Dezvoltarea organizatiilor cooperatiei mestesugaresti e incompatibila cu proliferarea muncii la negru

Evolutia procesului economic, masurile intreprinse pentru realizarea reformelor necesare trecerii de la economia centralizata la economia de piata s-au soldat cu unele mutatii importante, care au contribuit la aparitia somajului, factor favorizant pentru aparitia si proliferarea muncii la negru. Ultimii ani au evidentiat o disponibilitate sporita a societatii romanesti spre o serie de practici incompatibile cu exigentele economiei de piata, economia subterana si munca la negru, aparute si ca o rezultanta a compromisului dintre agentii economici cu capital privat si numerosii salariati disponibilizati din fostele intreprinderi de stat. Munca la negru, unul dintre cele mai grave fenomene care s-au manifestat in Romania dupa 1989, a cunoscut o dezvoltare progresiva, atingand in prezent dimensiunile unui flagel. Se intalneste in special in domeniul constructiilor, prestarilor de servicii, comertului (organizat si neorganizat), dar si in sectoare cum sunt agricultura si exploatarile forestiere, ca si in domeniile in care platile se realizeaza in special prin utilizarea numerarului.

Componenta semnificativa a evaziunii fiscale

Literatura de specialitate a consacrat in ultimii ani o serie de definitii axate atat pe componenta fiscala a fenomenului, cat si pe cea a efectelor previzibile asupra celor implicati, angajatori si angajati, nefiind de neglijat nici componenta concurentiala. Potrivit acestora, munca la negru reprezinta o componenta semnificativa a evaziunii fiscale si este generata de activitatea de tip profesional exercitata de o persoana in scop lucrativ in afara reglementarilor fiscale si sociale.

Pornind de la componentele mentionate, aceasta practica are drept consecinte previzibile diminuarea resurselor atrase la bugetul de stat, conditii concurentiale inegale, nerespectarea drepturilor fundamentale ale angajatilor – salarii, calculul pensiilor, ajutoare sociale, asistenta medicala etc. Categoria de populatie cea mai grav afectata este cea a absolventilor de invatamant mediu si superior care, fiind confruntati cu nesiguranta inceputului de cariera profesionala, sunt constransi sa accepte practicarea muncii -la negru-.

Premisele esentiale ale fenomenului

– Fiscalitatea excesiva intretinuta de politica autoritatilor

Incepand cu anul 1990, impozitele si taxele au inregistrat o crestere constanta atat numeric, cat si valoric, ajungandu-se in anul 2003 la circa 225 de impozite, taxe si alte obligatii financiare. In prezent, Romania are cea mai mare fiscalitate asupra fortei de munca, ceea ce reprezinta o premisa esentiala pentru proliferarea muncii la negru. Iar masurile de reducere a presiunii fiscale pe forta de munca s-au dovedit pana in prezent insuficiente, contributiile pentru asigurarile sociale, asigurarile de sanatate si fondul de somaj fiind mult mai ridicate decat in tarile vecine.

– Dezechilibrul pietei muncii si comprimarea reala a veniturilor

Intre cererea si oferta de locuri de munca exista un dezechilibru major, consecinta directa a disponibilizarilor masive de personal si a instabilitatii economico-financiare a intreprinderilor mici si mijlocii. Vulnerabilitatea unor largi categorii socio-profesionale rezulta din dificultatea gasirii unui loc de munca oficial, conform cu pregatirea de specialitate si experienta acumulata. La aceasta contribuie si mentinerea la un nivel scazut a puterii de cumparare, veniturile mici ale populatiei active, care alcatuieste segmentul preponderent al pietei muncii. Este de subliniat si faptul ca volumul redus al investitiilor in Romania favorizeaza, de asemenea, folosirea muncii fara forme legale. In context, numeroasele localitati monoindustriale, aflate in zone declarat defavorizate, cu procente mari de somaj, constituie surse de forta de munca dispuse sa se angajeze fara conditii sau care accepta cu buna stiinta statutul de munca fara forme legale. De asemenea, numarul mare de absolventi ai diferitelor forme de invatamant, aflati in cautare de lucru, este rezultatul cifrelor de scolarizare necorelate cu cererea pietei muncii.

– Legislatia incoerenta si permisiva

Evolutia legislatiei in domeniu constituie, totodata, o cauza si un element care favorizeaza proliferarea muncii la negru. Sanctiunile aplicate cu ocazia controalelor nu sunt suficient de mari incat sa descurajeze proliferarea acestui fenomen. In Romania, conform legislatiei in vigoare, sunt sanctionati numai angajatorii, nu si persoanele folosite fara forme legale. De asemenea, spre deosebire de tarile Uniunii Europene, in Romania munca la negru este sanctionata numai cu amenda, al carei cuantum e stabilit indiferent de numarul depistat de lucratori fara forme legale. In tarile UE sunt prevazute pedepse cu inchisoarea pentru patronii care sunt depistati ca nu incheie contracte de munca, sanctiunile putand ajunge pana la radierea firmei.

Actualul Cod al muncii, pe langa faptul ca nu descurajeaza munca la negru, stipuleaza numai relatiile dintre angajat si angajator, fara a reglementa intreaga problematica a muncii. Iar legislatia in vigoare in domeniul somajului nu stimuleaza interesul individului pentru a presta munca in conditii legale.

– Lipsa de continuitate a controalelor

Controalele efectuate de Inspectia Muncii s-au desfasurat fara continuitate, in cadrul unor campanii lansate la nivel guvernamental. Este de precizat ca nici numarul de inspectori, mult prea mic in comparatie cu necesitatile, nu permite verificarea fiecarei firme in parte. Chiar reprezentanti la nivelul central al Inspectiei Muncii recunosc ca efectueaza controale prin sondaj sau avand la baza o sesizare.

– Factori psihologici

Munca -la negru- este generata si de mentalitate atat a unor patroni care si-au facut un adevarat -cod de conduita- din incalcarea legii, cat si a potentialilor angajati, care nu constientizeaza riscurile la care se expun. Pe de o parte, nu beneficiaza de asistenta medicala gratuita, de vechime in munca si de celelalte avantaje conferite prin lege. Pe de alta parte, muncitorii fara forme legale depind de bunul plac al patronilor, care ii pot concedia fara nici o explicatie. Din punct de vedere al angajatorului, atat psihologic, cat si practic este mai bine sa riste, pentru ca este mai ieftin sa plateasca amenzile decat impozitele si toate darile catre stat.