14 milioane de irakieni se vor indrepta, duminica, 30 ianuarie, spre sectiile de vot a caror locatie a ramas secreta pana in preziua alegerilor. Comisia electorala irakiana a publicat, la inceputul acestei saptamani, numele celor aproximativ 7.700 de candidati la alegerile legislative. Listele prezentate precizeaza prenumele candidatului, al tatalui si al bunicului acestuia, precum si partidul in numele caruia va participa la scrutinul irakian.
Este vorba de 110 liste electorale, pe care figureaza 7.663 de candidati. Acestia se vor -bate- pentru cele 275 de locuri ale Adunarii Nationale, care, la randul ei, va alege un presedinte si doi vicepresedinti. Sarcina acestora este de a desemna un premier care va forma guvernul, iar principala sa sarcina va fi conceperea noii Constitutii ce va fi aprobata prin referendum national la 15 octombrie. Pe baza actului fundamental vor fi organizate noi alegeri, de aceasta data pentru un guvern definitiv. In cazul in care proiectul de Constitutie nu va fi acceptat de populatie, referendumul va fi organizat din nou, in 2006.
Comisia electorala irakiana a precizat ca trei liste, intre care cea a Partidului islamic (sunit), care anuntase la sfarsitul anului trecut ca nu va lua parte la alegeri, au refuzat sa faca publice numele candidatilor lor.
Oficial, campania electorala in vederea alegerilor din Irak programate pentru 30 ianuarie 2005 a fost lansata la 15 decembrie anul trecut, dar atunci au fost date publicitatii doar numele candidatilor aflati in fruntea listelor. In climatul de violenta din tara, majoritatea candidatilor nu au desfasurat public o campanie electorala si, de teama unor atentate, au evitat sa apara in presa. Guvernul irakian a anuntat ca a alocat 2,2 miliarde de dolari din bugetul pentru anul acesta in scopul consolidarii fortelor de securitate, care vor fi responsabile pentru mentinerea ordinii la alegerile de la 30 ianuarie. Premierul Yiad Allawi a mai anuntat ca efectivele fortelor irakiene vor fi sporite de la 100.000 la 150.000 de militari. -Trebuie sa echipam politia si armata cu arme moderne, care sa le permita sa apere tara-, a subliniat el.
Mozaic de etnii
Indiscutabil, siitii sunt etnia majoritara in Irak, ei reprezentand 60 la suta din populatia tarii. Au fost supusi represiunii inca din vremea Imperiului Otoman si sunt concentrati in sud, acolo unde este si capitala, Bagdad. Liderii lor religiosi, in special marele ayatolah Ali al Sistani, i-au incurajat sa participe la procesul democratic de duminica. De cealalta parte insa, clericul radical Moqtada Sadr a optat pentru boicotarea scrutinului, dar un armistitiu fragil intre militiile sale si fortele americano-irakiene, care dureaza din octombrie anul trecut, ar putea asigura buna desfasurare a alegerilor.
Sunitii, desi sunt considerati etnie majoritara in lumea araba, reprezinta 20 la suta din populatia Irakului. Pe vremea lui Saddam Hussein au ocupat cele mai inalte posturi din armata si politie si au condus partidul Baath. Dupa invazie insa, au fost pusi in umbra de siiti si kurzi. Cele doua tabere ale comunitatii sunite, radicala si moderata, s-au opus intr-un glas alegerilor, motivand ca se desfasoara -sub ocupatie si fara nici o garantie a securitatii populatiei-. Cele mai sangeroase atentate au avut loc in zone dominate de suniti.
O alta comunitate importanta este cea a kurzilor din nordul Irakului, care participa la alegerile pentru Adunarea Nationala, dar isi aleg si propriul parlament. Estimati a reprezenta 20 la suta din populatia tarii, kurzii au fost -arabizati- fortat in anii *70. Dupa razboiul din Kuweit si sub -umbrela- Occidentului, au format Partidul Democratic Kurd (KDP) si Uniunea Patriotica din Kurdistan (PUK), dar intre cele doua formatiuni au existat tensiuni adesea transformate in lupte de strada. KDP si PUK au ingropat securea razboiului o data cu rasturnarea lui Saddam Hussein de la putere, iar acum participa la alegerile irakiene.
Turcmenii reprezinta intre unu si doi la suta din populatie si sunt raspanditi in nordul Irakului.
Care este miza?
Trei probleme esentiale stau in fata factorilor de decizie: alegerile de la 30 ianuarie, Constitutia Irakului, care trebuie finalizata pana la sfarsitul anului, si elaborarea strategiei de retragere militara din Irak.
In ceea ce priveste alegerile, 80 la suta din populatie, siitii si kurzii, este entuziasmata sa participe, sunitii – deloc. Acestia sunt descumpaniti de ultimele tendinte politice din tara, multi din liderii lor politici anuntand ca le vor boicota, iar orasele lor sunt bantuite de violente. Rata lor de participare va fi, prin urmare, cea mai scazuta, si cum scrutinul are loc la scara nationala si nu provinciala, vor fi foarte putini suniti alesi in parlament. Acest rezultat va alimenta si mai mult aversiunea sunitilor fata de trupele americane si de noua putere si va spori numarul recrutilor care se vor alatura rebeliunii.
Sistemul electoral irakian trebuie schimbat pentru a asigura ca un minim de 15 la suta din locuri revine sunitilor dupa alegeri. Dupa alegeri, SUA si alte guverne ar trebui sa-i sfatuiasca pe castigatori sa aloce politicienilor suniti 15-20 la suta din posturile din guvern, precum si procente similare din locurile in organele parlamentare insarcinate cu redactarea Constitutiei.
Noua Constitutie
In ceea ce priveste noua Constitutie, o chestiune critica este alocarea veniturilor provenite din petrol. Prin traditie, petrolul este considerat in tarile din Orientul Mijlociu o bogatie nationala. Dar deliberarile de anul trecut dintre politicienii irakieni inaintea transferului de putere de la 28 mai au schimbat aceasta optica. In Irak, acum, veniturile petroliere sunt vazute a fi proprietatea guvernului provinciei pe care se afla zacamantul. Or, zacamintele se afla in sud, pe teritoriul siitilor, si in nord, pe cel al kurzilor. Totul pare sa conspire contra sunitilor si de data aceasta. Kurzii au resentimente deoarece regimul lui Saddam Hussein i-a fortat sa-si cedeze terenurile in favoarea sunitilor si recent au inceput sa-i alunge pe acestia pentru a le recupera. Daca procesul va continua, sunitii vor ramane fara nici un fel de venituri petroliere, dupa cum vor ramane fara putere politica si fara terenuri fertile. Pentru a ameliora situatia, Constitutia trebuie sa asigure ca o parte apreciabila a veniturilor din petrol, 50 la suta sau chiar mai mult, constituie proprietate nationala si trebuie distribuita echitabil, proportional cu populatia fiecarei regiuni si cu categoria de populatie.
Partidul islamic, principalul partid sunit din Irak, a informat ca doreste sa participe la redactarea Constitutiei tarii si ca ar putea accepta sa intre in viitorul guvern, desi va boicota alegerile de la 30 ianuarie. Surse din partid au adaugat ca s-a ajuns la un acord potrivit caruia anumiti membri sau alte personalitati sunite ar putea participa la formarea guvernului. Lideri siiti, printre care Abdel Aziz al-Hakim, capul listei Aliantei Unite Irakiene, creditata cu prima sansa la alegeri, au anuntat ca sunt disputi sa garanteze o participare a sunitilor in procesele politice postalegeri, chiar daca aceasta comunitate nu va merge la vot.
Fara soldati straini
In sfarsit, apare intrebarea cat timp vor mai ramane trupele americane si ale altor tari pe teritoriul irakian. O data cu deteriorarea situatiei din Irak, este greu de crezut ca trupele internationale vor participa la o misiune de stabilizare de lunga durata, ca de exemplu in Bosnia. Prezenta lor, desi in prezent necesara, alimenteaza rebeliunea. James Baker, fost secretar de stat, a sugerat recent ca Washingtonul ar trebui sa anunte in curand un plan de retragere.
O retragere completa ar fi iresponsabila in viitorul apropiat. Dar pana la mijlocul lui 2006, Irakul va trece prin noi alegeri, va avea o Constitutie aprobata, iar majoritatea fortelor sale de securitate vor fi capatat instructia necesara. Pana atunci, trupele americane si britanice vor putea sa-si reduca la jumatate efectivele si preponderenta in rolul de conducere. Desi George W. Bush a evitat cu grija sa faca vreo promisiune de reducere a efectivelor, ar fi in interesul cauzei SUA ca el sa anunte ca are intentia sa o faca pana anul viitor. Ceea ce nu a facut-o Bush, dar a facut-o fostul secretar de stat, Colin Powell, cu putin timp inainte de a-si incheia mandatul. Si, mai recent, premierul britanic Tony Blair a afirmat, pentru -Financial Times- ca SUA si Marea Britanie vor fixa -un calendar- cu noul guvern irakian pentru transferul controlului catre fortele irakiene, cel putin in regiunile unde exista mai putine probleme. Cu numai patru zile inaintea alegerilor, Bush a afirmat pentru un post de televiziune arab ca trupele americane vor mai ramane in Irak inca cel putin un an. Tot presedintele american a subliniat, in -The New York Times- de ieri, ca este important ca locuitorii Irakului -sa perceapa fortele americane ca avand un rol de asistenta, si nu de ocupatie-. O alta problema care mai trebuie discutata este implicarea NATO. Statele Unite au anuntat deja ca doresc consolidarea misiunii NATO de instruire a fortelor irakiene dupa alegeri. Nicholas Burns, ambasadorul american la NATO, a invitat tarile din Alianta care nu au trimis militari in Irak sa isi asume un rol mai activ in aceasta misiune de formare, pe care Statele Unite o considera esentiala pentru stabilitatea tarii. Dar nu a primit inca un raspuns pozitiv. In iunie, membrii NATO au aprobat trimiterea in Irak a unor instructori, care vor forma membrii noii armate irakiene. Misiunea a inceput sa fie progresiv pusa la punct, in pofida reticentelor unor tari, printre care Franta si Germania, care s-au opus razboiului din Irak. Unele dintre aceste tari au decis sa sustina misiunea de formare a militarilor irakieni, insa in exteriorul Irakului, in special in Iordania si Emiratele Arabe Unite.
Cruciada terorista
La aproape doi ani de la invazia americana, insurgenta este inca un fenomen neclar, care are mai multe motivatii. Oficialii nu stiu cu siguranta care este numarul rebelilor irakieni, desi se estimeaza ca exista intre 5.000 – 200.000 de luptatori si sustinatori ai gherilei, si sunt convinsi ca responsabilii fostelor servicii de securitate irakiene s-au coalizat pentru a destabiliza alegerile.
Teroristii sunniti recurg la atentate-sinucigase si decapitari. Majoritatea sustinatorilor lui Saddam Hussein sunt sunniti din Tikrit, Mosul si Fallujah.
Din punct de vedere ideologic, insurgentii sunt nationalisti sunniti nemultumiti de ocupatia americana, extremisti islamisti straini – probabil sustinatori ai lui Ussama bin Laden sau a lui Abu Mussab al-Zarqawi – si infractori care se ocupa de sabotaje, rapiri si asasinate platite. Responsabilii americani si irakieni cred ca, in cazul in care insurgentii au o structura de conducere, aceasta este formata din agenti operativi bine antrenati din timpul fostului regim. Principala problema a insurgentilor este insa modul in care ei percep viitorul Irakului. Toti cer retragerea militarilor americani, insa nu se stie ce se va intampla ulterior, unii dorind instalarea unui stat islamic, in timp ce altii cer reinstaurarea suprematiei minoritatii sunnite dinainte de 2003.
La urne, incepand de vineri
Scrutinul irakian a inceput, vineri dimineata, o data cu deschiderea sectiilor de votare din Australia, Emiratele Arabe Unite, Iordania si Iran, unde expatriatii irakieni inscrisi pe liste si-au exercitat deja dreptul la vot. In total, aproape 280.000 de irakieni care traiesc in strainatate s-au inscris pe listele electorale. Cele 14 tari unde acestia pot vota sunt Australia, Marea Britanie, Canada, Danemarca, Franta, Germania, Iran, Olanda, Suedia, Siria, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite si Iordania. Organizatia Internationala pentru Migratii a acreditat 253 de observatori pentru a supraveghea desfasurarea acestor alegeri, spre deosebire de Irak, unde nu exista observatori straini.
Analistii arabi prevad victoria siitilor
Victoria asteptata a siitilor la primele alegeri din epoca post-Saddam in Irak risca sa divizeze tara, sa intareasca dominatia Iranului in regiunea Golfului si sa bulverseze harta Orientului Mijlociu, considera analistii arabi. De boicotarea scrutinului de catre suniti, care reprezinta 28,6 la suta din populatia Irakului, vor profita in primul rand siitii. Liderii politici suniti irakieni si-au mentinut chemarea la boicotarea scrutinului, in pofida apelurilor formulate de mai multe state arabe cu majoritate sunita, precum Iordania, Arabia Saudita si Egipt. Cairo, Amman si Riad se tem ca vidul lasat de suniti va favoriza impartirea Irakului in beneficiul Iranului, cu majoritate siita, care ar putea astfel sa instaleze o hegemonie de facto asupra sudului tarii si dincolo de aceasta, asupra mai multor tari din Golf. Egipteanul Fahmi Howeidi, autor al mai multor studii asupra -Revolutiei islamice- din Iran, considera ca Teheranul -isi va extinde influenta asupra Irakului prin intermediul oamenilor bine plasati, de obedienta siita irakiana, dintre care o mare parte au origini persane-. El prognozeaza ca viitoarea putere politica din Irak va fi -mai apropiata de Iran-, ceea ce, in opinia analistului, ar trebui sa intareasca pozitiile iraniene fata de SUA-, care au plasat Teheranul pe lista neagra a -tiraniilor- de combatut.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
