Pentru a înmatricula o maşină second-hand, doritorul trebuie să se înarmeze cu o voinţă de fier şi cu foarte multe răbdare. Lista actelor necesare pentru a înmatricula un automobil la mâna a doua este lungă, cât pomelnicul citit de un preot în biserică: carte de identitate, fişă de înmatriculare cu viza administraţiei financiare, copie după factură sau actul de vânzare- cumpărare, verificarea tehnică, copie după asigurarea RCA şi chitanţele de plată a contravalorii certificatului de înmatriculare sau a taxei de înmatriculare. Drumul e lung, dar trebuie parcurs dacă vrei să circuli în legalitate cu bunul achiziţionat.
Pentru a înmatricula o maşină second-hand doritorul trebuie să se înarmeze cu o voinţă de fier, şi cu foarte multe răbdare. Lista actelor necesare pentru a înmatricula un automobil la mana a doua este lungă, cat pomelnicul citit de un preot în biserică. Autorităţile au reuşit, încă o dată, să aducă birocraţia autohtonă la un nivel greu de imaginat. Din păcate drumul trebuie parcurs dacă vrei să circuli în legalitate cu bunul achiziţionat.
Primul act necesar procesului de înmatriculare, contractul de Vanzare-Cumpărare (în trei exemplare) – se face la o firmă specializată. Este necesară prezenţa vanzătorului şi a cumpărătorului precum şi a tuturor actelor maşinii şi cele de identificare ale contractanţilor. Tot de acolo se obţine şi fişa de înmatriculare a autoturismului care trebuie completată. Apoi cumpărătorul trebuie să facă asigurarea maşinii pe numele lui pentru a putea circula cu numere provizorii. Vanzătorul merge cu fişa de înmatriculare şi cu Cartea de identitate a maşinii la Direcţia taxe şi impozite din localitate să îi pună ştampila că iese din evidenţă.
În acest timp cumpăratorul mearge la serviciul de taxe şi impozite şi la o sucursala CEC pentru a achita anumite taxe, printre care contravaloarea autorizaţiei provizorii. Ulterior, vanzătorul şi cumpărătorul se întalnesc ultima oară pentru depunerea dosarelor la Poliţie.
Radierea maşinii se face conforfm noilor norme automat la înscrierea pe numele noului proprietar.
Cumpărătorul se aşează la cozile interminabile de la ghişee, cu un dosar voluminos, pentru a înmatricula maşina provizoriu.
Un dosar de înmatriculare conţine: cerere tip, cartea de identitate a maşinii şi copie după aceasta, copie după contractul de vanzare-cumpărare, copie ITP (valabilă), copia documentului de asigurare şi chitanţele plătite la CEC şi la direcţiile de taxe şi impozite.
După aceste demersuri noul proprietar al maşinii primeşte numere şi acte provizorii, ce îi asigură legalitatea pe drumuri publice pentru aproximativ o lună. În schimb, mai are nişte drumuri de făcut şi nişte acte de obţinut. Noul proprietar trebuie să meargă la RAR pentru a face identificarea maşinii. De aici, primeşte o notă de identificare a maşinii care intră în ultimul dosar de înmatriculare permanentă.
Trebuie să aibă carte identitate a autoturismului (original şi copie)
şi în jur de 50 lei pentru taxele percepute de RAR. După aceea trebuie să mai facă încă un drum la Direcţia financiară, unde va trebui să prezinte toate actele mai sus menţionate, şi cele obţinute pentru a primi o viză ( valabilă 48 ore) pe fişa de înmatriculare de luare în evidenţa în circumscripţia financiară.
De aici, propietarul se va duce la serviciul de poliţie rutieră cu dosarul pentru a începe demararea procesului de obţinere a numerelor de înmatriculare permanente. Timpul în care noul proprietar va obţine certificatul de înmatriculare şi respectiv numerele defininitive s-a redus semnificativ în ultima vreme.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
