Guvernul Nastase va implini in curand vechimea de un an jumatate fara ca in acest interval sa fi recurs vreodata la metoda de regenerare denumita remaniere, metoda practicata obisnuit intr-o democratie. Cert este ca, daca nu Guvernul Nastase ca atare, unii din membrii sai au acumulat, mai ales in ultimul timp, o anumita uzura politica. Opozitia parlamentara poate fi slaba, iar sondajele de opinie pot indica o scadere neglijabila a popularitatii Guvernului, dar aceasta uzura in politica trebuie luata in considerare. Nu mai putin, intr-o conjunctura implicand pentru cei care conduc tara performante internationale apreciate, imaginea unui politician la carma nu mai este o chestiune personala. De aceea, notele slabe primite de un membru al Cabinetului Nastase, si nu este vorba numai de cazul notoriu al domnului Ioan Mircea Pascu, pot aduce un important deserviciu cauzei romanesti. Guvernul, in nici un caz, nu poate ramane indiferent, considera multi analisti politici. Exista demnitari, in prezent, legati prea mult ideologic de trecutul comunist. Ei se despart cu greu de economia de comanda si de statul conspirativ. Alti asemenea demnitari subapreciaza poate importanta probelor care asteapta tara noastra: prima dintre probe, in noiembrie, dar nu singura. Datoria unui Guvern este sa ia din timp masuri ca aceia care determina imaginea Romaniei in lunile care au ramas, de pilda, pana la conferinta la varf de la Praga a statelor NATO sa fie ei insisi cat mai inatacabili. Or, gradul de vulnerabilitate internationala, cel putin al unor personaje politice bine cunoscute, a crescut in ultimul timp. Nu ca prezenta lor in continuare ar constitui neaparat o premisa de esec la Praga pentru diplomatia romaneasca, dar de ce sa riste Guvernul, ducand in carca mai departe un balast care i-ar putea fi reprosat drept greseala de neiertat? O analiza obiectiva si in spiritul responsabilitatii fata de tara ar conduce, probabil, in prezent, la concluzia ca o remaniere guvernamentala de proportii mijlocii ar fi bine venita. Ca asa stau lucrurile o dovedeste si articolul aparut luni, 24 iunie, in -Financial Times- sub titlul -Razboiul de cuvinte al unui ministru cu presa umbreste avansul Romaniei spre NATO-. Remaniere, pe de alta parte, nu inseamna un vot de blam siesi. In democratie, remanierea are si semnificatia unei atentionari pentru acei ministri ramasi sau viitori in lipsa unui regulament de ordine. Ambasada SUA la Bucuresti a dezmintit informatiile potrivit carora, pe cai particulare, s-ar fi cerut demisia domnului Pascu. Dar de ce sa se ajunga la asemenea regretabile zvonuri, necesitand la fel de regretabile puneri la punct? Si cum intelege Guvernul Nastase sa previna altfel decat printr-o remaniere gafe care si in viitor pot aduce prejudicii politicii sale externe? Deci, oricat ar fi de evidente meritele unui ministru in resortul sau propriu-zis, ele nu scuza prejudiciile aduse politicii generale a Cabinetului. Daca apar asemenea contradictii, remanierea este solutia uzitata curent, lipsa ei antrenand o slabire a imaginii intregului Guvern. Desigur, domnul Nastase are toate optiunile deschise. Optiunea remanierii apare insa, in aceasta imprejurare, ca demna de consideratie. Lectia care s-ar degaja ar fi, oricum, una de democratie pentru uz intern, o imagine de democratie pe plan extern, ceea ce, aparent cel putin, coincide si cu strategia oficiala.
Comentariu de Serban Orascu (pentru Europa Libera, preluat de RADOR)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
