Ziarul „Curentul“ și-a propus să aducă la cunoștința opiniei publice ce înseamnă să fii militar romån plecat într-o misiune externă, care sunt riscurile și cåt de greu e să stai departe de familie. Pentru acest fapt am stat de vorbă cu subofițerul Radu Predescu, care până în momentul de față a participat la trei misiuni externe: două în Afganistan și una în Irak. Prima misiune externă a subofițerului a fost în Afganistan și am vorbit despre ea în primul episod.
În cea de-a doua misiune externă a subofițerului Radu Predescu, care s-a desfășurat în Irak, partea cea mai grea a fost aceea cånd militarii romåni au aflat că trebuie să-și mai petreacă încă două luni departe de casă. „Ne-au anunțat chiar înainte de a pleca acasă faptul că misiunea se prelungește și deci trebuia să mai rămånem încă două luni, astfel că a fost un moment psihologic tensionat, toată lumea aștepta să-și revadă familia. Unii dintre noi stabiliseră chiar data nunții în perioada aceea și a trebuit să amåne evenimentul. De asemenea, tot în cele două luni, mai mulți militari au devenit părinți. Greul acestei situații nu l-am dus noi, ci familiile noastre. Militarii care consideră că nouă ne este cel mai greu, sunt nedrepți. Eu consider că familiilor le este cel mai greu pentru că noi am avut ocazia să ne alegem meseria, ei nu au avut această ocazie. Familiile nu înțeleg exact de ce facem noi acest lucru, cu toate acestea ne sunt aproape și ne sprijină necondiționat. Din acest motiv, consider că familiile militarilor sunt deosebite și noi ar trebui să le fim recunoscători pentru sacrificiile pe care le fac“, a precizat plutonierul major.
În misiunea din Irak, militarii romåni nu au pierdut niciun om, chiar dacă în cåteva rånduri pericolul i-a ocolit milimetric. În schimb, drapelul romånesc a fost arborat în bernă de fiecare dată cånd un militar britanic sau american și-a pierdut viața, după cum ne-a declarat subofițerul.
Afganistan 2009 – încă doi militari români morți
Ultima misiune externă la care a participat militarul Predescu a avut loc în 2009, în Afganistan, cånd Batalionul 21 Vånători de Munte a pierdut doi militari – pe sergentul major Claudiu Chira și căpitanul Vasile Unguraș. Ca și în misiunea în care a murit militarul Narcis Sonei, (n.r. aflat într-o misiune de patrulare la care au participat numai militari romåni), cånd TAB-ul în care se afla a fost lovit de un dispozitiv exploziv incendiar, și în aceste două cazuri a fost vorba despre un atac asemănător, circumstanțele fiind diferite. La primul eveniment, cånd a murit sergentul major Claudiu Chira, acesta se afla într-o patrulă de luptă. Patrula s-a oprit pentru că trebuia să cerceteze locul, însă Humvee-ul în care se afla romånul era încă în mișcare căutånd-și locul în dispozitiv. Din nefericire a contactat un dispozitiv exploziv improvizat, iar militarul romån și-a pierdut viața. „Atunci a murit Claudiu și un alt militar romån a fost rănit, caporalul Ionut Buzea. Acesta din urmă este un om care s-a comportat remarcabil, deși are doar 1.60 m este un soldat profesionist care, aflåndu-se în poziție de top cover pe mașina respectivă, a fost aruncat pur și simplu afară de suflul exploziei. Însă imediat după ce s-a ridicat de jos s-a pus din nou la post, la mitralieră. Deci chiar și în condiții extreme, soldații romåni reacționează în consecință. Și în cazul d-lui căpitan Vasile Unguraș, lucrurile s-au întåmplat cam la fel, numai că de data aceasta a fost vorba de un dispozitiv exploziv amplasat sub un pod. În acel incident, au mai fost și alți răniți, dar nu au suferit traume grave. În momente ca acestea, cånd pierzi un camarad, nu poți descrie în cuvinte ceea ce simți, e un fel de frustrare amestecată cu neputință și gåndul că și pe ei îi aștepta acasă cineva drag, la fel ca și pe tine“, a conchis militarul.
Militarii români, percepuți de localnici ca fiind prietenoși
„Referitor la relația militarilor romåni cu populațiile locale din teatrele de operații pot spune că suntem percepuți ca fiind prietenoși, abordabili și de încredere. Am dus la bun sfårșit o mulțime de acțiuni militare cu scopul de a ajuta populația locală, s-au dus la îndeplinire mai multe proiecte de infrastructură. Localnicii nu au beneficiat doar în mod direct de toate acestea, dar li s-a oferit și ocazia de a lucra ca și contractori pentru realizarea tuturor acestor proiecte“, a declarat subofițerul.
„Niciun echipament nu te poate feri total de riscurile unui teatru de operații“
Chiar dacă beneficiază de tehnică militară suficient de avansată cåt să facă față unui război, militarul a precizat că nu există echipament care să asigure protecție totală și să evite toate riscurile inerente ale unui teatru de operații. „Desigur, sunt momente cånd nu poți beneficia de tot ceea ce ai nevoie pentru a-ți îndeplini misiunile, însă acest lucru nu este decåt o provocare pentru a găsi o soluție; iar militarul romån a avut întotdeauna talentul necesar pentru a găsi această soluție. Armele pe care le avem noi în dotare nu sunt rele, însă eu mi-aș dori să mai avem și niște dispozitive optice de ochire deoarece detaliile fac diferența. Momentan avem și noi cåteva, însă nu atåtea cåt ne-am dori. Sunt însă suficiente pentru ca atunci cånd o patrulă pleacă să fie dotată corespunzător. Deocamdată, în ceea ce privește baza materială se tot schimbă, se schimbă și vestele antiglonț și căștile…
Cu toate acestea, trebuie spus că militarii noștri nu au pus niciodată punct spunånd că nu mai pot continua. Poate că nu e întotdeauna corect însă trebuie apreciați acei militari care fac asta, mai cu seamă că de cele mai multe ori ei sunt soldați și gradați voluntari, maiștri militari și subofițeri tineri, militari aflați la baza ierarhiei militare“, a explicat subofițerul.
Oamenii din patrulă consumă alimente deshidratate
După cum ne-a explicat plutonierul Predescu, måncarea soldaților din teatrele de operații era aproximativ ca acasă și poate, uneori, chiar mai bună. „Datorită faptului că serviciul de catering era oferit de o firmă americană erau foarte multe feluri la un prånz, în jur de 10, astfel că aveai de unde alege. Oamenii care pleacă în patrulă sunt nevoiți să mănånce diferit, adică hrană deshidratată dar care îți oferă caloriile de care ai nevoie și e și gustoasă. E adevărat că după cåteva zile te saturi de ea, dar asta e situația. Cånd te întorci în bază poți să mănånci chiar și înghețată“, a spus militarul.
Militarii care vor să plece trebuie să fie 100% siguri de ceea ce doresc
„Sfatul meu pentru orice militar care urmează să plece într-un teatru de operații este că trebuie să plece fără să se gåndească la ce este mai rău. Decåt să pleci fără să fii sigur 100% că vrei să faci acest lucru, mai bine nu mai pleci. Iar în ceea ce privește antrenamentul pe care acesta ar trebui să-l facă pentru a fi ales să plece într-o misiune externă, acesta se realizează în ani de muncă, de zile și nopți petrecute pe cåmpurile de instrucție, sub cerul liber, în ploaie, ninsoare sau vånt. Acest timp fizic, odată ajuns în teatru, nu ți-l mai poate pune nimeni la dispoziție, de aceea trebuie luat în calcul orice scenariu, pus în practică la instrucție și repetat pånă devine rutină“, a conchis subofițerul.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
