Autonomia financiara poate fi apreciata prin analiza structurii finantarii. Eventuala dependenta a organizatiei fata de cei catre care are datorii (si in special banci) constituie elementul esential a fi explorat. Repartitia resurselor de finantare si a altor elemente de pasiv, intre fonduri proprii si datorii diverse constituie una dintre caracteristicile care exprima cel mai bine autonomia financiara a organizatiei.
Mijloacele de finantare trebuie sa fie adaptate la nevoile organizatiei, care se poate confrunta cu doua tipuri de dificultati: sa ramburseze resurse inainte de a fi ajuns sa recupereze avansurile efectuate (mai ales cand efectueaza investitii pe termen lung), respectiv sa foloseasca, pentru operatiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investitii. Din punctul de vedere al structurii, sursele stabile necesare pentru sustinerea financiara a programelor de dezvoltare pot fi asigurate din: – surse proprii, masurate prin capacitatea de autofinantare a societatii cooperative; – surse atrase (imprumuturi bancare, leasing, subventii pentru investitii etc.); – surse atrase nerambursabile (PHARE, SAPARD etc.).
Mediul financiar pune la dispozitia agentilor economici o gama diversa de mijloace de finantare, organizatiile cooperative confruntandu-se cu posibilitati mai restranse de a avea acces la aceste surse de finantare. De cele mai multe ori, combinarea mai multor surse de finantare a constituit alternativa cea mai buna pentru societatile cooperative.
In ceea ce priveste finantarea investitiilor din sursele proprii ale organizatiei, acestea se concretizeaza in partea din profit alocata dezvoltarii (constituita din profitul net obtinut din vanzarile de active, profitul net din inchirieri si un procent din profitul net de repartizat), impreuna cu amortizarea prevazuta. Capitalul propriu si sumele obtinute prin autofinantare constituie sursele proprii ale organizatiei, sunt opozabile capitalurilor imprumutate si reprezinta sursa cea mai sigura pe termen lung, indicat fiind ca organizatia sa-si consolideze masa capitalurilor proprii. Cresterea fondurilor proprii de finantare este asigurata, mai ales, prin politica de constituire de rezerve ca urmare a alocarii unei parti din profitul net, cat si a majorarii capitalului social.
Referitor la activitatea de autofinantare, o cunoastere a fluxurilor de trezorerie generate din activitatea de exploatare a organizatiei permite masurarea capacitatii acesteia de a se autofinanta, respectiv de a degaja resurse in vederea rambursarii imprumuturilor, mentinerii capacitatii de exploatare, distribuirea de dividende membrilor cooperatori prin lansarea de noi programe de investitii fara sa se recurga la sursele externe de finantare.
La sumele de autofinantare mai contribuie si sumele provenite din dezinvestiri (sumele obtinute din valorificarea unor spatii neutilizate, pentru care nu se prevede nici o utilizare in perspectiva) si care constituie sursa de finantare a programului de investitii.
Selectarea mijloacelor, tehnicilor si instrumentelor de finantare este expresia concreta a punerii in aplicare a unei politici financiare. In esenta, politica financiara consta in determinarea ponderii pe care o au si trebuie sa o aiba fondurile proprii si indatorarea in resursele societatii cooperative, tinand cont de costul lor real. In procesul de decizie presupus de politica financiara a societatii cooperative intervin, de asemenea, capacitatea de indatorare si cea de rambursare. Gradul de finantare a patrimoniului Cooperatiei Mestesugaresti pe baza surselor proprii, in perioada 1995-2003, este evidentiat de rata autonomiei financiare globale, determinata ca raport intre capitalul propriu si pasivul total.
Volumul capitalului social determina gradul de autonomie
In conditii de eficienta economica se apreciaza ca sursele proprii pot contribui la finantarea organizatiilor intr-o proportie de cel putin 55%. Valoarea minima admisibila este de 33%. Autonomia financiara este ridicata in cazul in care capitalul propriu reprezinta cel putin 66% din totalul resurselor. Astfel, se poate observa ca autonomia financiara este direct proportionala cu cresterea capitalului social (vezi si graficul alaturat).
Echipele de conducere din organizatiile Cooperativei Mestesugaresti au avut ca principal obiectiv consolidarea patrimoniului organizatiilor, semnificativ in acest sens fiind faptul ca efortul investitional al Cooperatiei Mestesugaresti, realizat aproape in totalitate din surse proprii, se ridica, intre anii 1990 si 2003, la peste 5.523,2 miliarde de lei (in preturile anului 2003), sumele respective fiind concretizate in investitii in echipamente si utilaje industriale, tehnologii noi si modernizate destinate dezvoltarii unor unitati de productie performante. Astfel, numai in anul 2003 investitiile realizate la nivelul sistemului se cifreaza la 357,3 miliarde de lei. In structura, volumul total de investitii a fost orientat in principal spre investitii in dotari (63,2%), investitii pentru constructii-montaj (35,5%) si investitii pentru imobilizari corporale (1,3%). Aceasta structura a investitiilor denota preocuparea la nivelul sistemului pentru modernizarea si imbunatatirea performantelor mijloacelor fixe productive existente. Volumul prognozat al investitiilor pentru anul 2004 se situeaza cu 14,6% peste nivelul stabilit in Strategia dezvoltarii Cooperatiei Mestesugaresti in perioada 2000-2005 si cu 29,8% peste nivelul realizat in anul 2003.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
