Printesa Ucrainei -portocalii-

I se spune -bomba atomica-, -femeia-barbat-. Colaboratorii o respecta si stimeaza, subalternii o venereaza. Dusmanilor le inspira teama. In varsta de 44 de ani, sotie si mama, om de afaceri si politician, Iulia Timosenko, cea mai bogata femeie din Ucraina, cu o avere estimata, neoficial, la 11 miliarde de dolari, pare o fiinta fragila si gingasa. Dar in spatele chipului calm si bland se ascunde o vointa de fier. Timosenko stie ce vrea, stie sa convinga si sa reuseasca. Cum spunea, la un moment dat, unul dintre fostii ei parteneri: -Iulia nu greseste niciodata, pentru ca nu este o femeie, este ca un computer ambulant, care proceseaza concomitent jocuri politice si scheme economice cu zambetul pe buze-.

Provinciala de ieri, Iulia Timosenko este, astazi, principala eroina a -revolutiei portocalii- de la Kiev. Ea este, de asemenea, unul dintre cei mai intransigenti inamici ai fostei elite politice a tarii, personal a fostului presedinte, Leonid Kucima. In opinia Iuliei Timosenko, insusi Viktor Iuscenko, actualul sef al statului, se poarta -excesiv de pasnic-. De altfel, nu Iuscenko, ci Timosenko a fost adevaratul conducator, inspirator si incurajator al -revolutionarilor- de la Kiev. Constienta de popularitatea de care se bucura, de simpatia oamenilor, Timosenko nu s-a sfiit, acolo, in Piata Independentei, sa-si exprime pretentiile pentru putere. Inca de atunci, ea s-a declarat gata sa preia functia de prim-ministru. Ca pe ceva care i se cuvine, un drept pe care l-a castigat. Ieri, parlamentul urma sa valideze candidatura ei pentru mult-ravnitul post.

O copilarie invaluita in mister

Iulia, fondatoarea unei structuri de afaceri, a cincea ca putere in spatiul CSI, a devenit ilustrarea -visului ucrainean-, formulata grobian sub expresia -din mocirla printre printese-. Crescuta fara tata si intr-o familie instabila, Iulia a reusit nu doar sa razbata pana la Kiev, dar sa ocupe un loc important in societate. Iuliei nu-i place sa vorbeasca despre perioada copilariei, prea trista pentru a merita un asemenea lux. Da, numai ca, din pacate, adversarii politici nu gandesc asa. Deja gurile rele au lansat zvonul cum ca misterul ce invaluie primii ani de viata a Iuliei se datoreaza, de fapt, originii ei -neucrainene-. Or, la Kiev sunt acceptati numai -politicienii cu sange ucrainean-. Unii spun ca numele de fata al Iuliei ar fi Teleghina, altii ca Grigian.

Sasa si Jenia

Prima mare reusita a viitorului prim-ministru al Ucrainei a fost cand, intr-o buna zi, a sunat telefonul si un tanar, care a gresit numarul, a invitat-o, totusi, in oras. Asa l-a cunoscut Iulia pe Aleksandr Timosenko, mostenitor al elitei din Dnepropetrovsk. Cateva luni mai tarziu, Sasa, in varsta de numai 18 ani atunci, ii anunta pe parinti ca este ferm hotarat sa-si uneasca destinul cu Iulia, o fata modesta, saraca si mai mare cu un an decat el. Peste un an se nastea fiica – Jenia. Iulia a reusit, in acelasi timp, sa absolve facultatea de stiinte economice din Dnepropetrovsk si sa lucreze cinci ani la una dintre intreprinderile locale. Cam in acea perioada, socrul, Ghennadi Timosenko, un important responsabil de partid, le-a daruit tinerilor o garsoniera. A fost prima locuinta adevarata a Iuliei.

Iulia si Serghei

Socrul s-a dovedit un bun gospodar. El a infiintat in regiunea Denpropetrovsk o retea de magazine de vanzari si inchirieri de casete video – asa a facut familia Timosenko primii bani. La inceputul anilor *90, Ghennadi a fost numit seful comitetului politic executiv raional Depropetrovsk. Functia detinuta i-a permis sa-si extinda afacerea, Iulia ajungand principalul lui consilier si partener, un adevarat sprijin. In plus, se pricepea la gestionarea banilor si avea curaj: a contractat un credit de 5.000 de ruble si si-a deschis propriul ei lant de chiscuri. Ulterior, a organizat centrul pentru tineret -Terminal-, director fiind numit Serghei Tighipko, pe atunci secretar al organizatiei regionale a Komsomolului. La acea data, nici Iulia, nici Serghei nu-si puteau imagina ca, la un moment dat, vor lucra impreuna in guvern si ca ei doi vor ajunge sa fie considerati drept -cea mai frumoasa pereche politica din Ucraina-.

Manager si director general

In 1991, Iulia a unificat cele doua afaceri de familie. Sasa a trecut pe locul secund, figurand doar la rubrica -starea civila- a Iuliei. Noua firma a familiei Timosenko a primit denumirea de KUB (Corporatia ucraineana a benzinei), Iulia indeplinind functiile de maganer si director general. Tot atunci si-a facut aparitia concernul international -Sial-, in echipa de conducere aflandu-se si Ghennadi Timosenko: el privatiza carierele de granit si, potrivit unor date neoficiale, a reusit sa puna mana pe 25% din actiunile unicului zacamant din lume de granit rosu si care costa, la acea data, 7.000 de dolari metrul cub. Se spune ca aceste actiuni ar fi fost oferite cadou nepoatei, Jenia. Iulia neaga insa acest lucru.

Un adevarat imperiu al afacerilor

In 1995, KUB se transforma in corporatia -Sistemele energetice unice ale Ucrainei-, unde Iulia este numarul unu. Cu timpul, aceasta companie a ajuns principalul datornic al grupului rus Gazprom – potrivit relatarilor presei de atunci, datoriile acumulate fiind de peste 900 milioane de dolari. In acelasi an, Timosenko inregistreaza la Moscova societatea pe actiuni -Energia unificata- – si din nou Iulia este in top, ocupand fotoliul de director. Ea pune la punct o colaborare cu Gazprom si incepe sa furnizeze gaze naturale in principalele regiuni ale Ucrainei. Iulia abia implinise, atunci, 36 de ani, firma ei numara deja 20 de mari structuri industriale, o companie aviatica si banci.

-Tribun popular-

Din acel moment, la Dnepropetrovsk isi face simtita prezenta -cultul Timosenko-: Iuliei ii sunt dedicate colectii de moda, iar echipa raionala de fotbal Novator isi schimba denumirea in Iulia – Novator. Timosenko sponsorizeaza festivaluri, editeaza carti, restaureaza biserici si hramuri ortodoxe si catolice. Totusi, ea continua sa comunice greu cu oamenii, afiseaza o nervozitate exesiva, devine chiar insuportabila. Si nimeni nu-si putea imagina ca, peste numai cinci ani, ea va ajunge un tribun popular, o forta mobilizatoare, un adevarat magnet.

Iulia prefera -Time-

Frecvent, Iulia este calificata drept un -sex-simbol al politicii ucrainene-, desi tinuta ei vestimentara s-a remarcat intotdeauna printr-o linie sobra, de o eleganta rece si ireprosabila. Iulia spune ca firesc ar fi fost sa-si doreasca sa apara in -Playboy-, dar prefera -Time-. I se potriveste mai bine. Corespunde nu doar imaginii ei, dar si planurilor ei de viitor. In orice caz, simpla ei aparitie impune, dar si atrage: este o combinatie rara de feminitate si tarie specifica doar firilor lipsite de scrupule. Nu degeaba Iulia si-a capatat porecla -barbat in fusta-.

In sfarsit, prim-ministru

Ieri, dupa trei amanari si cateva zeci de ore de discutii si dezbateri, candidatura Iuliei Timosenko a fost confirmata pentru functia de prim-ministru al Ucrainei. A fost un drum lung, presarat cu numeroase suisuri si coborasuri. Cu multe sacrificii. Ca sa nu mai punem la socoteala noptile nedormite. Dar a meritat! Iulia a invins! A fost o lupta inegala – ea si cei din jurul ei, adica fosta opozitie portocalie si statul, adica toata acea complicata increngatura de institutii dominate de figura atotputernica a presedintelui Kucima, puternic sprijinit si sustinut de serviciile speciale. Cele ucrainene si cele rusesti. Iata de ce se poate spune fara teama de exagerare ca Iulia a reusit sa ingenuncheze Kremlinul si toate eminentele cenusii ale acestuia – politologi, analisti si -bagatori de seama- -, trimisi cu sutele la Kiev sa incurce itele, sa faca imposibila victoria opozitiei.

-Drumul nostru merge in Europa-

Prezentand, in plenul Radei Supreme, programul ei de guvernare, Iulia Timosenko declara ieri ca Rusia -a fost, este si va ramane primul si principalul partener al Ucrainei, dar drumul statului nostru duce in Europa-. Ucraina si Rusia, adauga proaspatul prim-ministru, -trebuie sa stabileasca relatii normale, care sa corespunda intereselor ambelor noastre state-. Interesant este ca intr-un interviu acordat, saptamana trecuta, presei de la Moscova, Iulia Timosenko afirma ca -voi face tot ce-mi va sta in putinta pentru ca raporturile dintre cele doua state slave sa fie cat mai bune. Cand am fost vicepremier, Moscova nu a avut pretentii la adresa activitatii mele-, sublinia ea. In ceea ce priveste economia, Timosenko a promis sa separe puterea de afaceri, puterea de capital. Adresandu-se mediilor de afaceri, ea i-a asigurat de toata colaborarea cabinetului ei. Anterior, prezentand candidatra lui Timosenko, presedintele Viktor Iuscenko isi anuntase intentia ferma de a -restitui poporului intreprinderile privatizate ilegal si abuziv-. Este exact de ceea ce se temeau oligarhii ucraineni, dar si cei rusi.

Primele numiri

Grabita sa-si intre cat mai repede in atributiuni, Timosenko a prezentat, tot ieri, lista guvernului sau. Fireste, unii s-ar putea intreba de ce acest zor. Problema este ca, potrivit Constitutiei ucrainene, o data programul guvernamental aprobat de deputati, noua echipa ministeriala primeste un an de imunitate. Adica, timp de 12 luni, cabinetul nu poate fi clintit din functie, cu nici o motiune de cenzura. Cu alte cuvinte, Iulia Timosenko poate respira linistita un an. Pentru Iulia, care lasa mereu impresia ca se afla cu un pas inaintea timpului, este suficient pentru a-si duce la indeplinire cele propuse. Ramane de vazut daca printre gandurile ei de viitor se regaseste si razbunarea. Pentru ca are polite de platit. In primul rand pentru acele lungi zile de iarna petrecute in spatele gratiilor din ordinul lui Kucima. Zilele trecute, parlamentul de la Kiev a sesizat procuratura generala, cerandu-i eliberarea unui mandat de arestare pe numele fostului sef al statului. Acuzat de abuz de putere, de trafic de influenta, de complicitate la asasinarea ziaristului Gheorghi Gongadze.

Din tabara lui Iuscenko

Revenind insa la primele numiri in guvernul Timosenko, portofoliul externelor a fost incredintat, asa cum au presupus majoritatea analistilor, lui Boris Tarasiuk, care a mai condus diplomatia de la Kiev, in cabinetul Iuscenko. Ministru de interne a fost ales Iuri Lutenko, membru al partidului socialist, iar dosarul apararii i-a revenit lui Anatoli Gritenko, presedintele centrului pentru studii economice si politice. Toti trei fac parte, potrivit presei ucrainene, din tabara lui Iuscenko. Deocamdata, este greu de spus daca lista prezentata si aprobata ieri de parlament este cea initiala. Negocierile pentru formarea guvernului au fost purtate exclusiv de Timosenko, Iuscenko fiind, in tot acest timp, prin Europa. De aceea, este foarte posibila aparitia unor divergente. Si nu este exclus ca, pentru a nu taragana lucrurile, sa se fi mers pe o formula de compromis. Oricum, analistii ucraineni sunt de parere ca Iuscenko va opta pentru un scenariu foarte comod si convenabil lui, cu Timosenko ocupandu-se de tot ce inseamna economie, pachetul politic urmand a fi monitorizat si coordonat de oamenii lui in guvern.

-O polita de asigurare-

Intr-un fel, cele trei numiri mentionate confirma aceasta ipoteza. Mai ramane de clarificat un lucru: care va fi soarta reformei constitutionale, document adoptat in plina criza electorala si care prevede o restrangere drastica a prerogativelor prezidentiale in favoarea executivului si legislativului. Va accepta Iuscenko sa o ridice pe Timosenko la rangul de prim-om al tarii? Fireste, pe perioada electorala, dar mai ales in lunile -revolutiei portocalii-, interesul a fost unic pentru cei doi politicieni – eliminarea din joc a vechiului regim si acapararea puterii. Telul a fost atins. Dar, mai departe, nu va interveni oare o anumita rivalitate? Pe acest fundal, merita reprodus un pasaj dintr-un comentariu al presei de la Kiev. Incercand sa explice de ce Timosenko se bucura de o atat de larga apreciere din partea clasei politice, autorul articolului nota, printre altele, ca -inainte de toate nu trebuie uitat ca masa covarsitoare de deputati a ajuns in parlament, cu pretul a peste un milion de dolari, numai pentru a-si pune la adapost propriile afaceri. Pentru cei mai multi dintre alesii poporului, mandatul nu este altceva decat o diploma de protectie, un fel de polita de asigurare. Nu exista politic pentru ei si nici nu se pune problema apararii vreunor valori politice. Este de la sine inteles ca a te tine deoparte sau a trece in opozitie este o chestiune inutila si absolut riscanta-.