Cum alegem urmasul lui Basescu la primarie?

Alegerile pentru postul de primar general al capitalei Romaniei au o semnificatie aparte, votul nominal plasandu-l pe castigator pe locul doi dupa presedintele tarii. Cel putin in principiu (nu in conditiile in care procentul bucurestenilor veniti la urne este prea mic?), primarul general al Capitalei e un om-cheie, are meritul de a fi sustinut direct de un electorat reprezentativ pentru Romania. Reprezentativ din mai toate punctele de vedere, si politic, si economico-social, si cultural (nu conteaza ca -Mitica-/-Gica-contra- e dominant la Bucuresti), daca e venit in numar substantial la urne, in comparatie cu alta localitate. Motivarea partidelor pentru castigarea acestui post-cheie din administratia romaneasca e maxima. De la revolutie incoace (mai exact din februarie 1992 pana in 1992, primarul general al Capitalei era numit prin hotarare de guvern, nu ales direct de electoratul sau), Bucurestiul a avut parte numai de primari generali atipici, -de opozitie- (vorba vine). Putina istorie. In februarie 1992, primar general a fost ales Crin Halaicu (din partea Conventiei Democratice din Romania), iar in iunie 1996, primar general a fost ales Victor Ciorbea (tot CDR), pe cand la putere era FSN-FDSN-PDSR-PSD. E adevarat, in noiembrie 1996 au castigat alegerile CDR si aliatii sai (PD si UDMR), in opozitie intrand PDSR-PSD. Tot in noiembrie 1996, primarul general Victor Ciobea a fost desemnat premier al Romaniei, iar in noiembrie 1998 (dupa ce Victor Ciorbea a fost alungat de la Palatul Victoria si a refuzat sa se intoarca la Primaria Generala a Capitalei) a fost ales un nou primar general, in persoana -taranistului- Viorel Lis (intrat pana la urma in dizgratia PNTCD, a infiintat un partid al lui, PNG, care n-a contat la alegerile din 2000 si pe care anul trecut l-a vandut lui Gigi Becali; ca in Romania se cumpara si partide, viata politica este o afacere ca oricare alta). In iunie 2000 a fost ales primar general Traian Basescu – PD, ministru, pe cand la putere se gaseau CDR (cu PNL desprins de PNTCD insa) si aliatii sai PD si UDMR. Numai ca Primaria Generala a Capitalei avea un Consiliu General care ii era ostil lui Traian Basescu, dominat de opozitie, in frunte cu PSD. In noiembrie 2000 vine la putere PSD, si in iunie 2004, aflat in opozitie, Traian Basescu recastiga postul de primar general al Bucurestiului (de data asta, cu un Consiliu General al Capitalei favorabil lui, controlat de PNL-PD). De-a lungul mandatului, el e ales presedinte al PD (alungand din fruntea PD un fost premier al Romaniei). Mai mult, dupa recastigarea Capitalei, primarul general Traian Basescu, cu o harta astrala iesita din comun, este ales, dupa sase luni, in noiembrie 2004, presedinte al Romaniei si reuseste sa impuna un guvern al Aliantei care l-a sustinut, PNL-PD (coalizata cu PUR si UDMR, care au -tradat- PSD), desi PSD sustine si azi ca el, cu PUR, a castigat alegerile parlamentare.

Sa tragem o prima concluzie: Primaria Generala a Capitalei (primarie-cheie a Romaniei) si electoratul bucurestean au intrat in -lumea buna- a Europei, primarul general Traian Basescu devenind presedinte al tarii (si in Franta unii primari generali ai Parisului au devenit presedinti de tara; sa dau numai exemplul Frantei, cu totul eclatant). Dupa ce, tot de la Primaria Capitalei, primarul ei general Victor Ciobea a fost desemnat premier al Romaniei. Vreau sa spun ca Primaria Generala a Capitalei a devenit o trambulina politica de grad zero si e de asteptat ca viitorii ei primari generali alesi, pe mana electoratului bucurestean, sa viseze sa devina si lideri de partide, si premieri, si presedinti ai Romaniei. Culmea, in aceasta situatie, de a repeta ascensiunea incredibila a lui Traian Basescu (fost ministru), este Adriean Videanu – dat ca sigur castigator al postului de primar general al Capitalei, care este ministru (ba chiar e vicepremier) si poate fi ales si presedinte al PD in mai 2005, la Congresul PD, dupa alegerile de la Primaria Capitalei, poate fi numit si premier -plin- pana la viitoarele alegeri, in cazul alegerilor anticipate sau a unei remanieri, si in 2009 poate fi ales si presedinte al tarii (daca nu cumva mai devreme, in caz ca Traian Basescu va deveni incompatibil cu presedintia Romaniei), de ce nu?

Pe 3 aprilie sunt programate noile alegeri pentru postul de primar general al Capitalei – pana atunci vom mai avea ocazia sa revenim asupra acestui subiect. Deocamdata, pot sa observ ca trebuie sa se tina cont de preferintele politice ale electoratului bucurestean. Dupa 15 ani de la revolutie, Capitala ramane un -fief- al -centristilor-, recunoscuti ca atare pe plan european (ieri – al taranistilor, azi – al social-liberalilor sau al liberal-democratilor). Chiar in sondajele comandate de PSD, candidatii PNL-PD (oricare ar fi ei) au o buna majoritate asigurata la urne la Bucuresti… Desi ar mai trebui nuantat, candidatii celorlalte partide, titrati sau nu, pot face o figura -interesanta- la aceste alegeri pentru postul de primar general al Capitalei, dar atat. Atentie, insa! Cel care ar putea sa rastoarne la urne optiunea majoritara -centrista- de tip PNL-PD a bucurestenilor e guvernul Tariceanu, cu masurile impopulare anuntate pana la 3 aprilie!

Liviu Ioan Stoiciu