Bulgaria, rivala si vecina Romaniei

O tara cu inconfundabila pecete a Balcanilor, cu un peisaj montan fascinant si cu o iesire de toata frumusetea la Marea Neagra. S-a luptat ca sa scape de sub dominatia Imperiului Otoman, dar si-a pastrat traditiile si nu a renuntat la ortodoxie. Dupa o jumatate de secol de comunism s-a desprins de influenta pe care o exercita asupra ei fosta URSS, iar in martie 2004 a intrat cu surle si trambite in NATO. Iar acum este pe cale sa bifeze inca un succes, semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeana in luna aprilie, dupa negocieri grele si indelungate si dupa ce a ratat primul val al integrarii. Populatia este insa nemultumita de nivelul ei de trai (iar asta nu fara motive), Bruxellesul ii critica in permanenta pentru ca au o justitie corupta si le aminteste ca aderarea la UE ar putea fi amanata cu un an in conditiile in care nu respecta normele asumate. Ai spune ca e vorba de Romania. Insa nu, e vorba de vecinii nostri de la sud, de care ne leaga foarte multe asemanari, dar si conditionari. Si apoi sa nu uitam ca pana si marile puteri internationale ne amintesc de multe ori, in acelasi context, ceea ce inseamna ca destinele noastre sunt mai strans legate decat ne imaginam.

Desi in ultima vreme lentoarea cu care a asimilat Romania legislatia comunitara, precum si declaratiile politicienilor de la Sofia care cereau la un moment dat cu insistenta -divortul- de Bucuresti, solicitand sa nu mai fie cuplati cu tara vecina atunci cand e vorba de integrare, au instalat o atmosfera de concurenta intre cele doua state, e clar ca diferentele nu sunt nici pe departe chiar atat de mari. Produsul Intern Brut are cam aceeasi valoare, fiind insa cu ceva mai mare in Bulgaria, iar in ambele tari privatizarea este aproape de finalizare. Desi ne-au luat-o inainte cu cateva luni, am reusit sa incheiem in aceeasi perioada capitolele de negociere, si fiecare tara se confrunta cu pericolul aplicarii clauzei de salvgardare, ceea ce inseamna ca oficialii de la Bruxelles ar putea decide amanarea cu un an a aderarii daca reformele nu sunt implementate pana la capat. Si, e drept, nu numai ca au fost mai rapizi in incheierea negocierilor, dar in cazul lor clauza de salvgardare se va aplica numai in cazul in care toate statele membre vor fi de acord cu acest lucru. Pe cand in cazul Romaniei, pentru ca integrarea sa fie amanata, este suficient ca o treime din reprezentantii tarilor din UE sa considere ca Bucurestiul nu si-a respectat promisiunile.

Plusurile lor

Totusi, cum a fost posibil sa ne-o ia inainte? La urma urmei, e vorba o tara de doua ori mai mica, avand o populatie de nici opt milioane de locuitori, ceea ce a facilitat implementarea reformelor. Apoi, confruntata cu o criza teribila in 1997-1999, Bulgaria a recurs la o solutie radicala. A introdus Consiliul Monetar, legand moneda nationala, leva, de marca germana. Desigur, nu a fost o optiune care sa-i scuteasca de sacrificii, pentru ca multa vreme bulgarii au avut salarii foarte mici. In schimb, ritmul galopant al inflatiei a fost tinut in frau. Ulterior, Germania a devenit din ce in ce mai interesata de Bulgaria, devenind unul dintre cei mai importanti parteneri comerciali ai acestei tari. Toate acestea au pavat calea vecinilor spre un succes mai consistent decat al nostru. Si apoi sa nu uitam de impresionanta dezvoltare pe care a cunoscut-o turismul lor, aducand in 2004 incasari-record de peste 1,6 miliarde de euro, numai de pe urma cheltuielilor pe care le-au facut strainii care au vizitat tara in primele 10 luni ale anului trecut.

Suparati

Un studiu realizat in toamna anului trecut in cele 25 de state membre, dar si in trei tari candidate arata ca bulgarii se considerau poporul cel mai nefericit din intregul clasament. Peste 60% din cei chestionati s-au declarat nemultumiti de rata somajului, educatie, salarii, sanatate, precum si de timpul liber pe care il aveau la dispozitie. Se pare ca perspectiva integrarii le-a mai descretit fruntile, pentru ca din datele unui alt sondaj, realizat recent, reiesea ca 45% sunt convinsi ca 2005 va fi un an mai bun, ceea ce inseamna ca numarul optimistilor care cred ca viitorul le va aduce ceva mai bun a crescut in decurs de un an cu aproape 38 de procente. O valoare deloc neglijabila, mai ales daca tinem cont de faptul ca entuziastii provin mai ales din randul oamenilor de afaceri si al celor cu studii superioare. Tot ei au fost si aceia care au precizat ca in anul care a trecut situatia lor financiara s-a imbunatatit simtitor.

An banos

Totusi e vorba de ceva mai mult decat de impresii si de sperante. Sunt date concrete. In 2004, excedentul bugetar al tarii a depasit estimarile guvernului, atingand 262 milioane de leva, adica peste 175 milioane de dolari. Ministerul finantelor a precizat ca reusita s-a datorat in primul rand faptului ca a fost imbunatatit sistemul de colectare a taxelor, dar si relansarii economiei. De asemenea, in iarna lui 2004, guvernul a hotarat sa reduca excedentul, oferind bugetarilor si pensionarilor bonusuri de sfarsit de an si creand o companie de stat care sa finanteze proiectele de infrastructura de valoare redusa.

Printul salvator

Istoria foarte recenta a Bulgariei pastreaza ceva din amprenta unui basm cu printi. In urma cu trei ani, fiul exilat al unui rege, Simeon Saxa Coburg-Gotha, s-a intors in tara lui de bastina si le-a fagaduit compatriotior sai ca le va rezolva toate problemele majore in termen de 800 de zile. Promisiunile facute in campania electorala au avut efect si bulgarii au fost de acord ca in fruntea guvernului lor sa fie numit un politician cu sange nobil. Anul trecut, ceea ce a parut multa vreme un vis a inceput sa capete contururi din ce in ce mai concrete, Sofia fiind invitata sa semneze tratatul de aderare la Uniunea Europeana in aprilie 2005. Cu constiinta datoriei implinite, premierul a constatat ca 2004 -a fost cel mai important an pentru Bulgaria, dupa debutul reformelor democratice-, savurand in acelasi timp satisfactia de a fi fost in fruntea cabinetului care a coordonat pasii tarii spre Uniunea Europeana. Insa mecanismul care a actionat in celelalte state proaspat integrate risca sa isi spuna in mod inevitabil cuvantul si in tara vecina. Principalul partid de guvernare, Miscarea Nationala Simeon II, intruneste 12% din preferintele electoratului, in conditiile in care socialistii detin primul loc in topul sondajelor cu nu mai putin de 25 de procente. Ceea ce inseamna ca formatiunea care a reusit sa bata palma cu Bruxellesul are mari sanse sa piarda alegerile legislative din luna iunie.

Stanga vine puternic

Apoi, socialistii au facut la inceputul acestei saptamani un anunt care le-a adus critici serioase din partea celorlalte formatiuni politice, dar care ar putea deopotriva sa le sporeasca simpatia in randul electoratului. Presedintele acestui partid, Sergei Stanishev, a declarat ca in cazul in care socialistii vor castiga alegerile, Bulgaria isi va chema acasa cei 450 de soldati din Irak. A fost de indata acuzat ca se joaca cu securitatea nationala si ca incearca sa castige popularitate pe seama unei probleme ce trebuie analizata cu mult sange rece. Insa, sesizand pericolul, formatiunile de dreapta, care au facut pana acum doar incercari timide de a se regrupa in vederea scrutinului de la mijlocul anului, au inceput sa se gandeasca din ce in ce mai serios ca formarea unei aliante este indispensabila, pentru a impiedica venirea stangii la putere. Unii analisti declara ca, in cazul in care vor castiga, socialistii vor trebui sa formeze o coalitie fie cu acualul partid de guvernare, Miscarea Nationala Simeon II, fie cu Miscarea pentru Drepturi si Libertati, formatiune a etnicilor turci. Mai ales prima varianta a acestui parteneriat ar putea sa fie o solutie foarte profitabila. Si asta pentru ca desi partidul aflat la putere nu straluceste in sondajele de opinie, bulgarii considera ca actualul cabinet a fost cea mai reusita formula din cele care s-au perindat la guvernare in anii tranzitiei. Primul-ministru este personalitatea cea mai apreciata, dar de multa simpatie se bucura si responsabilul cu finantele, Milen Velchev, ministrul intergrarii europene, Meglene Kuneva, si seful diplomatiei de la Sofia, Solomon Passy. Cei mai denigrati au fost ministrul culturii, Bozhidar Abrashev, si cel care s-a ocupat de sanatate, Slavcho Bogoev.

Baze americane

Revenind insa la socialistii, care timp de 10 ani s-au opus cu indarjire aderarii la NATO, si la planul lor de retragere din Irak, reactia vehementa a celorlalte partide in fata unei astfel de perspective este usor de inteles. Mentinerea unei bune relatii cu Washingtonul este extrem de importanta pentru Sofia. Bulgaria a primit cu o teribila satisfactie vestea potrivit careia SUA intentioneaza sa creeze patru sau cinci baze militare pe teritoriul statului balcanic. Acestea fac parte din planul american de inlocuire a imenselor unitati din vestul continentului cu baze mai mici, dar care sa poata fi rapid desfasurate in zonele de criza.

Cu susul in jos

In ce priveste aderarea la UE, desi oficialii de la Bruxelles au evidentiat progresele Bulgariei, ei au atras atentia si asupra lipsurilor mari pe care le are aceasta tara, probleme care daca nu vor fi solutionate ar putea amana integrarea in structurile europene. Este vorba in primul rand despre coruptie, criminalitate, dar si de ineficienta sistemului judiciar. In Sofia au devenit renumite rafuielile dintre diverse bande, confruntari armate ajungand sa aiba loc in spatii publice ziua in amiaza mare. Recent, ambasadorul american, James Pardew, a lansat critici aspre la adresa sistemului judiciar – si in special a procurorilor – din cauza incapacitatii de a combate in mod eficient crima organizata si coruptia. El a mai atras atentia asupra interferentelor politice, concluzionand extrem de plastic: justitia bulgara este cu susul in jos. Insa, trecand peste tonul de gluma, adevarul este ca aceste probleme impiedica investitiile, blocheaza dezvoltarea economica, sufoca initiativa individuala, corup sau alunga tinerii si aduc statului pierderi de milioane.

Top trei

Anul trecut a fost fara indoiala unul extrem de important pentru Bulgaria, in 2004 aglomerandu-se evenimente bogate in semnificatii. Ambasadorii statelor europene la Sofia au alcatuit un clasament al acestor momente si, fara prea multe suprize, prima pozitie a topului a fost ocupata de aderarea tarii la NATO, urmata la mica distanta de incheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. In ce priveste locul al treilea, parerile au fost mai impartite, ambasadorul ceh vorbind despre privatizarea companiilor de distributie a energiei, in timp ce diplomatul ungar a amintit crearea unei noi Strategii de Securitate si de Aparare Nationala. Polonezul a subliniat semnificatia reuniunii OSCE desfasurata sub presedinta Bulgariei, reprezentanul Spaniei a evidentiat dezvoltarea economiei, in timp ce belgianul Philippe Beke a insistat asupra valorii pe care a avut-o descoperirea mastii de aur de la Kazanlak. Ambasadorul britanic si cel grec au vorbit si despre tragediile lui 2004: moartea ostaticilor din Irak si condamnarea la moarte a celor cinci asistente din Libia, acuzate de infectarea cu virusul HIV a 400 de copii.

Vitejii coalitiei

Americanul David Hackworth a fost prezent in calitate de corespondent de razboi sau chiar de soldat la nu mai putin de 12 conflicte armate importante care au avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial. In urma interviurilor realizate cu puscasii marini din Irak a alcatuit un portret sumar al fiecarei forte nationale care a participat la coalitia condusa de SUA in statul musulman si a constatat ca militarii bulgari sunt foarte laudati pentru curajul si pentru viteza lor de reactie. -Este foarte greu sa impusti un bulgar pentru ca te va ucide inainte ca tu sa apuci sa apesi pe tragaci-, au declarat cei mai multi americani. Aprecierea este cu atat mai valoroasa cu cat polonezii, britanicii, italienii si spaniolii au fost criticati pentru comoditate si lipsa de initiativa.