au păstrat până astăzi, părticele din moaștele celor patruzeci de mucenici găsindu-se în câteva biserici, unde credincioșii vin și se închină. Se spune că, pentru a le căpăta bunăvoința celor 40 de sfinți, li se aduc ofrande: patruzeci de colaci copți în cuptor, numiți simbolic mucenici. În tradiția populară, 9 martie continuă să reprezinte, prin multe obiceiuri – ritualul focurilor, menit a atrage duhul blând al primăverii – o sărbătoare a reînvierii naturii. În unele părți ale Moldovei și mai ales în Muntenia există obiceiul ca oamenii să iasă în ziua celor 40 de Sfinți și să bată cu botele sau cu maiul în pământ ca să intre gerul și să iasă caldura. În Bucovina, se obișnuiește ca tinerii să bată câte o mătanie pentru fiecare sfânt sau, după cum spun unii, chiar câte 40 de mătanii pentru fiecare sfânt, iar aceasta pentru ca să dobândească mulți ani, să fie sănătoși în decursul anului și mai ales pentru ca să afle bani ascunși în pământ. Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie să se meargă la pescuit, iar cel ce va prinde patruzeci de pești și va reuși să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins pește.