Comuna Teliu e brazdata de trei tuneluri, toate construite intre razboaie. Unul dintre ele este cel mai lung tunel din Romania, avand o lungime totala de 4.370 de metri. Povestea lor e cunoscuta doar de cativa batrani. Gheorghe Serban, tatal primarului din Teliu, stie totul. Are aproape 80 de ani si a lucrat aproape 50 de ani la cariera de piatra care aproviziona cu materie prima santierul. In spatele unei tragedii, s-a construit o legenda, care inca ii mai infioara pe satenii din Teliu. Le este frica sa intre in tunel, din cauza unei fantome, care circula printre sine, tinand doua fire in mana.
-Totul a inceput in 1920-
Autoritatile epocii au decis ca trebuie sa faca un tunel care sa lege Teliul si Intorsura Buzaului. Firma care s-a ocupat de constructie se numea -Iulius Berger-. Avea capital mixt, romano-german. Viata comunei s-a schimbat. Au sosit peste 10.000 de muncitori din toata tara. Se muncea pe branci, dar se platea bine. Tatal si socrul meu s-au angajat imediat. Au muncit aproape 13 ani. In 1937, cei cinci kilometri erau deja strapunsi prin deal-, povesteste Gheorghe Serban. Cand marele tunel a fost gata, constructorii s-au apucat de un viaduct si de inca doua tunele. Mai scurte. Unul de 1.500 de metri, altul de doar 250.
Crima sau accident?
Legenda celui mai mare tunel din tara seamana cu cea a mesterului Manole. Proiectul constructiei a fost facut de un inginer roman, Ion Cotinta. Conducerea firmei -Iulius Berger- a hotarat ca lucrarile sa fie conduse de doi ingineri. Unul, initiatorul proiectului, roman, al doilea, german. Era chiar in ziua inaugurarii la tunelul cel mare. Lucrarile se incheiasera cu bine. Toata suflarea comunei era adunata la capatul tunelului. Venisera oameni importanti din timpurile acelea. Cotinta s-a urcat deasupra gurii tunelului. Acolo fusese improvizata o scena. Totul fusese bine regizat. A taiat panglica inaugurala. Apoi, in fata adunarii, a unit doua fire. Gestul sau trebuia sa simbolizeze conectarea tunelului la energie electrica. O mare realizare in vremurile acelea. Firele au facut o flama, iar inginerul a cazut, sac, la pamant. Murise electrocutat in fata multimii. Ingroziti, oamenii au inceput sa tipe. Prin trupul lui Cotinta trecusera mii de volti. Chestura a inceput ancheta, dar fara succes. Muncitorii veniti din Germania erau greu de chestionat. Oamenii au inceput sa spuna ca inginerul german l-a ucis pe cel roman. Vroia sa-si insuseasca toate meritele. S-a spus ca platise niste oameni sa conecteze firele la curent. Oficial, nu s-a gasit nici un vinovat.
Fantoma din tunel
A fost jale mare in comuna. Lumea il iubea. Era o persoana deschisa si sincera. Multi dintre sateni l-au condus pe ultimul drum. Familia, care traia la Bucuresti, i-a comandat un cavou in forma de tunel. Marmura pentru constructia monumentului a fost comandata din Italia. In semn de respect pentru ceea ce facuse, mormantul a fost amplasat chiar in fata bisericii din comuna. Ani in sir, satenii ii puneau flori, duminica de duminica, la iesirea de la slujba. Chiar si astazi se vorbeste de fantoma unui barbat care se plimba prin tunel cu doua fire in mana, printre sinele de cale ferata.
In 1944, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nemtii au vrut sa arunce in aer podul si tunelul pentru a impiedica armatele romane sa patrunda in zona. Gheorghe Serban a luptat cu arma in mana alaturi de alti sateni pentru a apara tunelul. -Trupele nemtesti pregatisera dinamita sa le arunce in aer. La vreo doua zile dupa insurectia din *44, satenii au pus mana pe arme si au luptat cu nemtii. Cum sa-i lasam sa distruga ce facusem cu atata efort. Nu s-a distrus nimic. Insa au murit multi oameni-. Gheorghe a continuat sa lupte alaturi de armata romana in Muntii Tatra.
Se spune ca in tunel multi nemti au murit in conditii misterioase. Legenda spune ca a fost mana inginerului care isi apara opera, dar isi razbuna si moartea, provocata de colegul neamt. Nici astazi satenii nu au curaj sa intre in tunel de frica sa nu se intalneasca cu -dom* inginer-, desi ei sunt convinsi ca lor nu le-ar face nimic.
In 1963, Gheorghe Serban s-a ocupat de deshumarea cadavrului. Familia facuse o cerere sa mute mormantul la Bucuresti. Petitia a fost aprobata. Nea Gheorghe a dus oasele inginerului la Biserica Sf. Vineri din Capitala. A dus si crucea de marmura. Doar cavoul in forma de tunel a ramas in comuna. Vremurile s-au schimbat, iar oamenii si-au pierdut respectul de altadata. In timp, marmura a fost furata, bucata cu bucata. A mai ramas doar fantoma din tunel.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
