Craciunul este denumirea sarbatorii Nasterii Domnului Iisus Hristos, celebrata in calendarul crestin la 25 decembrie. Stabilirea datei Nasterii Mantuitorului si a zilei sarbatoririi acestui eveniment au in crestinism o indelungata si foarte complicata istorie. Cert este ca Biserica Crestina a stabilit aceasta data ca sa contracareze toate sarbatorile pagane, dedicate solstitiului de iarna. Nu mai putin complicata si controversata este denumirea populara a acestei sarbatori. Cuvantul Craciun se intalneste la romani, precum si la o seama de popoare slave sau neslave din jurul nostru. Teoria caracterului autohton, traco-dacic, al acestei sarbatori si a solstitiului de iarna, in care rolul principal il juca cultul buturugii sacre, aprinsa ritual pentru a stimula Soarele slabit de puteri in anotimpul rece castiga tot mai multi adepti. In orice caz, se poate afirma ca in credintele si obiceiurile populare legate de sarbatoarea Craciunului s-au pastrat cele mai multe elemente precrestine din toate marile praznice bisericesti de peste an.
Ajunul
Seara Craciunului (Seara de Ajun) deschidea sirul sarbatorilor de iarna, care tineau 12 zile si se terminau in ajunul Bobotezei. La mijloc cadea Anul Nou, marcand renovarea timpului. Conform unui scenariu mitic universal, toate actiunile rituale din aceasta perioada de renovare a timpului aveau la baza ideea coborarii lumii in haos si reinstaurarea unei noi ordini cosmice. Cele 12 zile constituiau o perioada de timp impur, periculos, deoarece se desfiinteaza granitele dintre lumea de aici si lumea de dincolo. Este timpul prielnic tuturor actelor de magie agrara, medicala, erotica si actelor divinatorii sau ofrandelor destinate cultului stramosilor. E perioada colindelor, procesiunilor si jocurilor cu masti (Capra, Turca, Brezaia), a Sorcovei si Plugusorului etc.
Peste 300 de ani, oamenii au celebrat Nasterea Mantuitorului in diverse date
Pentru a evita persecutia din timpul festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casa cu ilice de saturnalii. Pe masura ce numarul crestinilor crestea si obiceiurile lor prevalau, sarbatorile au luat o turnura crestina. Insa biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt nasterea lui Hristos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea episcop al Romei. Oricum insa, cum nimeni nu era sigur cu adevarat cand s-a nascut Hristos, Nasterea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre).
De fapt, timp de peste 300 de ani, oamenii au celebrat Nasterea lui Hristos in diverse date. In anul 274, solstitiul de iarna a cazut pe 25 decembrie. Imparatul Roman Aurelian a proclamat data ca -Natalis Solis Invicti-, festivalul nasterii soarelui invincibil. In 320, Papa Julius a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos.
Craciunul a devenit sarbatoare legala abia in secolul trecut
In anul 325, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa ce se celebra in data de 25 decembrie. A mai fixat si Duminica in a saptea zi din saptamana ca zi de sarbatoare, precum si sarbatoarea Pastelui. In anul 354, episcopul Romei, Liberius, a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze nasterea lui Iisus pe 25 decembrie. Craciunul nu si-a capatat recunoasterea oficiala printre crestini decat relativ recent. In unele zone protestante, sarbatorirea Craciunului a fost chiar interzisa. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660 prin asa-numitele Legi Albastre, prin care considera Craciunul ca o zi solemna.
Cand multi dintre protestanti au scapat de persecutiile bisericii catolice fugind in coloniile din toata lumea, interesul pentru sarbatorile vesele de Craciun a fost reaprins. Cu toate astea, Craciunul nu a fost nici macar o sarbatoare legala pana in secolul trecut.
O sarbatoare populara
Popularitatea Craciunului a fost impulsionata in 1820 de cartea lui Washington Irving -Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall-. In 1834, Regina Angliei, Victoria, si-a adus sotul german, Printul Albert, la castel, introducand in imperiu traditia bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa. Cu o saptamana inainte de Craciun, in 1834, Charles Dickens a publicat -O Colinda de Craciun-. Era deja atat de popular incat nici biserica, nici guvernele nu mai puteau ignora importanta sarbatoririi Craciunului. In 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Craciunul sarbatoare legala. In 1837, cartea lui T.H. Hervey -Cartea Craciunului- a devenit, de asemenea, un best seller. In 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfantul Nicolae, patronul sfant al copiilor, pentru a-l crea pe Mos Craciun (Santa Claus). In 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Craciunul sarbatoare legala. An de an, tari din lumea intreaga incepeau sa recunoasca Craciunul ca zi in care se aniverseaza Nasterea lui Iisus.
Inventarul pocnitorilor
Pocnitorile de Craciun au fost inventate in 1847 de Tom Smith, un brutar din Clerkenwell, Londra. Intr-o calatorie la Paris in 1840, Smith a descoperit -bon-bon-, o migdala zaharisita invelita intr-o rola de hartie. Reintors la Londra, -noile- sale dulciuri au devenit foarte populare. Cand a observat ca tinerii le cumparau pentru iubitele lor, a inceput sa plaseze ravase de dragoste pe mici bucatele de hartie in interiorul ambalajului. In 1846, stand in fata semineului sau, paraitura unui bustean i-a dat iluminarea inspiratiei pentru pocnitori. Dupa multe experimentari (si arsuri de mana si mobilier), a reusit sa le confectioneze. A trasat dare mici de salpetru intre doua bucati de carton subtire. Cand cartoanele erau trase una fata de cealalta, frecarea crea o paraitura si o luminita. La inceput au fost numite -Cosaques-, dupa pocniturile biciurilor lui Cossack pe drumul lor spre Paris in timpul razboiului franco-prusac. Numele a rezistat pentru inca 10 ani inainte de a deveni cunoscute ca pocnitori de Craciun. Pana in 1880, compania lui Smith a produs mai mult de o suta de proiecte de pocnitori. Pana in 1900, Smith a vandut peste 13 milioane de pocnitori. Nu erau folosite numai de Craciun, ci si in aproape orice ocazie festiva, inclusiv targuri si incoronari.
In 1933 au fost lansate invelitori tiparite cu desene individuale. Continutul a devenit mai complex, unele avand pandative din sticla, brose, bratari si alte bijuterii.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
