Iustina Radu – mărturie vie a torturilor din închisorile comuniste

A văzut lumina ochilor de după gratii pentru că s-a născut într-o închisoare comunistă, unde mama ei era torturată, iar acum încearcă să recupereze corpul bunicului împușcat de comuniști. Este vorba despre Iustina Radu, una dintre victimele colaterale ale regimului comunist a cărei singură vină a fost că și-a găsit foarte prost momentul de a veni pe lume. Se întâmpla în 1958, când bunicul Iustinei, preotul Ioan Constantinescu din satul Poenărei, județul Argeș, a fost arestat de comuniști sub acuzația că ar fi susținut cu arme și muniție cunoscuta grupare de rezistență anticomunistă „Arnăuțoiu“, denumită de regim „bandă teroristă“. Preotul a fost arestat și alături de el toată familia.
Soția sa, Iustina Constantinescu, a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică pentru omisiunea de a denunța membrii rezistenței anticomuniste, iar una dintre fiice, Iuliana Preduț, fostă Constantinescu, mama Iustinei Radu, a fost condamnată pentru aceeași infracțiune ca și mama ei la 12 ani de muncă silnică. De altfel, tot la momentul acela preotului și familiei sale i-a fost confiscată toată averea.
Dacă pentru Ioan Constantinescu perioada de carceră a fost una scurtă, el fiind condamnat la moarte la puțină vreme după ce a fost ridicat, iar soția lui și-a acceptat soarta fără să clipească, în cazul fiicei lor, Iuliana, situația era mult mai complicată. Ea era însărcinată în șapte luni cu o fetiță, „detaliu“ pe care autoritățile comuniste nu l-au ignorat, ba chiar au încercat să-l înlăture. Potrivit mărturiilor Iulianei Preduț, care era căsătorită la momentul arestării și preda la o școală din Cobadin Dobrogea, ea a fost săltată din sala de curs și dusă întåi la Pitești, apoi la penitenciarul de la Văcărești, unde a început calvarul.

Inimaginabilul calvar al unei femei gravide

„Eram gravidă în luna a șaptea… M-au  băgat seara, în  celula 116, cu  toate că sosisem înainte de ora prånzului, și, ca să-mi fie viața un adevărat calvar, m-au lăsat  singură, într-un WC turcesc cu șase  găuri,  care aproape nu se mai vedeau, fiindcă erau pline cu materii  fecale… Mirosul  greu de acolo, drumul chinuitor de la  Securitatea Pitești pånă la atåt de temuta  închisoare din Văcărești îmi accentuaseră vădit cumplita durere  amestecată cu o foame greu de imaginat, pentru că nu îmi  dăduseră, în dimineața aceea, nimic din  mizerabila  rație  zilnică. Căpitanul Constantinescu – așa se pare că-l  chema –  m-a  însoțit  în dubă pånă la închisoarea Văcărești și, în prezența mea, i-a  spus  celui care m-a luat în primire să  aibă  grijă pentru că sunt gravidă și foarte slăbită. Să fi fost din «grijă» pentru  mine cele două  bucăți de mămăligă caldă, în care era pusă brånză de burduf tăvălită prin materiile fecale, încåt nu mai rămăsese nimic nemuiat în mizerie? O durere groaznică m-a tăiat peste mijloc; apoi, o foame cum n-am mai încercat niciodată m-a împins parcă orbește să mă aplec și să rup din mămăliga pusă în fecale… Simțeam tot mai mult, tot mai apăsător, că mă lăsau puterile!… M-am  așezat  în  urina  care  plutea pe cimentul WC-ului și am rupt  încă o bucată din celălalt  bulz – puși acolo anume, pentru că, din mămăligă ieșeau  aburi calzi. Abia mai tårziu mi-am dat seama că totul fusese premeditat de torționari, pentru ca să avortez din  această cauză, mai ales că, la Pitești, un securist în halat alb – probabil, medic – îmi   propusese  să  renunț  la  copil,  asigu-rându-mă că nu voi avea dureri la întreruperea sarcinii“. Iuliana însă s-a încăpățånat, la fel ca și copilul pe care îl purta în påntec, astfel căm după alte chinuri și o mastită suprainfectată tratată în batjocură de un medic comunist, a venit pe lume Justiția-Libertatea, așa cum ar fi trebuit s-o cheme pe Iustina Radu. Deși s-a născut pe 18 septembrie, a fost declarată pe 28 deoarece nu erau foarte siguri că micuța va supraviețui. Însă nu i s-a făcut certificat de naștere decåt mult mai tårziu.

„Libertatea“ – numele care a ținut-o în viață

Fetița a fost mai mult hrănită de țigăncile din celelalte carcere deoarece femeile credeau în faptul că numele de „Libertatea“ al micuței le va ajuta să iasă de după gratii. Ăsta a fost norocul Iustinei, pentru că mama sa nu o putea hrăni, infecția de la mastită nefiind tratată, iar dacă ar fi rămas în grija comuniștilor cu siguranță ar fi murit. După șase luni de stat după gratii, micuța ființă a fost transferată la un centru de plasament, deși avea un tată care o căuta disperat. Abia în 1961 Iustinei i s-a făcut certificat de naștere, iar cånd a împlinit trei ani și două luni tatăl ei a găsit-o și a luat-o din centrul de plasament. Numai că Iustina  nu se comporta ca un copil normal, ea nu vorbea, era tot timpul înfometată și era mușcată de o ureche de unul dintre colegii de plasament, cel mai probabil de foame. Tatăl a dus-o la sora mamei care se ascunsese la Întorsura Buzăului, unde își întemeiase o familie, care pentru cåțiva ani a și a adoptat-o pe Iuliana. Doar că, după cum ea ne-a precizat, nu era o familie cu un tată și o mamă, ea avea o mamă și doi tați, neștiind de existența mamei ei, închisă. În timp a renunțat la obiceiul de a mai ascunde måncarea, însă nu vorbea.

La șase ani și-a cunoscut mama care avea 29 de kilograme

În 1964, fata o cunoaște pe mama sa, care, la 35 de ani, după șase ani de carceră, iese din închisoare cåntărind 29 de kilograme. După cum ne-a declarat, Iustina Radu își amintește ca ieri cum a intrat într-o cameră obscură și a văzut o femeie silfidică în semiumbră care a strigat-o „Libertatea“, a îmbrățișat-o și a sărutat-o cum face o mamă care nu-și vede copilul timp de șase ani. Ulterior, Iustina Radu a început să vorbească, iar familia s-a reîntregit, deoarece părinții ei se iubeau enorm. Deși mama ei nu a mai lucrat niciodată, pentru că fusese deținută, doar tatăl aducea bani în casă, au reușit să stea într-un apartament decent în București și familia s-a mai mărit cu un membru, tot o fetiță. Singura dorință arzătoare a mamei ei a fost ca după revoluție să fie achitată pentru faptele imputate de comuniști, dar acest lucru nu a fost posibil. Printr-o adresă emisă de Parchetul General în 1995, cånd președintele țării era Ion Iliescu, Iulianei Preduț i se transmite că nu s-au constatat motive pentru declararea recursului în anulare, întrucât vinovăția a fost cert stabilită, iar pedeapsa a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.

Învățase șapte limbi străine în închisoare

După cum ne-a povestit Iustina Radu, mama ei era eminentă,  înainte de a intra la închisoare ea terminase două facultăți și începuse Conservatorul, iar cånd a ieșit de după gratii știa șapte limbi străine, între care și sanscrita. „Asta pentru că în carcerele comuniste singurul lucru pe care ți-l puteai cultiva era creierul“, ne-a spus Iustina. Ea și-a dorit o carieră în presă, însă cum mama ei a fost închisă, singura facultate la care a putut accede a fost geologia, pe care a făcut-o cu dublă specializare, învățånd la perfecție franceza. Ulterior, aceasta a făcut mai multe cursuri post universitare, un doctorat la ASE, este actualmenete doctorand  anul III la Managementul schimbării în instituțiile publice de asistență socială din Romånia. Iustina Radu a fost subsecretar de stat în Ministerul Muncii, iar acum este consilier superior la ANAF.