Maine se implineste un an de la evenimentele devastatoare de la New York si Washington, evenimente care au schimbat radical viata a mii de americani si nu numai, modificand chiar echilibrul strategic la nivel global. Pentru cei care locuiesc sau lucreaza in apropiere de World Trade Center, amintirile dureroase devin mai vii ca oricand.
Stefan Teleman este programator al unei mari companii financiare din New York. Acum un an, a coborat din taxi la biroul sau din turnul World Financial Center, la 150 de metri de turnurile gemene, si a auzit prima explozie. De atunci, o imagine il urmareste permanent.
-Am vazut oameni care sareau de la etaj, de la etajele de deasupra locului de impact. Lucrul la care ma gandeam in momentul acela era cam ce fel de alegere poti sa ai cand hotarasti sa sari. E mai bine decat sa ramai, pentru ca ai pierdut orice speranta de ajutor?
Eram destul de aproape de turnuri, pentru ca biroul meu era chiar vizavi de ele, si lucrul care nu poate fi realizat cand vezi acele imagini la televizor sunt dimensiunile reale. Turnurile erau enorm de inalte si oamenii care sareau sau oamenii pe care ii vedeam la ferestre pareau ca niste figurine mici, ca niste figurine de jucarie, si cel mai impresionant a fost sa vad oameni sarind. La un moment dat am vazut doi oameni care au sarit impreuna. Nu cred ca o sa uit niciodata. Mi-am pus inca o data aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o tot timpul in acest domeniu, si anume: daca exista un Dumnezeu, de ce permite ca trei mii de oameni inocenti sa moara in felul asta? Asta este intrebarea pe care mi-am pus-o, dar n-am gasit nici un raspuns care sa ma satisfaca pe mine personal. De ce acest Dumnezeu, daca vrem sa-l numim asa, de ce permite? Asta nu inteleg.-
Amal Saad Gorayeb, 29 de ani, profesoara de stiinte politice la Universitatea Americana din Beirut si autoare a unei carti despre miscarea islamista Hezbollah:
-Singurul meu gand era ca gata, asta e sfarsitul Americii, ca intregul sistem american se duce de rapa. Era ca in Armagedon, venise apocalipsa sau ca si cum te-ai uita la un film stiintifico-fantastic. Aici, in Liban, oamenii aveau sentimente amestecate, tristete, dar si mandrie, dupa ce s-a vazut ca toti cei responsabili de atacuri erau arabi sau musulmani. Pe de o parte erau cu adevarat scarbiti de dimensiunea dezastrului, dar, pe de alta parte, au simtit, pentru prima data in ultimele decenii, un fel de mandrie ca arabii au fost in stare sa ingenuncheze America, pe care intotdeauna au identificat-o cu Israelul.-
Kathie Hogbaum, o eleva de liceu care invata la doar trei strazi distanta de locul dezastrului: -O fata, care de obicei intarzia, a intrat in clasa in fuga si ne-a spus ca un avion a lovit turnurile World Trade Center, dar nimeni nu a crezut-o. Lumea radea. Cred ca pur si simplu nu am putut sa accept, pentru ca nu parea adevarat. N-am priceput. Apoi, vreme de o luna de zile mi-a fost greu sa adorm, mi-a fost greu sa ma gandesc la cele intamplate si, de fapt, totul mi se parea usor ireal, cat timp emisiunile de stiri transmiteau relatari speciale. Televiziunile au transmis aceleasi si aceleasi imagini cu oameni care se aruncau de la etaj, cu cele doua cladiri care se prabuseau. Era infiorator. Nu am inteles de ce voiau sa difuzeze aceleasi filmari mereu si mereu cand se vorbea despre o reconstructie, despre faptul ca trebuie sa ne revenim. Eram intr-o clasa de unde vazusem totul. N-am mai vrut sa vad din nou. Am vazut oameni aruncandu-se, am vazut fum si flacari si am vazut cum un avion atarna de o cladire. Nimeni nu ar trebui sa vada lucruri de felul asta mai mult de o data in viata. Chiar si o data e prea mult.-
(Fragmente dintr-un ciclu de marturii culese de BBC, preluat de RADOR)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
