Nu cu multa vreme in urma, in ziarul berlinez -Die Welt-, sociologul si ziaristul Hans Herbert von Arnin a tras un semnal de alarma: democratia se sufoca. Teza lui centrala este ca asistam la paralizarea democratiei prin transformarea clasei politice dintr-un corp de delegati ai alegatorilor si intereselor acestora intr-o casta de belferi, cu criterii de selectie si autoreproducere care nu favorizeaza contactul cu realitatea si noii ei /…/. Partidele ar alcatui un cartel dupa modelul grupurilor de interese din afaceri si industrie si substituie intereselor generale strategii si tactici care favorizeaza in mod predominant sau exclusiv interesele de grup. S-a creat astfel, crede sociologul german, o stare de paralizie a dezvoltarii societatii democrate. Desi toata lumea stie care sunt cauzele acestei situatii – faptul ca sistemul clientelar inchis isi tot roteste cadrele -, nu se mai poate face mare lucru. Aceasta izolare a sistemului politic prin reprezentantii intepeniti in sistem a dus la rezultate asemanatoare si in Romania. Aici insa se adauga cativa factori de agravare: societatea civila este mult mai inerta decat in Germania, societatea propriu-zisa este prada unei saracii galopante care ii pune in cui pofta de a mai controla democratia. Ea nu exprima, daca se poate spune asa, decat pasivitate, nu atat prin neparticipare la vot, ca in Occident, ci prin optiuni in favoarea unor falsi salvatori. Populisti si agresivi, acestia arunca in continuu cu noroi in adversarii lor politici, iar rezultatul nu este aparitia unei noi retete a propasirii generale sau mai multa dreptate sociala, ci doar compromiterea democratiei. Pe de alta parte, eternizarea coruptiei in administratia politica si publica pana la cel mai inalt nivel, asa cum constata cu cateva zile in urma Raportul anual al Organizatiei Open Society, mineaza sistemul politic si, mai ales, increderea in democratia cetatenilor. Or, nu doar de la Fukuyama stim ca increderea sociala este cel mai important capital al unui stat.
Ministri si consilieri corupti exista pretutindeni. In Romania ei insa sunt mult prea multi intr-o tara mult prea saraca si mai adaugam faptul ca un inalt personaj politic al social-democratiei, fostul colonel de Securitate Ristea Priboi, candidat la un moment dat la functia de sef al Comisiei parlamentare de control al SIE, magnat si intermediar de marca al unor afaceri mai mult sau mai putin curate, este demascat in aceste zile ca unul din tortionarii muncitorilor brasoveni din noiembrie 1987. Aici nu mai avem de-a face cu o intamplare, doar cu o pana a sistemului democratic, ci cu un interg sistem de selectie care-l transforma pe Ristea Priboi intr-un personaj generic al pseudodemocratiei. Guvernul Nastase a renuntat, se pare, recent, la serviciile unui alt fost securist, generalul Silinescu. Se pare ca domnul Nastase pare sa decida acum mai mult ca inainte sa-si primeneasca echipa de ministri si consilieri, tinand cont de presiunile externe si de dezvaluirile presei din tara. Dar fara o schimbare ampla de macaz, cu sau fara alegeri anticipate, din NATO si cu ochii in curtea UE, democratia romaneasca ramane inca multa vreme la periferie. Solutiile acestor evolutii periculoase din viata politica nu echivaleaza cu renuntarea la democratia reprezentativa si trecerea la democratia directa. Alesii vor face in continuare politica, nu alegatorii. Virusarea acestui sistem nu se vindeca prin schimbarea premiselor. Se stie ca, dupa revolutia bolsevica, in Rusia, cineva a avut ideea ca orchestrele simfonice sa cante fara dirijor, acesta fiind asimilat in mod obligatoriu cu conducatorul eritar desprins de mase. Orchestra a cantat o vreme fara dirijor, dar dupa aceea nu a mai putut sa cante. Toti vroiau sa dirijeze cate putin la timpane sau ascunsi dupa oboi si harfa, rezultatul fiind bineinteles o cacofonie riguroasa. Deschiderea larga a ferestrelor sistemului politic inseamna mai multa reprezentativitate. Schimbarea procedurilor electorale prin adoptarea votului uninominal ar fi o solutie binevenita a iesirii din impas. Ideea referendumurilor mai dese ca expresie a vointei /…/ direct exprimate se izbeste insa in Romania de riscul tiraniei majoritatii disperate. Deciziile ei intr-o tara in care despotismul, obscurantist sau luminat, starneste atatea emotii pot fi fatale si atunci, multe solutii partiale in sistemul dat si mai ales respectarea justitiei ca putere egala in stat cu executivul si legislativul.
(Emil Hureazeanu, pentru Deutsche Welle)
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
