-O infuzie de cash, cum a fost cea a CEC-ului, putea sa fie momentul <curatirii> FNI-ului… daca nu ar fi existat Sorin Vintu-

Anchetator – Spuneati ca ar fi existat un contract si exista un contract cu o banca depozitara?

Ioana Maria Vlas – Banca Agricola.

A – Contractul a operat pe intreaga perioada?

I.M.V. – Dupa cate stiu eu, acest contract nu a fost niciodata denuntat.

A – Banca depozitara trebuia sa stabileasca valoarea unitatilor de fond, sa le calculeze valoarea?

I.M.V. – Trebuia sa aiba tot portofoliul SOV INVEST in grija si orice investitie, potrivit legii, trebuia sa fie avizata de banca. Un administrator de fond poate sa faca numai ce-i permite depozitarul, prin trimitere la reglementarile in vigoare. Practic, intr-un fond civilizat, intr-o tara civilizata, cel care face adevarata investitie prin know-how-ul lui este mai mult depozitarul decat administratorul. Nota bene? In tarile cu traditie, companiile depozitare nu sunt intotdeauna banci. Asa cum toti spun ca banca de investitii este banca. Nu este adevarat. Este un consultant financiar, un broker foarte puternic care se ocupa cu plasamentul de valori mobiliare.

A – Dar in conditiile acestea, cand Banca Agricola nu si-a facut treaba, cine s-a substituie ei?

I.M.V. – SOV INVEST-ul facea raportarile, iar GELSOR-ul facea plasamentele FNI-ului.

A – Ce metoda de calcul exista?

I.M.V. – Exista metoda aceea de calcul rapid stabilita de reglementarile in materie de privatizare. In principiu, metoda de calcul este corecta. Precizez ca doar in principiu. Ea poate sa fie apropiata de realitate intr-un moment sau altul. Metoda nu e de vina cu nimic. Metoda are niste parametri care se inlocuiesc cu niste cifre. De vina este modul in care, intentionat sau nu, se calculau corect sau incorect, randamentele societatii comerciale respective. Nu ne putem lega nici de metoda, nici de formula. Depinde ce puneai in locul lui L sau N, lui X sau a lui Y.

A – Cifrele care erau introduse in ecuatie erau false?

I.M.V. – Da. Asa este. Totul e simplu ca buna ziua.

A – In perioada ianuarie-aprilie 2000 ati lipsit din tara?

I.M.V. – Nu, din decembrie 1999.

A – Cine s-a ocupat de managementul FONDULUI in lipsa dumneavoastra?

I.M.V. – Inainte de 1 decembrie 1999, eu mi-am dat demisia din motive de sanatate. Si am predat compania domnului Gavril Batran. S-a facut acolo intreaga nota de predare-primire, prin care se afirma ca totul este in regula, ca totul este bine. Pe care, pe urma, domnul Batran Gavril a semnat-o. Nota bene! Domnul Gavril Batran nu stia nimic despre functionarea unei societati de administrare si nici a unui fond de investitii de acest tip. Si Gavril Batran va va spune acest lucru.

A – Cum ati constatat treaba aceasta?

I.M.V. – Pai, cum am constatat? Cand cineva stie, stie. Meseria asta se invata foarte greu. Nu se invata usor. Trebuie sa stii cel putin o limba straina, cel putin engleza. Chiar daca citesti tot ce se intampla in Romania este egal cu zero.

A – Cine a stabilit ca domnul Gavril Batran sa ia conducerea?

I.M.V. – Sorin Ovidiu Vintu.

A – Cum a stabilit?

I.M.V. – Uite asa. L-a sunat si i-a spus: -Domnule, asta faci-. Si el a raspuns: -Da, sa traiti!- Presupun. Cu atat mai mult cu cat Batran nu este un om prost, este un economist de CENTROCOOP bun. Daca el ar fi stiut ce raspunderi preia, eu sunt convinsa ca Gavril Batran ar fi fugit de acolo si i-ar fi spus lui Vintu: -Poti sa ma impusti, dar nu preiau asa ceva-. Dar nici el si nici saracu* Dita nu a stiut. Ei semnau toate rapoartele financiare care erau foarte frumos facute, dar eu nu-l vad nici pe domnul Batran, nici pe domnul Dita capabili sa se apuce sa faca munca de broker de inalt nivel cu privire la gestiunea si evaluarea unui portofoliu de fond. Nu aveau pregatirea necesara. Daca era om normal, n-o semna nici daca il impusca pentru ca nu putea sa gestioneze un fond de investitii.

A – Presupuneti ca a fost fortat.

I.M.V. – Presupun.

A – Sau ati fost de fata?

I.M.V. – N-am fost. Cred ca nici nu mai eram in Romania. Vreau sa va spun ca nici un om normal la minte nu accepta presedintia unei companii de administrare a unui fond de investitii cand el nu e de meserie. Este clar ca a fost obligat sa faca acest lucru, pentru ca nu putea, nu avea competenta necesara. Era economist, dar acest lucru nu este egal cu administrator de fond.

– -FNI-ul n-a cazut de unul singur, ci cineva l-a impins de la spate (…) In intentia mea era (…), daca ma lasa Vantu in pace, sa-l fac un fond adevarat-.

A – Ati revenit in martie, da? Care era situatia fondului?

I.M.V. – In momentul in care am revenit eu, deja se apucase presa sa atace concentric FNI-ul. Va rog sa consemnati in mod expres acest lucru, FNI-ul n-a cazut de unul singur, ci cineva l-a impins de la spate. Asa cum mergea el de patru ani de zile, cu supraevaluare cu tot si cu grija permanenta sa se tina lichiditatile pentru eventuale rascumparari masive, mai tinea inca douazeci de ani si nimeni nu simtea nimic. V-am spus deja ca in intentia mea era, daca ma ajuta sanatatea si daca ma lasa Vantu in pace, sa-l fac un fond adevarat. Acest lucru se putea face cu toate lucrurile rele din el, puteam sa-l -curatam- si-l faceam sa mearga potrivit legislatiei.

A – In ce consta -curatarea- aceasta?

I.M.V. – Va spun in ce consta: o infuzie de cash, cum a fost cea a CEC-ului, putea sa fie momentul -curatirii- FNI-ului… daca nu ar fi existat Sorin Vintu. Am avut cele trei sute de miliarde de la CEC, care daca s-ar fi fructificat eficient, in momentul urmator am fi putut scadea, incetul cu incetul, valoarea portofoliului format din actiuni necotate, -umflate- pana cand ajungeam la o valoare apropiata de adevar. Si atunci puteam prin tranzactie directa sa le vindem.

A – Da. Dar acest lucru insemna scaderea atractivitatii fondului.

I.M.V. – Daca se facea incetul cu incetul…

A – Pe oameni asta-i incanta faptul ca de la o saptamana la alta valoarea fondului se dubla.

I.M.V. – Nu se dubla.

A – Aproape.

I.M.V. – Aproape. Eu am incercat de vreo cateva ori sa scad valoarea saptamanala. Cand Vintu nu era in tara, i-am spus lui Viorel Popa: -Lasa-ma sa scad numai in doua saptamani valorile sa vad daca se intampla ceva. Si nu s-a intamplat nimic. Investitorii tot aveau o crestere destul de mare si erau tentati sa vina sa investeasca in FNI. In plus, daca fondul ramanea cu cele trei sute de miliarde, bani adevarati, adevarati si bine intrebuintati pe piata monetara se putea acoperi gaura si realiza o crestere reala. Toata aceasta schema era valabila cu o singura conditie: ca SOV INVEST-ul sa nu-l mai aiba stapan pe Vintu. Si, bineinteles, era nevoie si de timp.

A – Cat era -gaura-?

I.M.V. – Depinde. Cam in jur de o mie de miliarde, plus sau minus. Putea sa fie mai mult, putea sa fie mai putin, depinzand de cati bani in numerar intrau in mod direct. Azi putea sa fie de o mie de miliarde, maine putea sa fie de cinci sute de miliarde. Este necesara o expertiza contabila pentru a elucida acest aspect.

A – Dar gaura crestea continuu.

I.M.V. – Prin politica asta de ridicare permanenta a valorii, ea crestea. A fost o perioada in care valoarea a stagnat. Oricum, daca valoarea aceea se mentinea timp de trei saptamani, castigul pentru investitorii care au intrat in fond la o valoare mai mica ramanea totusi in castig. Este adevarat ca in perioada cat a functionat FNI-ul, zeci de mii de oameni au castigat substantial, sume de multe ori foarte mari. Multi dintre cei care au avut bani multi primeau bani multi. FNI-ul a functionat ca o -alimentara- pentru enorm de multi oameni saraci. Ei aveau putini bani in FNI si in fiecare luna scoteau anumite sume care ii ajuta sa supravietuiasca. Si aceasta situatie a tinut patru ani de zile.

A – La intoarcerea dumneavoastra din aprilie 2000 deja incepusera sa -scartaie- cateva filiale. Ce s-a intamplat? Cine s-a ocupat de rezolvarea crizelor?

I.M.V. – Criza majora a inceput la Cluj, ca urmare a unor articole din presa locala. In aceasta situatie am trimis destui bani in numerar pentru a se putea face platile pe loc pentru rascumparari. In cozile de la agentie, existau persoane care plasau urmatoarea fraza: -Scoate, mai omule, toti banii ca FNI-ul se prabuseste!-. Si aceasta fraza s-a extins peste tot. Sefii de filiala ne-au raportat disperati la telefon ca exista aceasta zvonistica. Au fost impartite chiar si -manifeste- pe care eu le-am vazut. Manifeste intre ghilimele pentru ca erau, asa, doua foi de format A4 in care se descria ascensiunea vertiginoasa a lui Vintu, caracterizat ca un -sociopat deosebit de periculos- si in care se spunea: -Oameni buni, banii vostrii au intrat in mainile unui escroc!-.

A – Deci era cineva avizat…

I.M.V. – Presupun ca da.

A – Dumneavoastra cunosteati acel adevar?

– -Nu cunosteam toate firmele in care s-au dus banii, pentru ca Vintu nu era prost sa mi le spuna-.

I.M.V. – Sigur ca il cunosteam. Marturisesc ca nu cunosteam toate firmele in care s-au dus banii, pentru ca Vintu nu era prost sa mi le spuna. Dar, in mare, stiam. In -manifest- mai scria ca el este omul cel mai puternic din Romania, -eminenta cenusie a Romaniei-, omul care pana acum a facut orice a vrut si nimeni nu l-a oprit. -Trebuie sa-l oprim de aceasta data. Deci scoateti-va toti banii din FNI-. Am avut la mine in birou, la SOV INVEST, doua asemenea hartii care presupun ca acum nu mai exista. Acesta a fost inceputul sfarsitului. Cum suntem in secolul XXI si telefonul functioneaza, criza FNI s-a intins ca pecinginea in Romania. De altfel, orice banca sau orice companie financiara din lume confruntata cu un asemenea atac tintit si foarte bine organizat se prabuseste. Ca urmare, s-a prabusit si FNI-ul. Acesta este un fenomen tipic pentru firmele financiare. Se porneste un scandal si de la scandalul acela se prabuseste firma… A fost un atac foarte bine tintit cu date de intoxicare si de dezinformare menite sa produca neincredere si panica in randul investitorilor. As mai vrea sa mentionez ca la sfarsitul lui aprilie am primit la birou un plic maro, fara mentiunea expeditorului, in care era un raport, hai sa-i zicem raport-analiza, facut de Partidul Romania Mare si destinat uneia dintre camerele parlamentului. Raportul privea activitatea FNI si ce se poate intampla daca se prabuseste FNI-ul si se pierd banii. Recunosc ca era foarte bine -documentat-. Raportul a ramas undeva prin sertarele mele… daca a mai ramas. Presupun ca sertarele au fost golite a doua zi dupa ce am plecat eu.

A – La momentul respectiv a aparut in presa si in special intr-un ziar, -Adevarul de Cluj-, o stire potrivit careia UNOPC-ul si CNVM-ul vor modifica normele de calcul a valorii activului net.

I.M.V. – Si asta a fost o chestiune care a impins pe oameni la ghisee.

A – Cum ati reactionat? Cu cine ati luat legatura, cand ati aflat acest lucru?

I.M.V. – Nu exista nici o propunere de modificare, dupa cate stiu eu, nici din partea UNOPC-ului, nici din partea CNVM-ului. Va repet. Formula in sine nu era -vinovata-. Daca era folosita de cineva de buna credinta, formula in sine era buna. Dar faptul ca s-a spus ca se va modifica formula, i-a innebunit pe oameni. Stiti de ce? Pentru ca in *96, cand s-a prabusit FMOA-ul, Danielescu a zis ca formula a fost de vina. Exista astfel un precedent. Acesta a fost un punct din atacul tintit asupra FNI-ului. S-a stiut ca modificarea formulei este -punctul sensibil- al investitorului.

A – Da. Dar totusi cum ati reactionat la aceasta stire? Ati analizat situatia, ati discutat cu cineva?

I.M.V. – Am declarat ca nu este adevarat, ca nu se schimba nici o formula.

A – Cu cine ati discutat treaba asta?

I.M.V. – Cu cine sa discut? Eu treaba asta puteam s-o discut si cu UNOPC-ul si cu CNVM-ul… Eu le-am spus colegilor mei: -Vreti sa schimbam formula? De ce?-. Eu stiam ca formula nu este de vina. Stiam ca de vina era modul in care era folosita si aceasta era vina mea.

A – Conducerea CENTROCOOP cunostea situatia reala a fondurilor?

I.M.V. – Nici o secunda.

A – Ce isi inchipuiau ei?

I.M.V. – Ca totul este OK.

A – Si ca au investit banii intr-o afacere profitabila.

I.M.V. – Pana la un anumit punct le-a fost profitabila pentru ca la saracia lor au castigat ceva bani. N-au stiut si nici nu aveau de unde sa stie pentru ca nu le dadea nimeni voie sa-si bage nasul in hartiile GELSOR-ului.

– -M-am dus la Vintu si i-am spus: <Sorine, nu mai pot… Tu-ti dai seama ca pe mine ma paste puscaria?> (…) La care mi-a raspuns: <Cand eu iti spun ca n-ai sa patesti nimic, atunci intelege-ma ca n-ai sa patesti niciodata nimic. A facut vreodata Corneliu Iacobov vreo zi de inchisoare?>. Am raspuns: <Nu>. Atunci mi-a zis: <Iesi afara!>-

A – Dumneavoastra, personal, ati eliberat vreodata sau ati dispus eliberarea unor sume in numerar fara documente justificative?

I.M.V. – Niciodata.

A – Nici unei persoane sau societati?

I.M.V. – Niciodata. Chiar as vrea sa vad chestia asta facuta pe semnatura mea olografa.

A – M-ati convins ca aveati o pregatire suficienta in materie de valori mobiliare. De ce nu ati insistat sa se incheie un contract real cu banca depozitara?

I.M.V. – Pentru ca Vintu mi-a spus: -Asta nu este treaba ta. Este treaba mea. Eu am sa aranjez totul-.

A – Erati constienta ca orice banca ce si-ar fi facut datoria in mod real nu ar fi acceptat ce s-a intamplat?

I.M.V. – Daca-si facea datoria… chiar si ultimul contabil din Departamentul de tranzactii cu valori mobiliare putea sa-si dea seama ca valorile erau umflate si nu ar fi autorizat publicarea lor. Mai precis, banca depozitara era cea care trebuia sa faca calculele de activ net.

A – Dar in fata CNVM-ului apareati cu o banca depozitara ca fiind Banca Agricola, care era doar pe hartie.

I.M.V. – De paravan… Banca Agricola o fi fost banca depozitara la inceputurile fondului si si-a facut chiar si datoria, dar dupa aceea intelegerile cu Banca Agricola despre ce trebuia si ce nu trebuia sa faca nu erau de competenta mea. Mai tarziu cand i-am spus lui Vintu: -Sorine, nu mai pot asa. Nu mai pot. Ma sufoc. Ma doare capul. Innebunesc. Fa ceva! Ca tu faci totul-. Acesta mi-a raspuns: -Stai linistita, sefa! Cand ai vazut tu ca nu rezolv eu orice problema?-. Vreau sa va mai relatez o discutie. Intr-o zi m-am dus la Vintu si i-am spus: -Sorine, nu mai pot… Tu-ti dai seama ca pe mine ma paste puscaria? Ca ma omoara oamenii? Eu sunt cea care raspunde penal pentru aceste nereguli-. La care mi-a raspuns: -Cand eu iti spun ca n-ai sa patesti nimic, atunci intelege-ma ca n-ai sa patesti niciodata nimic. A facut vreodata Corneliu Iacobov vreo zi de inchisoare?-. Am raspuns: -Nu-. Atunci mi-a zis: -Iesi afara!-. Intrebati-l pe Doru Nicolaescu de fata cu mine despre aceasta discutie pe care i-am relatat-o si acestuia.

A – SOV INVEST avea conturi la mai multe banci. La ce banci?

I.M.V. – Contul colector deschis pentru FNI era la Banca Comerciala. Restul conturilor erau conturi de oportunitate, deschise pentru tranzactiile de pe piata monetara. Nu exista decat o singura restrictie, respectiv sa nu se deschida conturi la bancile aflate in dificultate sau sub supravegherea Bancii Centrale. De aceea nu am dat bani nici la Bancorex, nici la Albina.

A – La ce banci?

I.M.V. – Pai v-am spus. Eu nu ma ocupam de aceste plasamente financiare in piata monetara. Asta o facea Cristian Dobre, pentru ca asta era meseria lui.

A – De acord. Dar va aduceti aminte cu ce banci operati?

I.M.V. – Tiriac, BRD, BCR… Unde era nevoie de bani, acolo se duceau banii.

A – Cine stabilea nevoia de bani?

I.M.V. – Piata.

A – Piata e facuta de oameni. Era nevoie sa se intalneasca doi oameni.

I.M.V. – Operatorii de piata monetara ai fiecarei banci, ce fac parte dintr-un compartiment care se numeste trezorerie, constituie o lume restransa in care toti se cunosc. In fiecare dimineata se stiau dobanzile oferite de bancile care aveau nevoie de bani. Acest lucru nu era un secret. Unele banci se duceau la Banca Centrala sa ceara bani, dar acolo era foarte complicat. Atunci incepeau sa dea telefoane pe la cine avea bani in plus de imprumutat. FNI-ul avea cateodata bani de imprumutat. Asa se duceau banii catre diferite banci, mai ales pe termene scurte.

A – Aveati specimen de semnatura pe aceste conturi?

I.M.V. – Nu. Niciodata n-am avut.

A – La nici una dintre banci?

I.M.V. – Nu. Si specimenul de semnatura pe contul colector nu l-am avut decat tarziu, dupa numirea mea ca presedinte.

A – Vorbiti de contul de la Banca Comerciala Romana?

I.M.V. – Da, dar am avut tarziu specimen de semnatura, pentru ca inaintea mea a avut Nicolae Popa si am mai stat inca vreo opt luni pana cand am avut si eu. Investitiile de fiecare zi, a zece miliarde, nu era treaba mea, nu tinea de atributiile mele, pentru aceasta aveam un departament de trezorerie.

– -Vintu mi-a spus clar: <Sefa, trebuie sa te duci sa faci cu CEC-ul contractul de distributie pentru titlurile FNI. Dar ca sa reusesti trebuie sa sustii ca te-ai certat cu mine din cauza banilor…> (…) Sunt convinsa ca in mintea lui Vintu a fost altceva: dorea sa asocieze numele CEC-ului cu FNI-ul. A incercat chiar sa determine CEC-ul sa distribuie titlurile chiar prin ghiseele CEC-.

A – Sa discutam despre constituirea societatii -CEC VALORI MOBILIARE-. Cand a luat fiinta? Din initiativa cui? Cine se ocupa de obtinerea avizelor?

I.M.V. – De CEC VALORI MOBILIARE s-a ocupat CEC-ul, iar eu nu aveam nici o calitate sa le dau sfaturi. Au facut-o ei, tot ei au autorizat-o. Au vrut sa aiba o societate de valori mobiliare pentru ca toate bancile mari aveau una. Dar asta a fost treaba lor.

A – Dar aveti idee?

I.M.V. – Presupun ca a fost tot o sugestie a lui Vintu, pentru ca el avea un plan in cap si planul acesta a mers, cum sa spun, pas cu pas. Primul pas a fost investitia de patruzeci de miliarde. Dupa aceea a urmat investitia de 250 de miliarde. Toti acesti pasi au fost facuti in cadrul unui demers coerent. Vintu mi-a spus clar: -Sefa, trebuie sa te duci sa faci cu CEC-ul contractul de distributie pentru titlurile FNI. Dar ca sa reusesti trebuie sa sustii ca te-ai certat cu mine din cauza banilor…-. Contractul cu GELSOR era foarte costisitor pentru FNI. Ca urmare, am sustinut in fata presei ca m-am certat cu Sorin Ovidiu Vintu, pentru ca GELSOR-ul imi cere prea multi bani pentru distributie. Sunt convinsa ca in mintea lui Vintu a fost altceva. Dorea sa asocieze numele CEC-ului cu FNI-ul. A incercat chiar sa determine CEC-ul sa distribuie titlurile chiar prin ghiseele CEC-ului. Acestei -dorinte- i s-a opus atat Cioscu, cat si altii din conducerea CEC-ului. Si atunci i s-a propus CEC-ului sa folosim CEC VALORI MOBILIARE ca sigla pe reteaua FNI mostenita de la GELSOR. Saracul Cioscu, era asa de inspaimantat incat mi-a spus: -Nu pot acum… O sa mai vedem… O sa mai discutam…-

A – De ce era inspaimantat?

I.M.V. – Va spun de ce era inspaimantat. Pentru ca asupra acestor oameni care erau la nivelul doi in CEC, cineva mult mai de sus a facut o presiune. Toate contractele cu CEC-ul cesiunea a 20% din actiunile SOV INVEST catre CEC, investirea celor 250 miliarde in FNI, nu erau de competenta exclusiva nici a presedintelui, nici a vicepresedintilor.

A – Cine putea sa faca presiunea asta?

I.M.V. – Deasupra lui Petrovici era un Consiliu de Administratie din Ministerul de Finante, era un ministru de finante si era si Banca Centrala.

A – BANCA NATIONALA a facut presiuni asupra CEC-ului?

I.M.V. – BANCA NATIONALA superviza totul, activitatea bancilor din subordinea sa.

A – Dar dumneavoastra spuneti ca acesti oameni erau speriati.

I.M.V. – Da, speriati de ce li se cerea sa faca.

A – Cine le spunea ce sa faca?

I.M.V. – Pai, de unde sa stiu eu daca nu-i cunosc pe aceia. In viata mea n-am stat de vorba cu acei oameni din CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.

A – Dumneavoastra ii vedeati ca sunt inspaimantati. Dumneavoastra le dadeati la momentul respectiv asigurari, pentru ca dumneavoastra reprezentati partea interesata in aceasta afacere.

I.M.V. – Da.

A – Ce le spuneati? -Nici o problema, totul va fi OK!-. Nu?

I.M.V. – Exact. Asta le si spuneam.

A – Le aduceati argumente.

I.M.V. – Argumentele le aducea unul singur, adica Vintu, ca pana acum n-am avut nici un fel de probleme, ca toate lucrurile merg bine, ca totul este profitabil pentru CEC si era.

A – Si ei ce spuneau?

I.M.V. – Pai, ei nu spuneau nimic, spuneau: -Daca spune domnul presedinte, facem-. Si m-au purtat, astia mici, m-au purtat cu vorba, iar presedintele Camenco Petrovici se uita, se uita la mine ca la o fantoma.

A – De ce? Nu pricepea?

I.M.V. – Pricepea totul, dar daca lui i s-a spus sa semneze un contract, l-a semnat.

A – De cine?

I.M.V. – Inca o data va spun. Eu nu stiu cine era.

A – Pai si atunci, de ce considerati ca i s-a spus de catre cineva? E o intrebare logica, nu?

I.M.V. – Foarte logica.

A – Presupuneti?

I.M.V. – Nu, intuiesc. Eu stiu care este, cum se spune, -lantul de comanda-.

– -<Deal-ul> acesta (n.r. – contractul de cautiune-fidejusiune cu CEC) l-a facut Sorin. A spus: <Eu am aranjat, du-te cu contractul la batran sa-l semneze> (…) Imi zicea: <Du-te la mosu* si fa-l sa semneze! Eu am aranjat>, dar nu mi-a spus nici cu cine a aranjat, nici cum a aranjat. Eu va spun (…) Petrovici nu avea voie sa semneze asemenea contracte fara avizul <forului lui tutelar> (…) Ministerul de Finante-.

A – Va rog sa dati argumente pentru ceea ce afirmati.

I.M.V. – In momentul in care eu m-am dus cu contractul la CAMENCO PETROVICI, acest contract fusese -deal-uit- (negociat) undeva mai sus. El trebuia numai sa puna doar o semnatura, fiind presedintele CEC-ului.

A – -Deal-ul- acesta (n.r. – contractul de cautiune-fidejusiune cu CEC) cine l-a facut?

I.M.V. – -Deal-ul- acesta l-a facut Sorin. A spus: -Eu am aranjat, du-te cu contractul la batran sa-l semneze-. Ce sa va spun mai mult?

A – Batranul fiind Camenco?

I.M.V. – Asa imi zicea: -Du-te la mosu* si fa-l sa semneze! Eu am aranjat-, dar nu mi-a spus nici cu cine a aranjat, nici cum a aranjat. Eu va spun din ce stiu ca el n-avea voie sa semneze fara avizul Consiliului de Administratie si al Ministerului de Finante. Asta pot eu sa va spun ca un om care stie legea in materie de investitii. Camenco Petrovici nu avea voie sa semneze asemenea contracte fara avizul -forului lui tutelar-, care se numeste Ministerul de Finante.

A – Aceasta-i o presupunere?

I.M.V. – Presupunere care sta in picioare. De ce? Caci altfel nu-l semna, dumneavoastra aveti posibilitatea sa cereti Consiliului de Administratie al CEC si Ministerului de Finante documentele care stau la baza aprobarii acestui contract. Eu am admirat -puterea de convingere- a lui Vintu ca a putut sa obtina aceste avize. Eu va rog sa ma credeti si nu stiu, oricine, daca-l luati dupa culoar sa-l intrebati cum de a facut Camenco Petrovici asa o minunatie, o sa va spuna ca a trebuit sa aiba si avize. A fost de notorietate publica ca eu m-am laudat pe toate mediile cu gura pana in cer. Si ca a investit in FNI trei sute de miliarde si nu zice Ministerul de Finante nimic? Trei sute de miliarde pentru Ministerul de Finante… e asa un mizilic?

A – Ce s-a facut cu banii astia?

I.M.V. – S-au dus cum au intrat.

A – Unde?

I.M.V. – La cine a venit sa-i retraga cu carnetele in mana. Si asta puteti sa o controlati. V-as ruga sa se controleze cine a scos acesti bani in perioada respectiva. Nu i-am scos eu, nu am avut carnet in FNI, am avut in FNA.

A – Da. O sa discutam despre FNA la timpul potrivit.

I.M.V. – Deci inca o data va spun, dupa ce am vandut 20% din SOV INVEST CEC-ului, dupa ce mi-au dat inca patruzeci de miliarde initial investiti si inca doua sute cincizeci de miliarde, Ministerul de Finante sade si se uita la mine cat sunt de -bela- pe toate ecranele televizoarelor si in ziare, laudandu-ma ca am luat banii astia de la CEC si ei n-au dat nici un fel de dispozitie sa faca chestia asta? Haideti, va rog! Noi suntem oameni normali, nu?

A – Da. Spuneati mai inainte ca banii s-au dus, da? Spuneati ca banii s-au dus in niste societati.

I.M.V. – Da, s-au dus.

A – Si stiti la ce societati s-au dus? Pe ce s-au dus? Aceste societati aveau carnete?

I.M.V. – Bineinteles. Deci au iesit -legal-. Ma intelegeti? Eu cand aveam bani prin lege eram obligata sa onorez orice retragere se prezinta fie de o mie de miliarde sau de un leu. Deci cine a venit in perioada aceea cu carnetul si l-a prezentat operatoarelor, oriunde pe teritoriul Romaniei, de vreme ce existau bani cash in FNI, eram obligata prin lege sa platesc.

(Va urma)