Dej, intre Rasarit si Apus

Secretar general al Partidului Comunist Roman in perioada 1945-1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965. Dupa numai trei zile de la eveniment, Comitetul Central al PCR l-a ales pe Nicolae Ceausescu secretar general. Propunerea facuta de rivalul sau Gheorghe Apostol a fost aprobata in unanimitate.

-Pentru toti tovarasii de munca si lupta, pentru toti cei care au muncit nemijlocit alaturi de tine, pentru toti membrii partidului, pentru intregul popor, exemplul tau luminos va fi un indemn sa daruiasca tot ce au mai bun partidului, poporului, patriei noastre dragi-. Astfel isi incheia Nicolae Ceausescu discursul din 24 martie 1965 de la mitingul funerar al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mesajul acesta, sec si oficial, avea o importanta deosebita, semnifica, practic, trecerea puterii de la un lider la altul. Mai mult, era vorba chiar despre tranzitia de la o epoca la alta, in cadrul aceluiasi sistem comunist.

Inceputurile -Vulpii din Carpati-

-Dej era intr-adevar viclean. Extrem de viclean si sigur ahtiat dupa putere. In ascensiunea sa a avut mai multe trepte. Intai a urmarit sa aiba puterea de partid. A ajuns membru al CC in inchisoare si pe urma… pofta vine mancand. Urcand treptele, nu mai voia sa se opreasca. In raport cu puterea, Dej a fost unul dintre monstrii de care a vorbit Saint Just. Fereasca Dumnezeu sa ajunga la concluzia ca-i stirbea cineva din putere, ca atunci n-avea mila-.

Caracterizarea aceasta extrem de sugestiva a fost facuta celui care a marcat destinele Romaniei vreme de doua decenii de Alexandru Barladeanu, unul dintre liderii comunisti apropiati lui Dej.

Nascut in Barlad pe 8 noiembrie 1901, Dej a terminat primele trei clase gimnaziale la o scoala comerciala, obtinand calificarea de electrician. A intrat mai intai ca electrician la Atelierele CFR-Galati, de aici fiind transferat la Dej, motivatia fiind, se pare, -agitatia comunista-. Inceputurile sale in cadrul Partidului Comunist Roman sunt destul de neclare. Se pare ca a devenit membru PCR in 1930. In aceasta calitate, s-a numarat printre conducatorii ceferistilor in timpul grevelor din 1933. Judecat in iulie-august 1933, a fost condamnat la 15 ani de munca silnica. In urma celor doua rejudecari succesive, pedeapsa a fost redusa la 10 ani. A fost eliberat abia dupa 23 august 1944.

Trecand prin numeroase inchisori de-a lungul celor 11 ani de detentie, Dej a devenit unul dintre liderii comunisti importanti din Romania.

-Ana, Luca, Teo, Dej baga spaima in burgheji…-

In ianuarie 1945, Dej a fost desemnat de Stalin secretar general al Partidului Comunist, fiind confirmat in functie de Conferinta Nationala a partidului.

In acel moment, Dej castigase deja batalia cu gruparea Ana Pauker – Vasile Luca – Teohari Georgescu. Cel mai important avantaj al sau a fost acela de a fi roman de -origine sanatoasa-.

-Spre deosebire de alti posibili conducatori, Dej avea avantajul de a fi stat in inchisoare, in timpul razboiului. Era exclusa posibilitatea de a fi acuzat de colaborare cu Siguranta sau de adoptare a unei linii politice gresite, sau de pasivitate, cum era cazul cu cei ramasi in libertate. Era evidenta, deci, fidelitatea lui. Dupa razboi, Stalin si-a dat seama de virtutile politice ale nationalismului. Faptul ca, spre deosebire de majoritatea ilegalistilor, Dej era roman era un argument in plus, in momentul acela. Ana Pauker era vaduva in urma impuscarii de catre NKVD a sotului sau, Marcel Pavel. Oricat va fi cautat ea sa-si dovedeasca fidelitatea fata de partid, mimand acordul cu condamnarea la moarte a barbatului cu care avea doi copii, Stalin devenea, pe masura ce trecea vremea, tot mai suspicios-, povestea Alexandru Barladeanu in dialogul purtat cu Lavinia Betea.

Eliminarea adversarilor

Consolidarea puterii a inceput cu eliminarea lui Stefan Foris, secretar general al PCdR din anii razboiului, acuzat de colaborare cu Siguranta, a urmat -grupul moscovit- Ana Pauker – Vasile Luca – Teohari Georgescu. Stalin i-a dat mana libera in acest sens in toamna anului 1951.

Primul acuzat a fost Vasile Luca, cel mai usor de incriminat pentru activitatea desfasurata ca ministru de finante. Luca a fost acuzat de erori in gestionarea reformei monetare din 1952, cand populatia s-a aratat nemultumita de masurile de furt economic mascat ale noului regim. Fireste, acesta a fost numai un pretext, pentru ca toate hotararile erau luate numai cu aprobarea Biroului Politic, controlat de Gheorghiu-Dej. Pe 9 martie 1952, Luca a fost eliberat din functie. In urma unei noi plenare, cei trei sunt epurati din Biroul Politic si Secretariatul partidului. Ana Pauker este indepartata din functia de ministru de externe la 10 iulie 1952.

-Deviationistilor- li s-a reprosat ca au dus o politica de sprijinire a elementelor capitaliste de la orase si sate.

O dovada a concentrarii puterii in mainile lui Dej dupa eliminarea -deviationistilor- a constituit-o si numirea sa in functia de presedinte al Consiliului de Ministri, la 2 iunie 1952, la propunerea prezidiului Marii Adunari Nationale.

Urmatorul eliminat a fost Lucretiu Patrascanu, unul dintre tovarasii de drum ai comunistilor. La 24 august 1948, Parchetul Curtii Bucuresti a dispus arestarea lui Patrascanu ca -agent al sigurantei burghezo-mosieresti si agent al serviciului de spionaj englez-. Ulterior, el va fi judecat de un tribunal militar si executat in inchisoare.

In Romania, destalinizarea s-a produs mai devreme

Debutul -reformelor- lui Hrusciov a marcat un punct de cotitura in politica lui Gheorghiu-Dej. Destalinizarea preconizata de noul tar de la Moscova urma in mod evident sa produca si inlocuiri ale secretarilor generali din tarile blocului sovietic. Reactia lui Dej la -reformele- lui Hrusciov a fost prompta: in Romania, destalinizarea se produsese mai devreme, dovada fiind exemplele prezentate mai sus. Mai mult, liderul roman a folosit acest prilej pentru a-si consolida puterea. Pretextand destalinizarea, Dej a reusit sa-si elimine ultimii adversari – Miron Constantinescu si Iosif Chisinenevschi.

Schimbarea cursului politicii externe

Dupa ce si-a consolidat puterea pe plan intern, Dej si-a indreptat atentia spre schimbarea cursului politicii externe, in acel moment ajutandu-l si noua orientare a Moscovei.

Politica de deschidere partiala fata de Occident incepuse ceva mai devreme, in 1954, cand Dej solicitase inceperea negocierilor cu Statele Unite si Marea Britanie pentru a reglementa datoriile contractate de Romania fata de cetatenii altor state.

In mai multe randuri, Gheorghiu-Dej si primul-ministru Chivu Stoica au discutat cu seful legatiei americane la Bucuresti, Robert Thayer, reinnodarea relatiilor economice romano-americane.

Prima tara din Est fara trupe sovietice

In 1955, Bodnaras incepe negocierile pentru retragerea trupelor sovietice din Romania. Momentul a fost bine ales, imediat dupa semnarea tratatului URSS cu Austria, principalul pretext pentru mentinerea trupelor sovietice in Romania fiind asigurarea cailor de comunicatie cu efectivele dislocate in Austria.

*Nici nu m-am gandit sa interpretez propunerea tovarasului Bodnaras ca fiind in vreun fel antisovietica. Am inteles ca el si ceilalti tovarasi romani doreau, pur si simplu, sa-si asume autoritatea deplina a conducerii lor-, scria Nikita Hrusciov in Memoriile sale.

Demersul a fost finalizat in 1958 cu retragerea efectiva a ultimelor trupe ale Armatei Rosii mentinute in Romania. Succesul diplomatic este insemnat, chiar daca pentru Moscova motivatiile acestui act au fost de ordin geopolitic si strategic. Romania era in acel moment singura tara din blocul sovietic fara trupe sovietice.

O alta nemultumire a lui Gheorghiu-Dej la inceputul anilor *60 a fost legata de planul CAER de -integrare suprastatala-. Aratand ca nu este in nici un fel de acord cu acest proiect, echipa de la Bucuresti a prezentat un plan rapid de industrializare a tarii.

Prezentat la al III-lea Congres al PCUS in 1960, planul nu a ridicat obiectii din partea lui Hrusciov. In replica insa, liderul sovietic a elaborat un alt document ce avea la baza -diviziunea internationala socialista a muncii-. Conflictul s-a acutizat la urmatoarea intalnire CAER din iunie 1962, cand delegatia romana a respins in mod clar planul de integrare supranationala.

Orientarea Romaniei spre Occident a devenit si mai evidenta in momentul in care a fost semnat contractul pentru construirea Combinatului siderurgic de la Galati in colaborare cu un consortiu anglo-francez.

Mediator intre URSS si China

Bucurestiul a jucat rolul de mediator in conflictul izbucnit intre cele doua mari puteri socialiste, URSS si China. Romania a fost singura tara socialista in care s-a publicat fara consimtamantul Moscovei scrisoarea CC al Partidului Comunist Chinez privitoare la chestiunile divergente intre Moscova si Beijing.

In plus, Dej s-a disociat de actiunea sovietica din Cuba, aratand ca intr-un eventual conflict Romania va fi neutra.

Apogeul politicii de independenta

Cea mai clara manifestare a independentei Romaniei este fara indoiala -Declaratia din aprilie 1964-. Nu era insa prima tentativa a lui Dej de acest fel. In 1944, el publicase o brosura intitulata -O politica romaneasca-, scrisa probabil cu ajutorul lui Maurer. Chiar si asa, acelea erau ideile de baza ale politicii lui Dej, care aveau sa fie reluate si completate in Declaratia din aprilie 1964.

Documentul a fost adoptat de Plenara largita a CC al Partidului Muncitoresc Roman.

Conform -Declaratiei din aprilie-, la baza politicii externe a statelor socialiste se afla principiul coexistentei pasnice intre tari cu sisteme sociale diferite.

-Dezarmarea generala si totala este un obiectiv important al luptei pentru pace. Problema dezarmarii se pune astazi cu o si mai mare ascutime datorita primejdiei pe care o reprezinta armele moderne. Dupa aprecierile ONU, pentru acumularea de arme de distrugere si intretinerea unor forte armate se cheltuiesc anual 120 miliarde de dolari, suma care ar putea fi folosita pentru lichidarea inapoierii economice a unui mare numar de tari, a analfabetismului si bolilor-, se arata in -Declaratie-.

Esenta politicii externe romanesti o constituia, potrivit aceluiasi document, -dezvoltarea legaturilor de prietenie si colaborare frateasca cu toate tarile socialiste, de dezvoltare a relatiilor de colaborare cu tarile de alta oranduire social-politica, pe baza principiilor coexistentei pasnice-.

Pare aproape de necrezut, chiar si in prezent, ca Romania lui Gheorghiu-Dej propunea desfiintarea oricaror blocuri militare si, ca o masura tranzitorie in acest sens, incheierea unui pact de neagresiune intre Organizatia Tratatului de la Varsovia si Pactul Atlanticului de Nord.

Moartea lui Dej, invaluita in mister

Moartea secretarului general al PMR a nascut o adevarata legenda. Au existat si unele voci care au sustinut ca Dej ar fi fost iradiat in Polonia, in cursul ultimei sale vizite in aceasta tara. In ianuarie 1965, Gheorghiu-Dej a participat, in capitala Poloniei, la reuniunea Tratatului de la Varsovia.

-In luna ianuarie a anului 1965, l-am insotit pe Dej la sesiunea Tratatului de la Varsovia, care a avut loc in capitala Poloniei. Conducatorul PMR a fost gazduit intr-o vila, iar aparatul tehnic al delegatiei, la hotel. Inca din prima zi a sosirii la Varsovia nu s-a simtit bine. Era -racit- si se plangea de frig, astfel ca in dormitorul si biroul sau fusesera instalate radiatoare electrice.

Dupa sosirea la Bucuresti de la Varsovia, la sfarsitul lunii ianuarie 1965, Gheorghiu-Dej a fost spitalizat pentru scurt timp la domiciliu si tratat de medici pentru a-i combate -viroza pulmonara-. Dupa tratament si-a revenit intr-o oarecare masura, ceea ce l-a determinat sa-si reia activitatea la cabinetul din sediul CC-, scria fostul sef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, Paul Sfetcu.

-Viroza pulmonara- de care vorbeste Sfetcu era, de fapt, un cancer de plamani cu metastaze la ficat, in stadiu avansat. Dej suferea de plamani inca din inchisoare. Se pare ca diagnosticul exact i-a fost stabilit abia la 2 martie 1965, cu doua saptamani inainte de deces. Tratat de medici romani si francezi, Dej a murit pe 19 martie.

Personalitate controversata

Cel mai adesea, Gheorghiu-Dej a fost perceput ca un personaj negativ. A fost cel care a dus o politica de supunere asidua fata de Moscova. A transformat Romania in unul dintre cei mai fideli sateliti ai Moscovei. Pastrand proportiile, aceste lucruri sunt intr-o oarecare masura adevarate.

La o simpla enumerare a faptelor istoriei, sub conducerea lui Dej au fost organizate alegerile falsificate din 1946, procesele liderilor taranisti, au fost aruncati in inchisori numerosi lideri politici ai -Vechiului Regim- si o mare parte a intelectualitatii romanesti. Totul a culminat cu abdicarea regelui Mihai I si proclamarea Republicii Populare.

In acei ani, Romania era guvernata de -legile- impuse cu arma de Armata Rosie si de intelegerile dintre marile puteri conform carora tara noastra era trecuta iremediabil in sfera de dominatie comunista.

Un singur exemplu in acest sens poate fi edificator. In 1948, controlul sovietic exercitat asupra Romaniei se extindea si asupra persoanei lui Gheorghiu-Dej, cu ajutorul… anturajului sau de serviciu. Secretara sa era Nina Nikonova, sotia agentului sovietic Serghei Nikonov – devenit generalul Sergiu Nicolau, seful SSI, iar seful sau de cabinet era agentul NKVD Mihai Gavrilovici.

Nu pot fi insa trecute cu vederea meritele lui Dej, printre acestea numarandu-se politica de distantare de Moscova, oricare ar fi fost motivatia. Linia adoptata de Gheorghiu-Dej a fost respectata si de Nicolae Ceausescu in primii ani dupa preluarea puterii.

-Dej a fost promotorul curentului national. Politica lui a fost insa foarte nuantata. Diplomatia este, in genere, un instrument al politicii. Iar Dej avea din plin calitati de om politic. Datorita manevrelor sale diplomatice a putut, din 1963, sa stabileasca jaloanele politicii externe romanesti-, concluziona Alexandru Barladeanu in cursul dialogului amintit.

Lupta de culise

In contextul creat de moartea lui Dej, alegerea lui Ceausescu a fost destul de suprinzatoare. Alexandru Barladeanu, unul dintre liderii comunisti importanti, sustinea in dialogurile purtate cu Lavinia Betea ca Ion Gheorghe Maurer il propusese, chiar inainte de moartea lui Dej, ca succesor, pe Gheorghe Apostol. Se pare ca acest lucru fusese dorit chiar de Gheorghiu-Dej. Propunerea fusese respinsa de Alexandru Draghici, sustinand ca omul nu murise inca.

Maurer a fost creditat ca avand cel mai mare -merit- in alegerea lui Nicolae Ceausescu in functia de secretar general. El a ramas prim-ministru in perioada urmatoare, fiind, in plus, si un fel de consilier din umbra al noului lider in ceea ce priveste politica externa.

Succesul lui Ceausescu s-a datorat insa in buna masura sireteniei sale native.

Alexandru Barladeanu povestea in dialogurile mentionate ca printre sustinatorii ferventi ai alegerii lui Ceausescu in functia de secretar general s-au numarat Alexandru Draghici si Chivu Stoica.

-I-a promis ca va fi a doua personalitate in partid <lui Draghici>. Asta o stiu de la Apostol. O confirma si faptul ca Draghici a fost mutat de la Interne si facut secretar al CC. Nu stiu exact ce i-a promis lui Draghici. Dar, in general, a fost o tactica de a scapa de oamenii de acelasi nivel cu el, ca sa nu mai vorbim de cei aflati mai sus. Lui Chivu i-a promis ca-l va promova presedinte al Consiliului de Stat. Si s-a tinut de cuvant-, sustinea Barladeanu.