Advertising KIT

Cristian Paul, creative partner la Brandient, cunoscut de publicitari sub numele Kit, este unul dintre oamenii de creatie jinduit si vanat de orice agentie care se respecta din advertisingul romanesc. Multitalentat si multipremiat in Romania, Kit n-a stat pe ganduri si si-a incercat norocul si la celalalt capat al lumii: Singapore. Ca un rasfatat al advertisingului sau poate dimpotriva, ca un om constient de propriile puteri, s-a intors ca sa-si revendice -cea mai mare si mai mare felie in publicitatea din Romania!- In asemenea incercari unii isi frang gatul, altii reusesc si sunt rasplatiti pe masura.

R: Cum ai ajuns in Singapore?

CP: N-o sa ma creada nimeni niciodata ca m-am dus asa departe numai pentru ca m-a chemat un prieten. Si am zis, de ce nu? Mi-am luat bilet si in doua saptamani am intins-o la Singapore. Faceam identitate grafica si design de televiziune. In prima luna n-am inteles nimic. Singapore e o tara-oras cu trei milioane de oameni. Am inceput sa mirosim cum stau pe acolo lucrurile si pentru un tanar ala este un loc absolut genial, in Singapore se construisc identitati grafice pentru intreaga Asie, ceea ce face ca piata de creatie sa fie efervescenta, sunt multi free-lanceri, locul sa fie tixit de oportunitati. Greu e, in schimb, sa te faci cunoscut. Bine, noi eram grozav de exotici pentru ei, venind din Europa, la fel cum sunt si pentru noi chinezii.

R: Nu sunt in Sigapore multi europeni?

CP: Cam 1,7% din populatie, pentru ca de obicei sunt niste tipi din astia grei veniti pe posturi de conducere. Altfel, sunt multi turisti, dar pe ei nu-i punem la socotelala. Europenii care locuiesc acolo au cartierele lor, limuzinele lor, nu-i prea dai nas in nas cu ei ..

R: Te-a ajutat faptul ca esti european ?

CP: Da, te ajuta foarte tare, adica e o surpriza pe jumatate placuta, pe jumatate dubioasa, faptul ca esti discriminat. Nu esti discriminat ca in Germania, unde atunci cand aud ca esti roman iti dau jumatate din salariul unui neamt. Esti discriminat pozitiv. Cand intri pe usa la un biroul de recrutari, tu nu stii, dar de fapt primul test l-ai si trecut si nici nu stii : esti alb.

R: De ce?

CP: Pentru ca in pozitiile de conducere din creatie, ca de exemplu creative director sau art directorii care trebuie sa calatoreasca des, care apar in presa, in Singapore vor foarte tare sa fie albi pentru ca arata o anumita bogatie a companiei respective. E foarte greu sa aduci europeni acolo: e foarte departe, clima e ciudata. La un momnt dat eram la o companie de recrutare si o doamna tare simpatica, o chinezoaica batrana unsa cu toate alifiile, mi-a zis: -Bai, Taca, ia, daca tot faci tu aicea pe modestul, ia sa-ti arat eu cum sta treaba cu angajarea-. Si mi-a aratat niste chestii care pentru un european sunt pur si simplu incalificabile. Era vorba de un post de group creative director, adica o persoana care trebuia sa aiba grija de interesele clientului intr-un nr. de tari din sudul Asiei. Iata care erau conditiile de angajare: 1) sa fii alb si 2) sa accepti o femeie-sef. In Asia femeile au un alt statut decat in Europa, si, astfel, putini barbati ar accepta sa aiba sefa o femeie. Asta-i un important obstacol in angajare si face ca oameni foarte valorosi care vin din astfel de culturi care nu accepta femei in pozitii de conducere sa se piarda pentru companie, pentru ca formatia lor mentala este una care nu le permite sa raporteze unei femei. Si eu n-am mai comentat nimic.

A fost o lectie despre cum e sa fii alb in Asia de Sud. Pe de alta parte, tu ca alb nu vei obtine niciodata o slujba prost platita, pentru ca le e jena sa te plateasca ca pe un localnic.

R: Inseamna ca n-a fost greu sa-ti gasesti de lucru…

CP: Ba n-a fost deloc simplu. In Singapore ai voie sa ramai legal 30 de zile, timp in care iti poti obtine un permis de munca. Daca nu ar fi regula asta, atunci cred ca toti turistii ar ramane sase luni la soare, fara sa se plictiseasca. Ce poti sa faci in schimb este sa mergi in Malaiezia, sa iei pranzul si seara sa te intorci in Singapore, cand primesti o noua viza, care poate sa fie de o saptamana, doua sau o luna, cum ti-e norocul…

R: Adica valabilitatea vizei depinde de dispozitia vamesilor?

CP: Exact. A mea a fost pe doua saptamani, am avut un noroc mediu. Dupa ce s-au sfatuit trei minute, mi-au aplicat o viza de doua saptamani. Nu stiu care erau criteriile, dar stiu ca eu eram terifiat, la cum vorbeau ma asteptam sa ma bage in puacarie.

R: Si pana la urma cum ti-ai gasit de lucru?

CP: Pai, am intrat pe site-ul Pagini Aurii din Singapore si am luat toata sectiunea de marketing, design, communication, video motion graphic, am facut o scrisoare de intentie si un CV stas si am pus computerul sa trimita faxuri. Din camera mea de hotel intr-o saptamana au fost trimise 600 de faxuri si mail-uri. Dupa cateva zile au inceput sa sune telefoanele, am inceput sa merg la interviuri si panica mea a disparut. Am stat acolo doar doua luni. S-au intamplat lucruri la mine in familie si a trebuit sa ma intorc. Dar am facut identitati grafice, pitch-uri, design de revista, nu m-am ferit de nimc.

R: N-ai resimtit diferentele culturale?

CP: Singapore e un loc foarte cosmopolit, a fost parte a imperiului britanic, mentalitatea lor e mixta, ei au niste influente dintr-o alta cultura decat cele locale: malaieziana, indiana, etc. Daca-i intrebi pe chinezi in ce masura sunt ei chinezi din China, nu stiu ce sa-ti raspunda. Iti dau intotdeauna un raspuns foarte complicat, foarte neconvingator din cauza ca ei insisi au dilema asta. Copiii lor se uita la MTV, vorbesc in englezeste si trebuie trimisi la gradinita chinezeasca ca sa invete chineza.

R: E cumva din cauza discriminarii de care vorbeai mai devreme?

CP: Nu, nu-i din cauza discriminarii, e din cauza identitatii lor ca natie, ei vor sa fie Singapore, o entitate culturala de sine statatoare. Ei aici s-au nascut si limba engleza este o limba oficiala, o stie absolut toata lumea, acum cati dintre ei vorbesc o limba literara e alta poveste. Ei vorbesc engleza, care de fapt e o interpretare locala a limbii engleze ce se numeste SINGLISH, pe care ei o definesc foarte frumos ca fiind Half english/half singing (jumatate engleza, jumatate cantat). Si ei aplica melodicitatea si modul de frazare a limbii chineze la engleza, ceea ce face engleza care se vorbeste in Singapore sa fie o specialitate foarte interesanta, sa fie un soi de cappucino asa, o chestie care nu-i nici cafea, nici prajitura.

R: Ce ai facut dupa ce te-ai intors in tara?

CP: M-a prins din nou pofta de a face publicitate. Si atunci m-am dus la D*arcy unde am lucrat pana acum o luna jumate.

Venisem din Asia odihnit, chiar daca lucrezi acolo, tot ti se pare o vacanta, si mi-am zis: Care-i cea mai mare si mai mare felie in publicitatea din Romania? Pe aia vreau sa o fac! Cea mai mare si mai mare felie de publicitate din Romania este Connex, pentru ca e contul cu cele mai mari pretentii, cu un volum de munca uluitor, cu o expunere formidabila, toata lumea vede ceea ce faci, daca faci o greseala, dispari, pentru ca toata lumea o sa vada ca ai gresit. Daca nu reuseam, mi-am zis ca oricand pot sa plec inapoi in Singapore, e o tara in care poti sa-ti revii din cea mai grea depresie. Cand pleci undeva asa departe iti dai seama ca, de fapt, nu ai nimic de pierdut. Totul este sa incerci. Noi romanii tot avem o senzatie ca ceva ne sta in cale, ca nu ni se dau sanse, ne e foarte frica. Daca pui mana pe clanta, ai putea vedea ca usa se poate deschide. Vestea proasta e ca in cativa ani nu mai gandesti asa.

R: Ce se intampla?

CP: Reintri in atitudinea asta romaneasca de nu se poate, nu poti, costa mult biletul, pentru ca e prea departe.

R: Ce ai simtit cand te-ai reintors in Romania?

CP: Cand am revazut Bucurestiul asa gri si cenusiu si posomorat, dupa ce veneam aproape din jungla, Doamne, am crezut ca o sa pun capul jos pe asfalt si o sa mor. Dar oricum venisem cu multa energie si vroiam sa fac cea mai mare chestie care se poate face in Romania la momentul respectiv. Am intrat la D*arcy sa lucrez pe contul Connex si a fost grozav. Am muncit mult, dar satisfactiile au fost uriase.

R: De ce ai plecat de la D*arcy?

CP: Mi-am indeplinit mandatul. Am vrut sa lucrez pe Connex si am lucrat pe Connex. Dar am plecat si pentru ca vroiam sa incerc ceva nou. Aneta Bogdan mi-a facut o propunere de nerefuzat. Sa incepem ceva ce nu se mai face in Romania. Daca pana acum am facut publicitate, acum as vrea sa fac ceva de un grad superior, consultanta de brand.

R: Ce inseamna?

CP: Inseamna sa faci pentru un client tot ce ii poate aduce o crestere a valorii numelui lui. Multi clienti au o strategie grozava, dar sunt si unii care au nevoie de ajutor. Comunicarea e un domeniu in care e greu sa evaluezi exact daa ai cheltuit corect. Nu se vede in vanzari, pentru ca ele reflecta un conglomerat de fapte de factori: ce face concurenta in timpul ala, ce se intimpla cu piata ca nivel economic, ce se intampla cu distributia, etc. Deci, sunt atatia factori care contribuie la vanzari, ca trebuie sa fii inocent, sa spui ca au crescut datorita unei campanii publicitare. Agentiilor trebuie sa le dai o busola care sa le arate nordul. Noi le stabilim directia, nu nord-vest sau nord-est, ci nord. Noi suntem niste sfatuitori ai clientilor nostri, ii ajutam sa nu risipeasca bani, ci sa castige cat mai multi bani.