Bilantul palid al turismului

In opinia ministrului turismului, Dan Matei Agathon, 2002 a fost un an foarte bun pentru acest important sector economic. Dar in realitate, lucrurile nu se prezinta chiar asa de roz, si turismul este inca departe de drumul pe care trebuie sa-l parcurga. De aceea se impunea ca ministrul Dan Matei Agathon sa nu mai cosmetizeze realitatea si macar, in linii mari, sa respecte programul de guvernare al Cabinetului Nastase, mai ales ca demnitarul din fruntea Turismului era la al doilea mandat pe acest post.

Teleprivatizarea i-a adus bile albe lui Agathon

Programul de guvernare mentiona ca, la sfarsitul anului 2001, turismul romanesc va fi privatizat in totalitate. Dar nici la sfarsitul lui 2002 acest proces nu este finalizat. Trebuie precizat ca in cei doi ani strategia de privatizare s-a modificat de trei ori, ajungandu-se in final la licitatie televizata pentru hotelurile si vilele de pe litoral. Licitatia de privatizare in direct la televiziune a fost o noutate pentru tara noastra, oferindu-i astfel ministrului posibilitatea sa puncteze cateva bile albe la imaginea sa. La inceputul anului 2002, cand a simtit ca imaginea sa poate fi sifonata, ministrul Dan Matei Agathon a facut lobby ca SC BTT SA sa treaca la RAPPS, deoarece privatizare acestei societati era destul de greoaie din cauza numeroaselor procese. Practic, dupa ce si-a facut o imagine buna pe sticla televizorului, tunand si fulgerand despre jaful de la BTT savarsit de cei care s-au aflat la conducerea societatii pana la finele lui 2000. In schimb, descalcirea itelor de la BTT i-ar fi adus un deficit de imagine, ceea ce era greu de acceptat de catre orgoliosul ministru al turismului. De fapt, Dan Matei Agathon a procedat la fel si la Poiana Brasov, cand a incriminat cu mult aplomb jaful instaurat de fosta conducere, dar in final a legalizat -realizarile marete- fostei conduceri, oferind astfel active si terenuri la cheie unor personaje controversate. Mai mult, la sfarsitul anului, Ministerul Turismului a pecetluit patru contracte de asociere si infiintarea a cinci societati mixte pentru unele active atractive din Neptun-Olimp care trebuiau privatizate. De asemenea, in vara anului 2002, in plin proces de privatizare, cele mai bune patru hoteluri din aceasta statiune au fost trecute la RAPPS.

Dracula Park – un balon de sapun

Prima luna a anului 2002 a coincis cu marea cacealma legata de proiectul Dracula Park. Atunci, Dan Matei Agathon a anuntat, cu surle si trambite, ca o firma austriaca va investi 10 milioane de euro in acest proiect. Ulterior, s-a dovedit ca acel mare investitor austriac era de fapt o firma de scara blocului din Viena, care n-avea de unde da o asemenea suma. Intre timp, din cauza posibilitatii de amplasare a proiectului Dracula Park la Sighisoara, Dan Matei Agathon a reusit performanta sa intre in conflict cu Casa Regala a Marii Britanii. Ulterior, nici UNESCO si nici presedintele Ion Iliescu nu au fost de acord cu amplasamentul de la Sighisoara, fapt ce a condus la esuarea lamentabila a proiectului Dracula Park. Prin acest esec, datorat in mare partea consilierului sau, Marius Stoian, Dan Matei Agathon a adus un mare deficit de imagine Romaniei si in acelasi timp a agatat o mara bila neagra de gatul Cabinetului Nastase. In orice stat civilizat, cei vinovati de aceasta deraiere erau imediat trecuti pe linie moarta si trasi la raspundere. La noi insa, cainii latra, caravana trece.

Statiunea -Europa– o fata morgana pentru litoral

Mai mult, programul de guvernare preciza si demararea lucrarilor la construirea unei noi statiuni cu 10.000 de locuri pe litoral, denumita -Europa-. In prezent, acest proiect exista doar pe hartiile lui Dan Matei Agathon, pentru ca in realitate, deocamndata, -Europa- inseamna poate continentul cu acelasi nume si eventual hotelul de pe litoral care a fost in custodia unui controversat om politic din randul actualilor guvernanti.

Promovarea turismului peste hotare, prin intermediul unor protejati politic si de… suflet

Anul 2002 a adus si finalizarea procesului de inscaunarea a unor protejati, atat pe criterii politice, cat si de afinitati familiare in fotoliile confortabile de la birourile de turism ale Romaniei din strainatate. Astfel, fiica ambasadorului Romaniei la Moscova, Aurel Constantin Ilie, promoveaza turismului romanesc in Israel, iar nepoata ministrului de interne – Ioan Rus, dupa un periplu de un an de zile la Londra, a fost adusa mai aproape de casa, la Bruxelles. La Stockholm a fost instalata fiica unui director din minister, iar la Paris, Roma si Praga au ajuns prietenele consilierei de taina a ministrului, nelipsita la deplasarile peste hotare ale acestuia.

Sfarsitul anului 2002 a adus si debarcarea secretarului de stat Alin Burcea, nasul fiului lui Dan Matei Agathon, si numirea in aceasta functiei a consilierului de pana atunci pentru turism balnear, Nicu Radulescu. Poate in al doisprezecelea ceas, cei care conduc destinele turismului romanesc vor intelege ca vremea vorbelor si promisiunilor pompieristice a apus de mult si, pana nu va fi prea tarziu, vor trebui sa se trezeasca la realitate, care inseamna lucruri concrete si bine gandite.