Evoluția istorică a națiunilor, caracterizată de schimbările politice și influențele religioase, de multe ori interconectate, poate genera ridicarea unei sprâncene sau chiar a amândurora, pe chipul celor care se încumetă să arunce o privire în trecut și să compare fie și o serie de fotografii realizate la decenii distanță. țările musulmane și regulile impuse de religiile acestora sunt de departe cele mai controversate la nivel global, în condițiile în care fiecare stat tinde spre o democrație cât mai flexibilă și complexă, spre lărgirea gamei de drepturi ale omului și a aplicabilității lor dar și spre o serie de libertăți atât pe plan profesional cât și pe plan privat. Vom descoperi însă, că societățile musulmane de astăzi au un trecut chiar mai luminos decât prezentul și lucrurile nu au stat mereu ăpe muchie de cuțit“ când vorbim de restricții religioase, politică sau economie.
Femeile din Iran obișnuiau să fumeze și să poarte decolteu
Cei tineri, își pot imagina cu greu Iranul ca fiind cândva un stat cât de cât modernizat, comparativ cu prezentul acestei țări. îTerenul de aurî, așa cum se traduce termenul îarianî din care provine și numele statului Iran, este astăzi o republică islamică în care nu poate fi vorba de influență americană sau occidentală, deși oamenii protestează în continuare pentru libertatea de exprimare și cer democrație. Cei care încearcă să își urmeze propriile reguli sunt executați fără drept de apel și dați ca exemplu negativ mulțimii ce ar putea îndrăzni să se emancipeze fără autorizația sistemului. Într-o țară în care pedeapsa cu moartea este o practică normală și chiar susținută, drepturile omului ajung în cel mai fericit caz pe un plan terț. Înainte de Revoluția din 1979, când statul a devenit Republica Islamică Iran și a fost instaurat regimul teocratic islamic, Iranul era o țară relativ modernă, sub conducerea șahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, aliat fidel al S.U.A. Femeile puteau să poarte ținute occidentale, chiar provocatoare, așa cum vedem pe străzile Europei de astăzi, iar restricțiile precum voalul care să le acopere părul sau interdicția fumatului nu existau din punct de vedere legislativ. În contextul Iranului de astăzi, unde toți cei care sfidează tradițiile religioase sunt pasibili de pedeapsa cu moartea, bărbații persani nu folosesc cuvinte obscene, nu beau alcool și nu joacă jocuri de noroc, femeile nu trebuie să-și arate niciun centimetru pătrat de piele, nici măcar pe mâini sau glezne, pentru că trupul lor este considerat o tentație satanică ce poate să-i trimită drept în iad pe bărbății care le privesc, este greu de imaginat că în urmă cu numai 40 de ani, toate aceste reguli nu numai că nu existau, dar libertatea femeilor cât și a bărbaților era apropiată de drepturile democratice la cere cei care trăiesc în Republica islamică Iran, aspiră și astăzi.
Afganistanul, de la sărăcie și drepturi, la sărăcie și atât!
O idee mai la vest de Iran, descoperim un Afganistan cu totul altfel decât era în urmă cu patru decenii, când țara radia de luminozitatea normalului deși statul nu a fost unul bogat niciodată înlocuit astăzi de opresiune și sărăcie lucie. Oamenii nu doar că își permiteau să aibă o viață socială activă și un trai decent, dacă este să comparăm stilul vestimentar și activitățile pe care le aveau în anii '60-'70, dar femeile, ca și în Iran, nu erau obligate să poarte vestimentația musulmană și nici să fie supuse bărbaților, așa cum astăzi este literă de lege, în ciuda ultimilor zece ani de lupte, peste 2000 de militari americani morți și aproximativ 500 de miliarde de dolari cheltuiți de SUA în Afganistan. Înainte de înlăturarea regelui Muhammad Zahir șah, mișcare politică ce a dus la înlocuirea monarhiei cu republica, Afganistanul era un stat care se încadra în limitele unei decențe unanim acceptate. Discriminarea femeilor era la jumătatea nivelului pe care l-a atins astăzi, sărăcia la fel, iar regulile esteticului sexului frumos primau totuși înaintea restricțiilor impuse astăzi de sistemul afgan. În istoria contemporană a societății afgane, femeile sunt acoperite total, inclusiv ochii și întreaga față fiindu-le umbrite de un voal transparent prin care s-ar părea că abia reușesc să distingă.
Tinerii egipteni, de la „egalitatea costumelor“ la „discriminarea vălurilor“
Egiptul a fost mereu o țară care a manifestat o deschidere spre civilizațiile de tip occidental, dar în același timp a rămas și un centru al lumii arabe. Totuși, observăm și aici ceea ce observăm la majoritatea țărilor arabe și anume diferența frapantă dintre modul de viață exprimat în primă fază prin stilul vestimentar al locuitorilor de la jumătatea secolului trecut față de cei din prezentul recent. În Egipt, tinerii de ieri nu doar că nu seamănă cu cei de astăzi, dar par locuitorii unei alte țări. Absolvenții de facultate, studenții și în general pătura tânără a societății egiptene, deși în același tipar fotografic și în anul 1959 dar și în anul 2011, trădează o diferență de cultură care trece prin imaginea aparent banală a fotografiei. Dacă în urmă cu jumătate de secol aceștia pozau în costume arătând o oarecare uniformitate ce ne face să credem că discriminarea dintre femei și bărbați nu avea legătură cu nivelul pe care l-a atins astăzi, în prezent aceeași ipostază cu alte personaje și în alt context politic, arată o ierarhie clară a sexelor în societate, subliniază discriminarea femeilor care își acoperă părul și corpul lăsând la vedere doar doi ochi cuminți și un zâmbet timid.
Lăsați musulmanii să meargă în Olanda!
Olanda, una dintre cele mai bogate state europene, și-a deschis porțile pentru imigranții musulmani încă din secolul al XVII-lea când Republica celor șapte Provincii Unite ale țărilor de Jos, semnează un tratat cu Marocul. Acesta este primul tratat oficial între o țară europeană și o națiune non-creștină. Migrarea musulmanilor în Olanda a evoluat treptat, începând cu anii '70-'80, un număr mare de refugiați din Bosnia, Somalia, Iran, Afganistan și Pakistan cerând azil în această țară care le oferea o serie de posibilităși profesionale dar și o gamă variată de drepturi. Recensământul din 2006 arată că Olanda găzduia 850,000 de musulmani, incluzând 320,000 de turci și 280,000 de marocani. Majoritatea locuiau în 4 orașe mari precum: Amsterdam, Rotterdam, Hague și Utrecht.
La ora actuală, 5 % din populația Olandei este musulmană. Cultul islamic deține 500 de moschei, 45 de școli primare și două licee islamice. În anii ă80, guvernul olandez a oferit subvenții pentru construcția de moschei și biserici, dar această practică a luat sfârșit după ce a fost decisă separarea religiei de stat.
Irina Popescu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
