In cotidianul -Financial Times-, intr-un articol recent despre soarta Bancii Comerciale Romane, BCR, directorul acesteia, Nicolae Danila, oferea un exemplu interesant, accentuand asupra pretinsei independente a bancii fata de Guvern, unul din argumente fiind refuzul acordarii deja legendarului imprumut solicitat pentru C.S. Resita. Imprumutul ar fi fost cerut de Guvern, iar raspunsul BCR ar fi fost, zice domnul Danila: -Am spus, ne pare rau. Suntem prieteni, dar nu putem face asta-.
S-ar putea ca retragerea marelui grup financiar olandez ING dintre pretendentii la preluarea BCR sa aiba ca implicatie decesul privatizarii acestei institutii, perla coroanei sistemului bancar romanesc. Cel mai probabil, privatizarea BCR nu va mai avea loc, in ciuda angajamentului in acest sens al partii romane fata de FMI. Se va putea argumenta, fara probleme, ca: am vrut, dar nu a iesit, si nu din cauza noastra. Oricum, in actuala runda, privatizarea bancii este greu de imaginat. Ca este rau sau, dimpotriva, bine pentru Romania ramane de vazut. Dar, dupa cum s-au derulat lucrurile, se poate afirma ca nici procesul privatizarii in general in Romania nu se va mai putea desfasura in absolut coordonatele de pana acum.
Miscarea facuta de ING nu a fost una eleganta – pentru a ne exprima elegant. Toate motivele invocate pentru retragere nu au intervenit ulterior declararii optiunii ferme pentru participarea la privatizarea BCR, astfel incat, daca acestea sunt motivele reale ale retragerii, atunci, in baza lor, grupul olandez nu avea decat sa nu se fi inscris in cursa. Dar nu faci tam-tam de participare, pentru a te retrage inca inainte de competitie. Nu trebuie sa fii vreun expert financiar ca sa realizezi ca miscarea ING coboara sever preturile in privatizari in Romania; nu numai in cazul BCR, dar si al tuturor entitatilor scoase la privatizare. Daca pretul perlei coroanei din sistemul bancar este impins in jos, ce se mai poate astepta de la cel al unitatilor industriale cu probleme si datorii?
Implicatia inca si mai profunda este insa alta. Episodul, indiferent de cauze si nume, dovedeste pregnant, de data aceasta, intr-un fel, chiar cu o anumita bruschete, ca marii actori ai scenei economice internationale nu par interesati de piesele romanesti de pe segmentele de piata pe care actioneaza, ca, de fapt si de fapt, problema problemelor privatizarii in Romania a fost si ramane lipsa de cumparatori. Sa ne despartim de miscarea ING si sa observam ca nici alti mari actori ai scenei bancare si financiare vest-europene sau americane nu s-au angajat in cursa. Si nu este vorba aici de BCR, care detinea atuurile pentru a starni interes, ci, de fapt, de Romania, care continua probabil sa nu intre in vizorul marilor afaceri. Nici unul dintre -generalii- americani – Motors, Electrick, Atomics, Dynamics – nu este cu adevarat implicat in Romania. Marile concerne germane au comenzi de stat in Romania, dar, practic, nici unul nu este angajat cu investitii proprii semnificative in Romania.
Ca este vorba despre Romania si nu doar de BCR se poate vedea din insusi faptul ca achizitionarea BCR insemna, practic, preluarea unei pozitii de control in sistemul bancar romanesc. Sa nu ne amagim. Care sunt competitorii ramasi in cursa? Pe de o parte, grupul francez EULIA, reunind case de economii care au expertiza doar in activitatea bancara cu publicul, dar nu si in cea de finantare a corporatiilor. In plus, grupul se pare ca apartine statului francez, asa ca privatizarea catre acesta a BCR ar fi tot atat de ridicola precum cea a RomTelecom, caz in care s-a inlocuit proprietatea statului roman cu cea a altui stat. Pe de alta parte, mai exista o banca ungureasca, OTP, care foloseste ca interfata o componenta austriaca, Banca Austria Credit Anstaldt, a grupului german HypoVerreins Bank, in timp ce grupul german ca atare pare sa fi ezitat sa se implice direct. Daca nu ar fi asa cum spunem, atunci grupul german ar fi facut in nume propriu optiunea pentru BCR, avand nu numai renumele, dar si forta financiara pentru a o prelua, fara vreo interfata ungureasca. Insa, doar banca ungureasca are nevoie de o interfata straina de marca.
Autoritatile, desigur, urmeaza sa decida. Dar sa speram ca, in asemenea conditii, hotararea va fi stoparea, cel putin in actuala runda, a privatizarii BCR, pentru a putea face aceasta privatizare in mod serios, chiar daca altadata. In cazul BCR nu poate fi vorba sa se faca glumite. Ori va fi preluata de o banca din nucleul de forta al sistemului bancar international, ori nu va fi privatizata deloc. Pe plan general, in noul context, cad in desuetudine politicile prezentate cu formule insidioase si inselatoare, precum -accelerarea- sau -urgentarea privatizarii-, care, in conditiile dovedite ale lipsei de cumparatori, sunt nu numai ridicole, dar si daunatoare, prin incidentele in scaderea preturilor in privatizari. Aceste abordari, in absenta cumparatorilor, nu fac decat ca, prin insasi fixarea unor termene precise, sa ii invite si pe putinii cumparatori care mai apar sa ofere inca si mai putin decat ar fi intentionat. Prin aceasta implicatie, este probabil ca ING, prin demersul sau, a facut poate si un bine Romaniei.
Ilie Serbanescu
Comentariu pentru Europa Libera, preluat de Rador)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
