Demisii in formol

Am vrut sa scriu si eu o data un articol vesel, sa mai uit de scumpirile care stau sa vina, am vrut sa scriu: -sa radem cu Nicolau si cu Seuleanu-. Premisele pareau excelente: la TVR, Nicolau tocmai sarise din formolul in care il trimisese Basescu, stropind in toate partile cu o demisie cu efect intarziat. Iar Seuleanu riposta superior CNA, care l-a invitat sa-l puna-n fata contestatarilor din radio, ca -s-a exorcizat destul-. Si totusi, pe masura ce se derulau evenimentele, titlul meu palea, se ofilea: dincolo de gesticulatia caraghioasa, personajele se dovedeau mai degraba tragice, iar problemele grave. Iar soarta celor doua institutii de presa a fost si ramane trista.

Parca de la nasterea lor ca institutii publice, televiziunea si radioul au fost mosite prost. Ele reproduc, la scara redusa a consiliilor de administratie, raportul de forte din parlament. In consecinta, televiziunea si radioul functioneaza cat de cat echilibrat, cand parlamentul e echilibrat si devin un fel de cantareti penibili ai puterii, cand aceasta domina copios. In momentul de fata nu e nici lae, nici balae: parlamentul are o usoara majoritate pe dreapta, dar cu sefi ai Camerelor de la stanga, iar administratia televiziunii si a radioului a ramas cea din vremea marsului triumfal pesedist. Amandoua au pupat mana care le-a dat mandatul, ca-n Caragiale, pana-n buza alegerilor din decembrie. La TVR am asistat la cea mai odioasa executie publica a lui Basescu, atunci cand acesta a semnalat bizara scadere a voturilor nule pe masura ce scrutinul mergea inainte, nu inapoi. Nu numai puterea l-a acuzat ca nu stie sa piarda, ci si trei mari analisti ai neamului, ingroziti ca se pierde insesi tara.

Imediat, televiziunea a luat pulsul la Bruxelles, unde nu s-a intamplat nimic, Romania si-a urmat exact parcursul pe care fusese asezata, fara nici o intarziere, totusi crainicul a conchis din studio ca raul a fost facut.

Eu cred ca acel jurnal se va invata intr-o zi in scolile de jurnalism, ca o monstruozitate care merita conservata in formol, alaturi de urmele sefului TVR, Nicolau. Si oricat se vor stradui alte tari ratacite in tranzitie, nu cred ca vor izbuti un exemplu mai sinistru, in care televiziunea asa-zis publica sa puna turul catodic pe unul din candidatii ramasi in turul doi. Nici macar Ucraina, unde s-a incercat totul, chiar si otrava.

Si din regimul dramatic al TVR care salveaza natiunea de umbra ei, sa trecem acum in ridicol, la radio Seuleanu. Potrivit Centrului de Jurnalism Independent, iata cum procedeaza radioul in momentul cand inca rezultatele alegerilor nu sunt clare, sondajele fiind foarte apropiate. Se da legatura la PSD, unde aflam ca este o atmosfera extraordinara, de victorie. Apoi, se comuta la opozitie, unde Basescu nu poate fi auzit pentru ca redactorii comenteaza peste el, nu se intelege nimic.

Si acest monstrulet merge la scoala, dar la clasele mici.

Astazi, cand valul a cazut, o data cu protectia politica, Nicolau si Seuleanu par un cuplu tragicomic. In presa, la parlament si la CNA ploua cu acuzatii de obedienta, manipulare si proasta gestionare a banilor. Pana si orchestra radio e vizata. In replica, cei doi vorbesc de marele proiect al vietii lor, de reforma institutionala, de verticalitate si constiinta: nici nu stii ce sa faci, sa razi sau sa plangi. Un om care a fost consilierul lui Nastase are tupeul sa acuze azi ingerinta politica in TVR, e campionul depolitizarii, iar cand Basescu ii smulge din perete cordonul ombilical cu puterea, spune ca folosea telefonul scurt ca sa anunte alarme cu bomba. E timpul ca aceasta parodie pe banii publici sa inceteze si cei doi corifei sa-si ia locul, ca material didactic in istoria neagra a presei. Ea ii va conserva asa cum merita: Nicolau la clasele mari, Seuleanu la cele mici.

Rasvan Popescu