-Cresterile salariale din 2005 se vor adauga procentelor obtinute pentru ultimele luni ale acestui an-

– Ati inceput negocierile pe marginea salarizarii functionarilor publici inca din luna iunie. Cum s-au derulat evenimentele?

– Pe 25 iunie a fost semnat un prim protocol prin care demarau negocierile in legatura cu salarizarea pe 2005 si, in acelasi timp, s-a convenit incheierea acordului-cadru privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici cu autoritatile si institutiile publice. Acordul-cadru a fost semnat pe 11 august, dupa care guvernul a intrerupt negocierile cu noi. Noi am facut o intampinare catre reprezentantii guvernului, carora le-am adus la cunostinta ca au ramas pe tapet o serie de divergente privind legea salarizarii.

Pe 23 septembrie, am avut un Consiliu National, la care au participat toti liderii sindicatelor afiliate la Uniune, si am convenit ca, pana pe data de 6 octombrie, sa organizam un miting de protest de amploare in Bucuresti. Revendicarile au fost cresterea salariilor incepand din 2004 si continuarea discutiilor privind salarizarea pentru 2005. Am inceput discutii privind pregatirea profesionala, protejarea celor care desfasoara activitati de control, depolitizarea functiei publice, asigurarea unui minim de dotari necesare pentru a ne desfasura activitatea in conditii normale.

– Negocierile s-au dus pe mai multe fronturi, fiind prezenta si o federatie clujeana. In cazul USFPR, cat de greu s-a ajuns la o concluzie si cat de -bine intentionati- au fost reprezentantii guvernului?

– Noi am inceput discutiile cu reprezentantii guvernului intr-o echipa de negocieri a carei componenta a fost convenita de reprezentantii Consiliului National al USFPR, formata din aproximativ opt persoane. Pe 1 octombrie am fost convocati la guvern. S-a prezentat si o alta federatie sindicala cu sediul la Cluj, iar noi am acceptat ca la discutii sa participe si acea federatie. In urma discutiilor, noi am cerut guvernului ca, incepand cu 15 octombrie, sa majoreze salariile functionarilor publici. Guvernul a refuzat orice fel de dialog pe tema salarizarii in 2004, din acest motiv discutiile n-au avut nici un fel de finalitate. A urmat o noua runda, pe data de 4 octombrie, la care reprezentantii guvernului au venit nepregatiti. Au incercat sa ne transmita un mesaj cu privire la depolitizarea institutiilor publice prin asigurarea organizarii unui referendum. Au incercat sa ne spuna ca vor introduce o -liniuta- in interiorul bugetului national prin care vor fi evidentiate fondurile destinate pentru pregatirea profesionala. Au chemat la discutii si pe reprezentantii Ministerului Justitiei, pentru a gasi o formula de rezolvare a problemei existente in cazul functionarilor publici care desfasoara activitati de control.

La discutiile pe tema salarizarii – pe cele doua directii – pentru 2004 si 2005, reprezentantii guvernului au fost total nepregatiti. Astfel, si aceasta runda de negocieri s-a soldat cu un esec, urmand ca sa continuam pregatirile pentru mitingul de protest.

-Noi vrem sa protejam organizatia-

– Ce ati cerut dumneavoastra si ce v-a oferit guvernul?

– Comisia de negociere a mandatat Biroul Executiv sa solicite o crestere salariala de 20%, incepand cu 1 noiembrie 2005, urmand ca, in cazul in care guvernul va accepta, sa renuntam la actiunile de protest. Chiar in preziua mitingului, guvernul si-a mentinut oferta de crestere salariala de numai 12%, incepand cu data de 1 noiembrie 2004, sustinand ca nu sunt resurse. Mai facusera o oferta prin care, daca beneficiam de aceasta majorare, urma sa renuntam la angajari si la avansari pentru o perioada de doua luni, precum si la o premiera, astfel incat banii economisiti sa ia drumul majorarii propuse de guvern. Salarizarea pentru 2005 urma sa beneficieze de o alta pondere in grila de salarii. In prima faza am refuzat aceasta oferta.

– Inteleg ca s-a negociat foarte mult sub presiunea timpului si a membrilor de sindicat din intrega tara…

– Chiar cu o zi inainte de cea anuntata pentru miting, in jurul orei 16.00, ne-am propus sa acceptam suspendarea primei de 10% pentru o perioada de doua luni, sa facem economii prin faptul ca nu vor fi angajati oameni timp de doua luni si sa acceptam varianta propusa de executiv. Am considerat ca trebuie sa acceptam aceasta crestere pe ultimele doua luni ale acestui an, astfel incat, de la 1 ianuarie 2005, sa avem un alt punct de plecare pentru majorarile salariale ulterioare. Am acceptat oferta guvernului, ceea ce a dus, implicit, la amanarea protestelor, la anularea mitingului. Acest lucru a generat reactii negative in cadrul organizatiei noastre, majoritatea colegilor nostri care erau pregatiti pentru miting au considerat ca am incercat sa nu fortam guvernul, in schimb, noi am urmarit resursele si rezultatele si am ajuns la concluzia ca mitingul nu ar fi insemnat un plus de bunastare pentru functionarii publici si nu ar fi fost un mijloc de presiune care sa aduca mai mult decat am obtinut prin negocierile avute. Noi vrem sa protejam organizatia, am invatat asta de la partenerii nostri straini, care, in general, nu apeleaza la actiuni de protest foarte dure, daca se pot rezolva lucrurile prin negocieri. Si lucrurile sunt la vedere: negocierile pentru salarizarea pe 2004 s-au finalizat prin aprobarea OUG 82/2004.

O lege stabila a salarizarii pentru anii urmatori

– Ati insistat foarte mult pe salarii si mai putin pe alte drepturi banesti. De ce?

– Ne-am fixat un termen final – 1 noiembrie – pentru definitivarea negocierilor in vederea stabilirii salarizarii pentru 2005. Prin protocolul semnat cu guvernul, am convenit sa demaram in primul trimestru al anului 2005 negocierile pentru salarizarea din 2006 si sa redactam o lege stabila a salarizarii pentru anii urmatori.

In negocierile pentru salarizarea din 2005 s-a plecat de la o crestere salariala de 12% propusa de guvern, aplicabila la cresterea din noiembrie. Noi nu am fost de acord. Prima intalnire cu guvernul a fost, din punctul nostru de vedere, un esec. Pe noi, primul lucru care ne-a interesat in toata ecuatia asta a fost cresterea salariala, si nu acordarea de prime, pentru ca stiam, din experienta anului 1999, ca guvernele au abrogat orice act normativ referitor la premiere. Consiliul National al USFPR avea o hotarare prin care se impunea o crestere salariala de aproape 50%. Aceasta acceptare de 12% ne-a incurcat foarte mult in negocieri. Mai mult, insemna pentru majoritatea colegilor sa nu se stie daca iau acei 10%. Am mers in negocieri pe varianta de majorare salariala de 25% pentru anul 2005, varianta neacceptata de guvern, cu toate ca aveam o federatie sindicala care era in greva de patru zile.

– E o diferenta foarte mare intre procentul solicitat de sindicalisti si cel propus de guvern. Cum s-a ajuns la solutia finala?

– Ne-am consultat cu sindicatele, cu reprezentantii sindicatelor din strainatate cu care colaboram, am citit toate acordurile internationale incheiate d guvern cu Fondul Monetar International, cu Comisia Europeana si toate conditiile impuse de aceste organisme privind inflatia si toate celelalte. Am mai gasit o sursa in buget de aproximativ trei procente, pe care am cerut guvernului sa ne-o acorde. In final, reprezentantii guvernului au fost de acord sa majoreze salariile functionarilor publici cu un procent de 17,6% in 2005, in doua transe, lucru acceptat de noi, ulterior si de federatia de la Cluj. Cred ca si ei au avut intentii foarte bune, au incercat sa obtina mai mult pentru oamenii lor si acest lucru i-a facut ca, in perioada in care au declansat greva, sa comita o serie de greseli. Noi am urmarit permanent sa nu cream decalaje in salarizarea tuturor functionarilor publici si sa incercam o crestere coerenta a salarizarii, astfel incat pentru negocierea salariilor in 2006 sa avem ca baza de plecare un salariu al functionarului care sa nu fie diferit la Oradea fata de Iasi sau la Iasi fata de cel de la Bucuresti.

Premisele unei salarizari mai consistente din 2005

– Acum de ce exista aceste discrepante?

– Au existat aceste diferente datorita Legii 154, care permitea sefului institutiei sa salarizeze funtionarul intre maxime si minime, si unii functionari cu aceeasi pregatire, cu aceeasi incadrare, aveau intr-un loc trei milioane salariu si in alt loc sapte milioane salariu. Dupa aceasta negociere am reusit sa uniformizam cat de cat salariile din intreg sistemul. Finalitatea negocierilor purtate luni de zile cu reprezentantii guvernului a fost emiterea Ordonantei 92/2004, care contine mai multe prevederi negociate de catre noi: orice functie de conducere are, in clipa aceasta, in spate o functie de executie. In acealasi timp, am incercat sa rezolvam problema celor care au contract de munca si desfasoara activitate de functionar public, acestia urmand sa fie salarizati ca si functionarii publici. Am incercat sa cream o echitate si in ceea ce priveste reincadrarea functionarilor publici, prin echivalarea functiilor, astfel incat orice functionar public sa se regaseasca in salariul pe care l-a avut si in ierarhia pe care a dobandit-o, conform concursurilor pe care le-a sustinut pe parcursul carierei.

– Veti porni de la alte premise in negocierile ulterioare…

– Aceasta ordonanta este o baza solida pentru negocierile pe care le vom avea in 2006: cresterea salariala este de aproximativ 39%, tinandu-se cont ca cele 17,6 procente se adauga la cresterea de 20% acordata incepand cu 1 noiembrie 2004. Noi consideram ca este pentru prima data cand Uniunea a reusit sa negocieze cu guvernul o majorare salariala ce va fi simtita cat de cat de functionarii publici. Chiar daca nu este multumitoare, am inceput sa facem pasi concreti si acest lucru ne incurajeaza ca, pe viitor, sa abordam strategii de negociere, astfel incat, cu pasi marunti, sa crestem salariile functionarilor publici pentru ca acestea sa acopere serviciile pe care le fac statului roman, in conditiile in care pentru acestia exista restrictii cu privire la incompatibilitati – nu au voie sa desfasoare nici o alta activitate in afara celei de functionar public. Majorarile salariale de la 1 noiembrie s-au facut fara nici o actiune de protest, in urma unei negocieri, si au creat, repet, premisele unei cresteri salariale mai consistente in 2005.

-Cel mai coerent guvern in materie de destabilizare-

– E greu de crezut ca domnii de la Palatul Victoria au cedat atat de usor, fara nici un fel de lupta…?

– In perioada negocierilor, guvernul a incercat tot felul de metode destinate a ne slabi capacitatea noastra de negociere. Au incercat sa ne creeze tot felul de probleme interne, sa ne amane intalnirile si rundele de negociere, astfel incat sa se creeze organizatii sindicale paralele, sa-i destabilizeze pe liderii nostri de sindicat, prin diferite forme, astfel incat capacitatea noastra de negociere sa fie slabita si sa nu putem sa ridicam pretentii. Guvernul si-a dat seama ca nu are nici o sansa cu acest tip de strategie, si atunci a scos acea ordonanta cu aplicabilitate de la 1 noiembrie si, in acelasi timp, a stat la masa discutiilor cu noi.

– Cei din afara USFPR au avut, nu de putine ori, o imagine fragmentata a Uniunii in ultimele luni. Care este realitatea?

– USFPR este o uniune din care fac parte 92 de sindicate si care are 70.000 de membri. Fragmentarea de care vorbiti, sau o oarecare imagine de uniune fragmentata, a aparut, daca sesizati, tocmai in perioada negocierilor cu guvernul. A fost creata intentionat de cei aflati in guvern, incercandu-se acreditarea ideii ca noi, liderii USFPR, suntem bufonii guvernului sau ca incercam sa-i pacalim pe functionarii publici, astfel incat sa ni se micsoreze si capacitatea de negociere. Insa, cred ca guvernul are mijloace de informare, altele decat cele clasice pe care le stim noi, si si-a dat seama ca organizatia noastra este cea puternica, cea reprezentativa – conform legii si hotararilor judecatoresti – si, din acest motiv, pe ultima suta de metri, membrii executivului chiar au renuntat la incercarea de a ne fragmenta. Din afara poate s-a vazut o anumita instabilitate, in schimb, in interior organizatia a ramas una puternica. Noi am avut o viata interna a organizatiei, informatia a circulat intre noi, chiar daca la urechile liderilor din intreaga tara au ajuns si mesajele guvernantilor, incercarile lor destabilizatoare.

– De unde aceasta forta in interiorul Uniunii?

– Suntem o organizatie cu o activitate interna foarte intensa si cred ca fiecare dintre liderii nostri de sindicat din teritoriu doreste binele celor pe care ii reprezinta. Faptul ca suntem o organizatie sindicala viabila e demonstrat si de afilierea la Uniune, in cel mai scurt timp, al celui de-al 93-lea sindicat – cel al functionarilor din Directia de Penitenciare, care numara 6.000 de membri. Uniunea a facut dovada unei oganizatii puternice si cu experienta, care stie ce intentii are guvernul cand intra in negocieri, iar mesajele care vin din aceasta zona nu ne mai intimideaza usor. E de remarcat ca si atitudinea guvernului a -evoluat-: intr-un timp, obisnuia sa ameninte functionarii publici cu disponibilizarea; a trecut perioada respectiva, iar acum au incercat tot ce le-a stat in putinta sa -sparga- organizatia. Nu au reusit. Trebuie sa intelegem ca vorbim despre cel mai coerent guvern in materie de destabilizare a corpului functionarilor publici, pentru ca a avut in structura oameni care stiau metodele, stiau ce mesaje trebuie sa transmita sindicatelor, astfel incat sa le demobilizeze. Sa vedem urmatorul guvern ce va mai incerca sa faca pentru a micsora capacitatea noastra de negociere.

Buget distinct pentru pregatirea profesionala

– In afara salariilor, care au fost punctul central al negocierilor, ce alte revendicari ati mai reusit sa atingeti in discutiile cu guvernantii?

– Concomitent, ne-am preocupat si de modul in care ar putea fi acordata o protectie mai mare functionarilor publici care desfasoara activitati de control sau sunt implicati direct in activitati de recuperare si de executare silita, existand la aceasta data, in teritoriu, un proiect de lege realizat in acest sens si trimis membrilor nostri spre dezbatere. Asteptam sa primim de la ei -amendamente- la acest proiect de lege, pentru a putea sa-l inaintam guvernului. Ne straduim sa aparam mult mai bine functionarii publici care desfasoara activitati de control fiscal, avem mari probleme cu cei care nu sunt aparati atunci cand vine vorba de returnari de TVA, de controale fiscale. Suntem nevoiti sa ne aparam in instanta pe banii nostri, fara ca institutia in cadrul careia ne desfasuram activitatea sa se implice in apararea propriului angajat, chiar daca el a intocmit un act de control in conditii legale, respectand toate normele in vigoare. Din aceasta cauza, capacitatea de control in Romania a scazut foarte mult, lucru ce se poate vedea si in cazul disciplinei financiare si fiscale.

– Pregatirea profesionala va beneficia de fonduri suplimentare sau se va face dupa bunul plac al sefilor de institutii?

– Am reusit sa trecem in interiorul bugetului un alineat prin care pregatirea profesionala este strict prevazuta, ne permite ca pentru 2005 sa putem discuta specific alocarea de fonduri, la rectificare sau in alte conjuncturi, nu in cadrul cheltuielilor de personal, ci separat pentru pregatirea profesionala.

Programul de lucru, un nou prilej de dispute

– O mare parte din problemele functionarilor publici le-ati rezolvat prin aceste negocieri care au durat jumatate de an. Ce v-ati propus pentru 2005?

-Ne vom indrepta atentia asupra salarizarii pentru 2006. Avem acum o problema majora, daca putem sa-i spunem asa, HG 1723/2004, privind programul de lucru al functionarilor publici. A fost emisa fara sa fie negociata cu partenerii sociali, respectiv cu sindicatele functionarilor publici, schimba radical datele problemei in ce priveste modul in care trebuie sa se desfasoare activitatea institutiilor publice, fara sa tina cont de anumite lucruri: trebuie respectat Codul muncii, noua hotarare prevazand programul de lucru si sambata si nu stiu cum vom putea avea cele doua zile consecutive de repaus prevazute de legislatie. In acelasi timp, nu sunt prevazute in buget fondurile necesare pentru plata orelor suplimentare efectuate sambata, care trebuie platite dublu. Mai mult, doua zile pe saptamana ar trebui ca functionarul public sa lucreze pana la ora 19.00, ore suplimentare pentru care, din nou, nu sunt prevazuti bani in buget. Guvernul, cu alte cuvinte, incearca, pe un salariu pe care noi il consideram in continuare mic, sa se lucreze si peste program, sa se lucreze si sambata, fara sa plateasca suplimentar. Noi am predat hotararea de guvern avocatilor nostri pentru a-si formula un punct de vedere, pe care sa-l punem in discutia Consiliului National al Uniunii, urmand sa avem, in perioada urmatoare, prima reactie fata de acest act normativ promovat si adoptat unilateral de guvern, in fapt – o decizie populista si pur electorala. Pentru imbunatatirea activitatii ar trebui, mai degraba, mai multe fonduri, structuri mai bune, spatii adecvate, consumabile si calculatoare.

– Ce se va intampla cu promovarea in functie, domeniu in care, de ani buni, nu s-a mai -miscat- nimic?

– O alta problema pe care o vom aborda in discutiile cu guvernul este cea a avansarii. Promovarea in functii, conform legii, se face doar pe un post vacant. Ceea ce inseamna ca noi nu mai putem promova decat daca cineva pleaca din institutie sau… moare. Din aceasta cauza, noi am cerut si cerem in continuare executivului modificarea legii, astfel incat functionarul public sa poata avansa pe propriul post. Nu s-au facut avansari de sapte ani de zile si aceasta este o directie foarte importanta pentru 2005, urmand sa negociem modul in care se face avansarea, modul in care se poate dobandi o functie de conducere pentru ca functionarul public care dobandeste o functie de conducere sa si-o pastreze si pe cea de executie, sa protejam mai bine functionarii publici, sa modificam articolul care face legatura la dreptul de asociere sindicala si cel care prevede, limitativ, dreptul de negociere a functionarului public. Si la nivelul Uniunii va trebui sa ne gandim la structura noastra organizatorica, astfel incat toate sindicatele pe care le avem in componenta sa fie bine reprezentate, iar deciziile finale sa fie unitare, valabile pentru toti functionarii publici, indiferent de domeniul de activitate.