Dacia SuperNova iarna

Poate multi dintre dumneavoastra, vazand titlul, se intreaba de ce un drive test cu masina nationala lansata cu mult timp in urma mai poate fi o surpriza si de ce este importanta o asemenea incercare pe timp de iarna. Speram ca in randurile ce urmeaza vom deslusi macar partial aceste intrebari. Mentionam inca din start ca nu incercam sa dovedim ca SuperNova nu este o masina competitiva si ca nici nu dorim sa denigram activitatea unei firme, cu o cota de piata ce nu lasa loc de interpretari, ci, mai degraba, sa aratam eventualilor viitori posesori ai acestui model la ce se pot astepta o data cu sosirea anotimpului rece.

Chiar daca noul actionar majoritar al firmei Dacia este o marca renumita pe plan mondial, promisiunile de a construi masini mai bune raman, deocamdata, la stadiul de ipoteze. O data intrat in posesia cheilor unui autoturism SuperNova, prima dorinta este sa deschizi cat mai repede usile si sa patrunzi in habitaclu. Surpriza insa! Desi inchiderea centralizata functioneaza, usile nu cedeaza la incercari repetate de a le deschide. Motivul este simplu: au inghetat chederele. Cu indrazneala si multa rabdare, intr-un tarziu, gheata cedeaza si interiorul se arata in toata splendoarea. Bordul, in nenumarate nuante de negru, te imbie sa il mangai, dar, atentie, imbinarile zgarie. Scaunul scartaie dramatic si ai impresia ca te vei pravali peste ocupantii locurilor din spate, dar fiti linistiti, rezista, chiar daca se cam bataie pe sine. Cheia se invarteste usor in contact si asteptam stingerea becului rosu ce permite pornirea motorului. Un zumzet enervant ne avertizeaza ca, probabil, pompa de benzina isi face datoria. Motorul porneste relativ repede si toate problemele par sa ramana in urma, dar, din cand in cand, o vibratie ciudata ne aminteste ca suntem intr-o masina -Made in Romania-. Zapada scartaie sub roti, iar masina se mentine surprinzator de sigur pe drum. Stabilitatea este mult imbunatatita fata de modelele Dacia anterioare, iar confortul interior se dovedeste a fi multumitor, chiar daca zgomotele din exterior patrund fara probleme in habitaclu, iar scaunele nu se linistesc pana nu ramai nemiscat.

O data porniti la drum, ne gandim ca ar fi bine sa curatam putin parbrizul, dar, desi actionam comutatorul de pornire al stergatoarelor si motorul acestui subansamblu zumzaie, nu se intampla nimic. La Pitesti, cineva a uitat sa stranga suruburile. Atentie deci, chiar daca masina este noua, verificati acest lucru inainte de a porni la drum, mai ales daca pe parbriz este zapada. Trecem si peste asta, desi ne-am cam chinuit sa gasim o cheie potrivita pe la colegii de trafic, pentru ca trusa de scule nu intra in dotarile standard ale automobilului. La drum intins, SuperNova se simte in largul ei, este stabila, cum spuneam, motorul nu face zgomot aproape deloc, iar franele isi fac cu prisosinta datoria. Ca veni vorba despre frane. Am incercat pe propria piele chitaitul enervant al acestora dupa ce se incalzesc si se pare ca desi problema aceasta dateaza inca de la modelele anterioare, inginerii de la Dacia nu au gasit o solutie care sa elimine disconfortul creat de acesta. In interior este cald si bine datorita functionarii peste asteptari a ventilatorului, dar geamurile refuza sa se dezabureasca. Prin vanele de aer detinate tocmai acestui lucru nu se simte nici o adiere. Romanul e inventiv si rabdator, stergem geamurile cu carpa, e mai sigur, mai rapid si mai practic. Cum peisajul nu atrage privirile, iar traficul este redus, avem timp sa mai privim prin habitaclu. Mocheta pe jos, mocheta pe tavan, o singura plafoniera, in dreapta, de parca soferul, in timpul stationarii pe timp de noapte, nu are nevoie de lumina. De altfel, acelasi lucru se intampla si in portbagaj, cu o singura deosebire: aici lampile lipsesc cu desavarsire. Va puteti cauta bagajele cu lanterna sau va poate ajuta lumina lunii. -Decizia producatorului- – ni s-a raspuns, sec, la show-room.

Cu timpul, directia pare sa nu mai fie atat de ascultatoare si un scrasnet ciudat se aude in zona rotilor din fata. O privire este suficient de convingatoare: zapada depusa pe contraaripa atinge roata si nu-i permite acesteia o libertate de miscare suficienta. Se rezolva simplu cu o racleta, dar nu pentru mult timp. Lasarea serii ne obliga sa aprindem farurile si privelistea unui bord multicolor atrage privirea. Micile raze de lumina care razbat prin crapaturile acestuia sunt obositoare dupa o vreme. Tot imbinarile…

Calatoria noastra la bordul celei mai dorite masini autohtone a ajuns la final. Dupa ce scoatem bagajele din portbagaj, o ultima surpriza inchide caietul cu notite: capota acestuia refuza sa se inchida. Incercam cu blandete si, mai apoi, cu enervare. Tot nimic. Un coleg mai in tema misca usor cuiul inchizatorii pana ce acesta prinde carligul de inchidere. Rasuflam usurati. Spuneam ca a trecut si ultima surpriza? Ne-am inselat. Observam cu stupoare ca levierul care ajuta la inchiderea geamului din stanga are o cursa libera aproape interminabila si ne amintim ca la Pitesti este o problema cu… suruburile.

Daca aceasta scurta poveste de drum a avut ceva rezonanta in mintea dumneavoastra, ne bucuram si va lasam sa trageti singuri concluziile…