Batalia pentru Ucraina

Pana acum, subiectul a fost dezbatut in soapta. Oamenii, fie ei simpli alegatori sau politicieni, s-au ferit sa creeze panica. Acum, grija aceasta a disparut. Oamenii au devenit convinsi ca victoria noului presedinte al Ucrainei, indiferent de identitatea acestuia, va fi insotita de varsare de sange. Ambele tabere au asemenea scenarii de forta. Ambele tabere si-au chemat simpatizantii in noaptea imediat urmatoare votului pentru a apara adevarul. Adevarul fiecaruia.

Lupta electorala dintre candidatul opozitiei, Viktor Iuscenko, si cel al actualei puteri, Viktor Ianukovici, a divizat societatea in doua. Paradoxal, nici una nu este insa sigura ca optiunea lor este corecta. Mai benefica pentru ei si pentru Ucraina. A-l alege pe liderul miscarii Ucraina noastra inseamna, practic, a incredinta viitorul tarii Occidentului. In orice caz, asa crede electoratul fostului prim-bancher al Ucrainei. S-au gasit insa numeroase voci la Kiev, si dintr-o parte si din alta, care au avertizat ca, de fapt, lucrurile nu sunt chiar atat de simple cum par la prima vedere. Occidentul, au spus ei, este un lucru excelent, o perspectiva minunata si un viitor la care ucrainenii nici nu-si permit, deocamdata, sa viseze. Intotdeauna se strecoara insa un dar, care sa dea totul peste cap.

Ghici cine este papusarul

O lupta pe viata si pe moarte

Campania electorala a lui Iuscenko este finantata de Boris Berezovski, supranumit -groparul CSI-, omul care a jurat sa distruga tot ce construieste dusmanul lui de moarte, presedintele Rusiei, Vladimir Putin. Nu sunt zvonuri, nu sunt rautati. Sunt documente. Si care acum, este foarte adevarat, sunt folosite impotriva lui Iuscenko. In ultima instanta, nu trebuie sa ne mire: lupta electorala din Ucraina este una pe viata si pe moarte. Esecul unuia, nu conteaza care dintre ei, va echivala cu decesul politic al multora dintre cei care s-au aflat in spate, care l-au ajutat, l-au indrumat, l-au sprijinit. Este o confruntare fara scrupule, unde bunul-simt nu are ce cauta. Printre altele, organele de ordine au fost puse pe urmele lui Berezovski de Roman Bessmertnii, un consilier dat afara de Iuscenko din staff-ul lui electoral.

Totul pentru o propaganda pozitiva

Asa cum reiese din documentele descoperite de politie, printre personalitatile contactate de Berezovski pentru a-i organiza lui Iuscenko o propaganda pozitiva in capitalele occidentale se numara inclusiv marele magnat al presei, Rupert Murdock. Astfel, contra unor comisioane stimulative, au fost publicate articole denigratoare la adresa adversarului lui Iuscenko, actualul prim-ministru al Ucrainei, Ianukovici, despre presedintele Leonid Kucima, care a propus candidatura acestuia. A fost incheiat chiar si un contract, in termenii caruia -Investitorul- primea toate asigurarile necesare ca, la final, va primi ceea ce i se cuvine: conditiile necesare desfasurarii unor ample afaceri in domenii strategice ale industriei ucrainene. Vezi metalurgie si energie.

Oligarhii ucraineni si Moscova

Dar cine se afla in spatele lui Ianukovici? O buna parte a cercurile de afaceri din Ucraina si Moscova. La o prima vedere, ar trebui sa fie suficient pentru a-i face fata lui Iuscenko. Sondajele de opinie neaga aceasta aparenta. Cei doi contracandidati sunt, practic, la egalitate de puncte. Iar daca, in astfel de situatii, ultimul cuvant, sau cuvantul decisiv, revine indecisilor, aceasta categorie lipeste cu desavarsire din peisajul electoral al Ucrainei anului 2004. Dupa cum remarca presa de la Kiev, -este pentru prima data in istoria postsovietica a tarii cand interesul pentru alegeri a cuprins, practic, intreaga societate-. De altfel, nu este singurul element inedit al campaniei ucrainene. Tot o premiera poate fi calificata si confruntarea deschisa, pe fata, dintre Rusia si Statele Unite pentru Ucraina. Iar daca ar fi sa preluam formula analistilor ucraineni, -situatia nu este departe de aceea cand URSS si SUA isi disputau Vietnamul. Dar, bineinteles, fara arme-. Bun, lasand la o parte incursiunile in istorie, ar fi mai buna Rusia decat Occidentul? Din perspectiva milioanelor de rusi care traiesc in Ucraina, da. Din perspectiva numerosilor intreprinzatori ucraineni si rusi care, vorbind plastic, -si-au unit destinele in afaceri comune-, da. Teama este aproape generala printre oligarhi ca, o data ajuns in fotoliul prezidential, primul lucru pe care Iuscenko il va face va fi revizuirea privatizarilor din anii trecuti. O catastrofa nu atat pentru noii proprietari ai activelor scoase la vanzare si achizitionate prin metode nu tocmai ortodoxe, dar mai ales pentru miile de angajati care se tem sa nu-si piarda locurile de munca.

America si Rusia, cele mai folosite cuvinte

In general, cuvintele -Rusia- si -America- se numara printre cele mai populare in discursul electoral al ambilor pretendenti la magistratura suprema a Ucrainei. Statisticile au aratat ca Ianukovici a reusit, intr-un final, sa-l intreaca pe Iuscenko numai dupa ce a promis sa faca rusa a doua limba oficiala in stat. Normal, asa ceva nu se va intampla. Cu toate acestea, simpatia pentru fostul guvernator al regiunii Donetk a crescut vertiginos. In ce-l priveste pe Iuscenko, acesta a preferat sa abordeze problema cu ingaduinta. Nu s-a lansat in angajamente, dand doar de inteles ca marele vecin slav al Ucrainei a fost, este si va ramane un mare partener al Kievului, pentru ca altfel nu poate fi. Asa le-a fost dat ucrainenilor sa-si duca existenta nu doar alaturi de rusi, dar si in stransa colaborare cu ei. Intr-un cuvant, relatiile cu Rusia au constituit unul dintre principalele subiecte de campanie ale cadidatilor cu pretentii reale la victorie in alegerile de duminica.

Marea problema a alegerilor ucrainene

Spunand lucrurilor pe nume, trebuie aratat ca marea problema a scrutinului din Ucraina nu este votul. Intr-o oarecare masura, totul se reduce la faptul ca sansele celor doi sunt egale. Marea problema este, potrivit majoritatii analistilor si observatorilor locali, ca nici una dintre parti nu intentioneaza sa recunoasca victoria celeilalte, chiar daca nu vor exista falsificari sau fraude electorale. Si Iuscenko, si Ianukovici sunt pregatiti sa faca fata oricaror situatii, chiar si a celor de forta.

Patru semne de intrebare

Bun, dar ce vrea Rusia de la viitorul presedinte al Ucrainei? In primul rand, Moscova si elita politica de la Kremlin vor sa stie daca, in confruntare geopolitica in plina desfasurare pentru noua impartire mondiala, Ucraina va fi aliatul sau adversarul Rusiei. In al doilea rand, pana la ce nivel de integrare cu Rusia sunt dispusi sa mearga noii guvernanti de la Kiev. In al treilea rand, este vorba, fireste, de situatia minoritatii ruse din Ucraina, iar in al patrulea, despre nivelul de sinceritate al elitei ucrainene, personal al viitorului sef al statului.

O greseala inadmisibila

Avand in vedere atentia deosebita afisata in ultimele luni de Putin fata de campania electorala din tara vecina, concluzia nu poate fi decat una singura: Moscova s-a convins ca, dintre cei doi, numai Ianukovici este dispus sa raspunda asteptarilor Kremlinului. Prezenta liderului de la Kremlin la Kiev a deranjat. In pofida tuturor tentativelor diferitilor responsabili de a respinge ipoteza conform careia vizita lui Putin la Kiev ar fi legata de campania electorala, toata lumea a privit lucrurile exclusiv prin aceasta prisma. Trebuie spus ca prezenta lui Putin in capitala ucraineana a deranjat si a fost criticata inclusiv de cei mai apropiati dintre consilierii lui. Nu, au strigat ei, nu trebuia sa vina! A fost o greseala, pe care acum o poate exploata cu mult succes contracandiatul lui Ianukovici.

Da, numai ca de la Kremlin lucrurile s-au vazut altfel. Aici, confruntarea electorala dintre cei doi Viktor a fost analizata numai din dimensiunea bataliei dintre Rusia si Statele Unite pentru puterea de influenta asupra Ucrainei. Pentru ca este pentru prima data cand Moscova are sanse palpabile de a infrange Washingtonul pe terenul unui duel politic. In alta ordine de idei, a fost si o chestiune de orgoliu. In opinia Kremlinului, ceea ce incearca sa faca acum americanii in Ucraina este o alta fata a -revolutiei trandafirilor- din Georgia. Prin urmare, Rusia vrea sa demonstreze cine este adevaratul stapan in fostul spatiu sovietic, cine detine rolul suprem in acest perimetru de interese vitale pentru Moscova.

4.000 de observatori

Oricum ar fi, mai sunt doua zile pana la marele test electoral. Daca alegerile vor degenera in revolutie, vom vedea. In orice caz, votul va fi supravegheat de un numar impresionant de observatori straini – peste 4.000. Asta ar fi cifra oficiala. Pentru ca, barfeste presa, ar mai exista alte cateva mii, neoficiali. Rolul lor ar fi de a-i supraveghea pe cei oficiali. In incheiere merita, poate spus, ca, tot in premiera in Ucraina, Comisia electorala centrala va primi protocoalele din teritorii prin posta electronica.

Meritul soldatilor rusi

S-a vorbit mult despre parada militara organizata cu prilejul implinirii a 60 de ani de la eliberarea Kievului de sub ocupatie nazista. S-au facut multe speculatii, care mai de care mai apocaliptice. Printre altele, s-a afirmat, iar unul dintre cei care au sustinut cu tarie aceasta versiune a fost analistul Stanislav Belkovski, omul lui Berezovski, ca defilarea nu va fi decat un pretext pentru impanzirea capitalei cu trupe. Unitatile militare – de elita, printre altele, urmand a fi folosite pentru dispersarea mitingurilor opozitiei. Este de presupus totusi ca, tinand cont de tensiunea care domina de mai mult timp scena politica a tarii, autoritatile oficiale ale tarii au luat deja masurile cuvenite pentru a preintampina orice alunecare spre un scenariu de forta.

-Europa a devenit libera si democratica gratie victoriei soldatilor nostri-, a lansat Kucima, in discursul rostit cu ocazia festivitatilor la care au asistat presedintii Rusiei, Republicii Belarus si Azerbaidjanului, Vladimir Putin, Aleksandr Lukasenko si Ilham Aliev. -Istoria Ucrainei inseamna si lupta pentru democratie si libertate in Europa, pentru care noi am platit cel mai scump tribut: viata soldatilor nostri-, a continuat el. -Noi – a precizat Kucima – nu suntem vecinii Europei, noi suntem, de foarte mult timp, europeni, indiferent de statutul pe care vor sau nu vor sa ni-l confere-.