Alpinistul Alex Găvan a escaladat în premieră românească, vârful Shisha Pangma cu o înălțime de 8027 m, din munții Himalaya, trecându-și astfel în palmares al cincilea vârf de peste opt mii de metri.
Potrivit unui comunicat de presă, ascensiunea, finalizată în 30 aprilie, a fost realizată fără a folosi oxigen suplimentar și a fost prima reușită românească din cele patru tentative de până acum.
Expediția a început în 10 aprilie și a avut o durată estimată la șaizeci de zile, ascensiunea finală a vârfului de 8027 m fiind planificată la jumătatea lunii mai. Profitând de o bună aclimatizare, cât și de o fereastră extrem de scurtă de vreme favorabilă, Alex Găvan și echipa au făcut o ascensiune ultra rapidă pentru un munte de peste opt mii de metri, atingând vârful la doar 13 zile de la sosirea în tabăra de bază de la 5600 m. Între aceasta și vârf au fost stabilite încă trei tabere intermediare la altitudinile de 6400 m, 6850 m și 7100 m. Alex Găvan a revenit în țară în 10 mai.
Alpinistul i-a avut ca parteneri pe Tunc Findik, Turcia (cu opt vârfuri de peste 8000 m la activ urcate atât fără oxigen suplimentar, cât și cu ajutorul acestuia) și pe Chhang Dawa, Nepal (care cu ascensiunea de pe Shisha Pangma a finalizat de urcat toți munții de peste 8000 m, vârfuri urcate atât fără oxigen suplimentar, cât și cu ajutorul acestuia; pe Shisha Pangma a ales să folosească oxigen suplimentar).
Shisha Pangma este singurul vârf de peste 8000 m aflat integral în Tibet și deseori subiectul unor intense controverse, majoritatea ascensiunilor fiind făcute pe vârful Central (8008 m), vârf care nu este cel mai înalt punct al muntelui.
Primul succes românesc
Ascensiunea lui Alex Găvan a fost a patra încercare românească de a atinge vârful himalayan și totodată prima care a și fost încununată de succes. În 2005, Cristian Tecu (în echipa Cristian Tecu, Cătălin Morariu, Dragoș Dubina) atinge vârful Central-8008 m. În 2009, în aceeași expediție, Horia Colibășanu atinge vârful Central, iar Alex Găvan (în echipă cu Andrew Lock (Australia) și Neil Ward (Marea Britanie) ) atinge 7500 m pe ruta Ochoa. În 2011, Cosmin Andron și Cristina Pogăcean ating 7200 m, pe fața sudică.
„Am atins vârful în jurul orei 15.00, ora Nepalului, după aproape 14 ore de ascensiune continuă de la ultima tabără, cea de la 7100 m. Din cauza unor probleme de sănătate eram foarte slăbit și deshidratat dar în același timp aveam credința că pot urca cu succes în noaptea aceea. Pe ultima porțiune am ramas în urmă, ceea ce a facut să ating vârful cam la o oră și jumătate după partenerii mei. Porțiunea finală, care este și cea mai expusă, urmează o creastă extrem de ascuțită. Pe alocuri, stăteam cu câte un picior și cu câte un piolet pe fiecare parte a versanților. Lucrul ăsta, coroborat cu vânt puternic a făcut ca întreg procesul să imi ocupe o bucată prețioasă de timp pentru a putea escalada acea ultimă porțiune într-un mod responsabil. Când am ajuns pe vârf am căzut în genunchi, nu simțeam absolut niciun sentiment de împlinire, eram absolut gol. La întoarcere vremea s-a schimbat, vizibilitatea scăzuse la doar cațiva metri, nu se mai vedea nicio urmă, iar eu nu am mai putut gasi drumul de întoarcere. La un moment dat am început să cobor pe fața sudică (porțiunea opusă a muntelui) dar am realizat relativ repede lucrul acesta. La 7800 m, deși coboram unele porțiuni cu fața la munte, mi-am dat seama ca riscul unei căderi este mult prea mare și m-am decis să sap o groapă în zăpadă pentru a mă adaposti de viscol și a aștepta pentru ca vremea să se îndrepte și să îmi pot continua coborârea în condiții de siguranță“, povestește alpinistul.
El spune că a luat în calcul rata scăzută a cazurilor de supraviețuire în astfel de condiții, dar a încercat să își concentreze energia rămasă pentru a-și săpa un adăpost.
„Zăpada era prea înghețată și întărită pentru forța pe care o mai aveam și nici mărimea lopățicii de la piolet nu îmi era de prea mare folos. Cu chiu cu vai am reușit să îmi adăpostesc porțiunea superioară a corpului. Stăteam cu costumul de puf direct pe zăpadă și mă întrebam cât timp îmi va lua pentru a face hipotermie sau a degera. Am încercat să dorm, dar de fiecare dată nu mai mult de câteva minute. Trebuia să mă țin în mișcare. La un moment dat mi-a trecut prin gând fugitiv că nu e posibil ca totul să se termine aici dar, în același timp, mă simțeam extrem de liniștit. Ceva îmi spunea că totul va fi bine. Soluții, soluții, trebuia să mă concentrez pe soluții. Imediat ce vizibilitatea a crescut, mi-am continuat coborârea. Deși nu era pericol de avalanșe, pe versant zăpada era depusă sub forma unor mico-plăci de vânt care atunci când se fracturau sub greutatea corpului plecau cu tine și te dezechilibrau, existând riscul unei alunecări și căderi prelungite. Am repetat procesul cu groapa în zăpada de încă două ori, la altitudini inferioare, atunci când vremea mi-a permis, ultima dată săpând doar un fel de platformă pe versantul înclinat în care mi-am asigurat bine pioleții și am putut ațipi sprijinindu-mă în ei. Totul a durat cam de la 5,30 în după amiaza zilei de 30 aprilie și până pe la 5 dimineață în ziua următoare când în sfârșit am putut să îmi reiau coborârea. Miraculos, în afară de faptul ca am supraviețuit, nu am suferit niciun fel de degerături“, relatează Alex Găvan.
Filmul de vârf poate fi vizualizat pe site-ul lui Alex Găvan la adresa http://alexgavan.ro/blog/shisha-pangma-8027m-summit-video, iar raportul detaliat al ascensiunii va fi publicat în curând pe blog-ul alpinistului.
Palmares bogat
Alex Găvan este alpinist și speaker motivațional și are la activ cinci vârfuri de peste opt mii de metri, toate urcate fără a folosi oxigen suplimentar sau ajutor din partea șerpașilor.
În 4 octombrie 2011, Găvan a realizat a doua ascensiune românească a vârfului Manaslu (8156 m), după o ascensiune rapidă, la doar 17 zile după ajungerea în tabăra de bază.
În 2008, alpinistul a reușit în premieră românească escaladarea muntelui Makalu (8463m).
Pe 30 iulie 2007, Alex Găvan a urcat în premieră românească varful Gasherbrum 1 (8.068 m) din Pakistan. Pentru această realizare, Alex a fost numit de către Federația Română de Alpinism și Escaladă „Sportivul Anului 2007 la Alpinism de Altitudine“.
În 2006, odată cu ascensiunea vârfului Cho Oyu (8.201 m, al șaselea gigant al lumii), Alex devenea cel mai tînăr alpinist român care a urcat un munte de peste 8.000 de metri.
Imaginile video de pe vârfurile celor cinci munți pot fi vizualizate la adresa http://alexgavan.ro/mountaineer
Alpinistul deține „Medalia de aur pentru merit sportiv“ acordată de către președintele provinciei Navarra, Spania.
Alex Gavan este ambasador WWF România.
În lume sunt 14 vârfuri de peste 8000 de metri, variind între 8027 m (Sisha Pangma) și 8850 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniță dintre Nepal, India, Pakistan și China, în munții Himalaya și Karakorum.
Peste 95% dintre toate ascensiunile pe vârfuri de peste opt mii de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. La peste 7000 m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe ușor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniștii numind drept „zona morții“ tot ceea ce depășește această altitudine. La 8000 m, concentrația de oxigen din aer este de doar o treime din cea întâlnită la nivelul mării, iar supraviețuirea este posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.
Mihaela Dobrescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
