Rosia Montana – un proiect catastrofal

Recent, Iosif Gavril Chiuzbaian, fost ministru al justitiei, actual presedinte al Uniunii Juristilor din Romania si secretar general al Asociatiei Internationale a Juristilor Democrati de la Bruxelles, a publicat in revista saptamanala -Palatul de Justitie- cateva materiale ample referitoare la impactul negativ pe care-l are proiectul initiat de catre Rosia Montana Gold Corporation (companie in care este implicat -duetul- Frank Timis & Ovidiu Tender) la Rosia Montana. Extrem de interesante, materialele dezvaluie implicatiile juridice (si nu numai) continute in legislatia autohtona si europeana ce decurg din punerea in aplicare a acestui proiect extrem de controversat. In cele ce urmeaza, cotidianul -Curentul- va prezinta integral materialul scris de catre ex-ministrul justitiei, Gavril Chiuzbaian.

Titlul alarmant al demersului de fata priveste un proiect care, daca ar fi realizat, ar transforma Rosia Montana si imprejurimile sale intr-un veritabil peisaj selenar, determinand, printre numeroase alte consecinte dezastruoase (de ordin social, economic, cultural-istoric, juridic sau din perspectiva protectiei mediului), disparitia celor mai multe specii de plante si animale rare din Apuseni. Pentru o mai buna intelegere a fenomenului, nu ne vom limita insa la abordarea conotatiilor sale juridice. In limitele spatiului tipografic, prezentam succint problemele economice ale proiectului, riscurile financiare pentru Romania (incapacitatea de plata a Companiei mixte Rosia Montana Gold Corporation SA – RMGC, inchiderea inainte de termen a exploatarii, speculatiile bursiere etc.), riscul de mediu (poluarea panzei freatice, ruperea barajului iazului de decantare sau alunecarile de teren), riscurile unor dezastruoase pierderi de ordin social, cultural si istoric. La toate acestea sa mai adaugam riscul, deloc de neglijat, al unor pierderi de imagine externa pentru Romania, asa cum s-a intamplat in cazul accidentului de la Baia Mare.

O abordare complexa a proiectului Rosia Montana va fi posibila prin prezentarea – fie si numai in rezumat – a punctelor de vedere exprimate de mai multe foruri stiintifice, printre care Academia Romana (care a alertat toate institutiile statului in legatura cu -proiectul catastrofal din Apuseni-, cerand factorilor responsabili sa impiedice realizarea lui), ASE sau Universitatea Ecologica Bucuresti, la care vom adauga si expertizele realizate de reputati oameni de stiinta din strainatate. Nu va fi, desigur, lipsit de interes sa aflam si motivele pentru care importante institutii financiare au refuzat sa participe la proiect. Astfel, dupa ce International Finance Coporation (IFC) – divizie a Bancii Mondiale – a anuntat ca nu doreste sa se implice in finantarea proiectului Rosia Montana, Banca Regala a Canadei a refuzat la randul ei sa sprijine proiectul.

Presa internationala a consacrat ample comentarii si reportaje despre Rosia Montana, iar aproximativ 1.000 de oameni de stiinta din toata lumea au atentionat autoritatile romane asupra gravelor riscuri privind poluarea mediului, dar, mai ales, cu privire la pericolul care ameninta vestigiile romane din Apuseni. In schimb, presa romana (cu cateva exceptii notabile) a tratat cu o suspecta rezerva cazul, inconjurandu-l cu o veritabila conspiratie a tacerii, iar unele ziare centrale – foarte active si chiar agresive atunci cand interesele obscure o cer – au oferit chiar cu generozitate spatii largi de publicitate (directa sau deghizata) in favoarea celor interesati in realizarea proiectului.

Abia la 10 iulie a.c., un oficial guvernamental se pronunta critic la adresa proiectului de la Rosia Montana. Este vorba chiar de primul-ministru, Adrian Nastase, care a declarat presei (conform Associated Press) ca e -foarte neincrezator- in proiectul canadian de exploatare a aurului de la Rosia Montana, intrucat exista probleme legate de protectia mediului. -Am vazut raportul… si nu mi-a placut-, a precizat premierul, referindu-se la evaluarea facuta de parlament, care evidentiaza riscurile ecologice in cazul derularii proiectului.

Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, prezentam mai intai un scurt istoric si cateva date generale despre proiect. Comuna Rosia Montana (Alburnus Major in perioada romana), cuprinzand 16 sate, e situata in Tara Motilor din Muntii Apuseni, avand circa 4.000 de locuitori, 42 de case cu valoare de patrimoniu, numeroase biserici apartinand diferitelor culte si un muzeu al mineritului, in care se poate vizita o galerie de mina romana. Numeroasele vestigii romane si nu numai, descoperite de-a lungul timpului, inclusiv relativ recent, au o valoare istorica deosebita. Rosia Montana a dezvaluit, printre altele, documente epigrafice de exceptionala importanta pentru istoria dreptului romanesc. E vorba de cele 25 de tablite cerate descoperite succesiv intre anii 1786 si 1855 in minele de aur din localitate. Cercetarile au estimat ca ele au fost ascunse in jurul anului 167 din cauza razboiului cu marcomanii, prilej cu care localitatea a fost arsa, iar minele, distruse. Studiate de catre istorici, filologi si juristi, tablitele au oferit informatii inestimabile, care au facilitat reconstituirea in linii generale a modului de formare a sistemului de drept daco-roman. Ele atesta influenta dreptului roman in Dacia si impletirea lui cu elementele de drept autohton. Savantul german Th. Momsen a publicat atat textul lor, cat si copia fidela a fiecarei tablite in Corpus Inscriptionum Latinarum.

Rosia Montana, care face obiectul primei concesiuni catre compania RMGC (ca si com. Bucium, care face obiectul celei de-a doua concesiuni), este sit arheologic protejat prin Legea 5/2000. Pe de alta parte, potrivit Chartei Internationale pentru Conservarea si Restaurarea Monumentelor si Siturilor (-Charta de la Venetia-), adoptata de ICOMOS in 1965, notiunea de monumente istorice nu cuprinde doar opera arhitectonica singulara, ci si ansamblul arhitectonic urban sau rural care poarta marturia unei civilizatii particulare, unei evolutii distincte sau unui eveniment istoric. Deci nu e vorba doar de opere mari de creatie, ci si de opere mai modeste, care in decursul timpului au dobandit o semnificatie culturala. Exact in aceasta situatie se afla centrul istoric Rosia Montana, galeriile romane de exploatare a minereurilor aurifere, casele din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, la care se adauga componentele unice ale patrimoniului natural aflate in zona (Piatra Despicata, Piatra Corbului, Poiana cu Narcise de la Negrileasa sau Detunata Goala). Disparitia acestui patrimoniu, care nu va putea fi inlocuit vreodata, trebuie evaluat ca o imensa pierdere pentru Romania. Costul acestui patrimoniu depinde de interesul tarii in conservarea si valorificarea lui culturala.

Pentru salvarea patrimoniului de la Rosia Montana s-au pronuntat circa 1.000 de arheologi si istorici din tara si din strainatate, iar ICOMOS a adoptat o rezolutie in acest sens in decembrie 2002. Din documentarea noastra a rezultat posibilitatea declararii zonei ca -Peisaj cultural evolutiv- si inscrierea ei ca atare in Patrimoniul UNESCO.

Compania RMGC, care a propus proiectul de la Rosia Montana, este formata din Gabriel Resouces Ltd. (Canada) – 80%, compania statului roman, Minvest S.A. (fosta RA Cupru Deva) – 19,3% si alti actionari romani reprezentand 0,7%. Licenta in vederea exploatarii a fost data de guvern in 1991 pentru Minvest S.A. ca titular si RMGC afiliat. In octombrie 2000 s-a produs transferul de licenta, astfel ca RMGC a devenit titular, iar Minvest SA afiliat. Deci, RMGC a obtinut licenta fara licitatie publica.

Proiectul Rosia Montana – prezentat initial in mai multe variante – prevede obtinerea a 300 tone aur si a 1.600 tone argint din procesarea a 13 milioane tone minereu pe an, timp de 16,2 ani, minereu ce ar urma sa fie exploatat in cariere deschise in patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig-Vladoaia). Realizarea sa presupune, printre altele, stramutarea sau relocarea a circa 2.000 de persoane, stramutarea a opt biserici, noua cimitire, scoli, gradinite si dispensar medical, declasificarea unor case monumente istorice si distrugerea Muzeului Mineritului, inclusiv a galeriei la care ne-am referit.

Dupa escavari ar fi distruse masivele Cetate, Carnic, Orlea si Jig, in urma lor ramanand doar patru cratere. Printre -pagubele colaterale- s-ar numara monumentele naturale Piatra Corbului si Piatra Despicata.

Proiectul mai vizeaza ocuparea a 1.200 ha teren in localitatile Rosia Montana si Corna si formarea unui iaz de decantare, cu un baraj din steril inalt de 185 metri, la doar doi km de Abrud. Chiar si din aceste putine date prezentate pana acum se contureaza potentialele efecte malefice care ar rezulta din realizarea proiectului -Rosia Montana-, complexitatea si amploarea riscurilor pe care le presupune.

Evaluand atat beneficiile posibile (de altfel, derizorii pentru Romania), cat si riscurile enorme pe care le implica punerea in practica a proiectului – mai ales asupra mediului -, vom intelege ca demersul nu poate fi considerat ca fiind de -interes public in beneficiul tarii-, cu atat mai mult cu cat el ar putea genera consecinte dezastruoase iremediabile. Potrivit unei anecdote care circula inainte de *89, Ceausescu a fost nevoit sa raspunda unor intrebari incomode, adresate de cativa ziaristi straini in legatura cu traiul romanilor. Intrebat daca el a ordonat ca pe vreme de iarna temperatura in apartamente sa fie cu cateva grade mai mica decat cea necesara, Ceausescu a raspuns: -Da, dar nimeni nu a murit din asta. Romanul mai pune pe el o haina in plus, mai pune o patura…-. -Este adevarat ca tot dvs. ati ordonat rationalizarea alimentelor sub strictul necesar traiului ?-. -Da, a raspuns Ceausescu, dar nimeni nu a murit din asta…-. Moment in care un jurnalist nipon s-a ridicat si l-a intrebat pe dictator: -Domnule presedinte, dar cu tianura ati intercat ?-. Din cate stim, pana la moartea sa, Ceausescu nu a vrut sau nu a mai avut ragazul necesar sa experimenteze si aceasta ultima solutie. Din pacate, experimentul cu cianura – desigur, nu neaparat cu intentii criminale – a fost pus insa in practica dupa *89. Astfel, din dorinta obtinerii unor profituri peste noapte – in conditiile derularii fazei primitive a capitalismului in Romania – care nu tine seama nici de legile interne, nici de legislatia internationala – a fost posibil dezastrul ecologic de la Baia Mare. Sa notam ca printre pagubele colaterale ale experimentului s-au situat si importantele pierderi de imagine pentru Romania. Ca o consecinta directa a acestui dezastru, UE a amendat directiva Seveso, care reglementeaza stocarea reziduurilor toxice, trecand, totodata, la pregatirea unor noi reglementari privind sterilul minier. In acelasi context, Directia Generala de Mediu a UE lanseaza un proiect dedicat impactului asupra mediului al deseurilor miniere toxice in tarile candidate. Sunt aspecte care pot fi receptate ca veritabile semnale de avertisment pentru autoritatile romane, mai ales in conditiile in care Parlamentul European a programat deja si o vizita la Rosia Montana. Ignorarea unor asemenea semnale de avertisment ar putea afecta imaginea Romaniei si, implicit, negocierile de aderare.

Ca si in cazul experimentului care a provocat dezastrul de la Baia Mare, si proiectul -Rosia Montana- preconizeaza utilizarea unei tehnologii ce vizeaza extragerea aurului din minereu cu cianura, ceea ce pericliteaza grav mediul ambiant. O demonstreaza si faptul ca accidente similare (cateva zeci numai dupa *90) au avut loc si in alte tari unde s-a folosit procedeul: SUA (*93 si *98), Australia (*95), Guyana (*95) sau Filipine (*99). Ele au avut insa loc in zone mai putin populate si, in consecinta, cu efecte mai putin dramatice. Un procent de 72% din aceste evenimente s-au datorat defectiunilor de la baraje, 14% au fost provocate de spargerile unor conducte si 14% au fost accidente de transport. Dar, asa cum arata expertizele unor specialisti in domeniu, cianura nu este singurul pericol rezultat din utilizarea acestei tehnologii. Astfel, namolurile si apele rezultate din procesul tehnologic prezinta importante riscuri de poluare si prin continutul de metale grele toxice rezultate din minereu, mai persistente chiar decat cianura si care nu pot fi neutralizate. S-a demonstrat ca inclusiv produsii de neutralizare a cianurii – chiar daca sunt mai putin toxici – pot avea efecte dezastruoase in cantitatile mari ce se acumuleaza in lacul de decantare. Si sa nu uitam ca lacul de decantare de la Rosia Montana va avea un baraj de steril inalt de 185 m, la doar doi km de Abrud.

Specialistii mai avertizeaza ca si tehnologia preconizata de proiectul -Rosia Montana- pentru distrugerea cianurii, cu ajutorul dioxidului de sulf, in rezervoare amplasate in aer liber, reprezinta, la randul ei, un potential agent poluant suplimentar. Posibilitatea scurgerii apelor din bazinul de decantare, infiltrarea apelor in subteran sau formarea de acid cianhidric in timpul verii reprezinta alte riscuri serioase ce ar decurge din derularea proiectului, riscuri agravate de imediata vecinatate a unor localitati populate (Abrud sau Campeni).

Sterilul depozitat dupa operatia de cianurare, pe langa faptul ca va oferi un peisaj selenar si otravit, cu o stabilitate precara, va prezenta riscul ca, in cazul unor ploi abundente, sa pericliteze intreaga Vale a Ariesului. Avand in vedere riscurile enorme (dovedite) ale folosirii tehnologiei mentionate (care a fost utilizata si la Baia Mare si este preconizata si de proiectul -Rosia Montana-), in prezent, in mai multe tari se fac cercetari serioase, in vederea inlocuirii cianurii in procesul de extragere a aurului.

Aceleasi motive au determinat organismele UE sa sporeasca rigoarea normelor aplicabile in materie. Chiar daca, deocamdata, aceste norme nu sunt obligatorii pentru Romania, trebuie sa avem in vedere totusi ca ele fac parte din acquis-ul comunitar, cu consecintele ce decurg din aceasta, inclusiv asupra procesului de integrare a Romaniei in UE.

In aceste conditii, orice proiect, dar mai ales unul de anvergura celui privind Rosia Montana, trebuie sa fie pe deplin compatibil cu legislatia europeana, chiar daca Romania nu a devenit inca membra a UE. Suntem convinsi ca atitudinea pe care autoritatile romane o vor adopta in cazul dat va influenta procesul de integrare.

Iata de ce, credem ca trebuie sa fie extrem de preocupante pentru factorii de decizie ai Romaniei concluziile unui excelent studiu intocmit de experti ai Institutului de Drept European al Universitatii din Viena, intitulat sugestiv -Compatibilitatea proiectului minier Rosia Montana din Romania cu principiile si normele UE si legislatia CE-.

Sa retinem doar cateva idei:

– metoda aplicata de proiectul -Rosia Montana- incalca Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 83/337/EEC din 27.06.1985 si Directiva 2001/42/EC a Parlamentului European

– metoda de separare cu cianura incalca Directiva 80/68/EEC din 17.12.1979 referitoare la protectia apelor freatice

– proiectul incalca de asemenea Conventia de la Berlin din 10.10.2001, care prevede interzicerea cianurii in exploatarile miniere de pe teritoriul UE.

Expertiza IDE al Universitatii din Viena face trimitere si la reglementari care sunt obligatorii pentru Romania, facand chiar parte – potrivit Constitutiei – din dreptul intern. Astfel, cu temei se apreciaza ca masurile de stramutare si relocare impuse, pe care autoritatile romane intentioneaza sa le adopte impotriva locuitorilor zonei miniere care refuza sa-si cedeze proprietatile, incalca art. 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja obligatoriu pentru Romania. Persoanele ale caror drepturi fundamentale au fost lezate au posibilitatea sa-si apere drepturile in fata CEDO de la Strasbourg. Concluzia generala a studiului este ca proiectul -Rosia Montana- nu corespunde criteriilor prevazute in art. 8 alin. 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si sfideaza nu numai legislatia de mediu a UE, ci si principiile de baza si standardele Conventiei.

Conform Tratatului CE, politica de mediu a UE isi propune urmatoarele obiective fundamentale: mentinerea, protejarea si imbunatatirea calitatii mediului; protejarea sanatatii oamenilor; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale (care poate garanta o dezvoltare durabila, armonioasa); promovarea in plan international a masurilor corespunzatoare problemelor regionale ori planetare ale mediului.

In viziunea politicii de mediu a UE, evaluarea riscurilor trebuie sa se bazeze pe elementele tehnice si stiintifice corespunzatoare, iar ideea de -mentinere, protejare si imbunatatire a calitatii mediului- implica, dincolo de conservare, si demersuri preventive pentru protectia mediului. Utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale se refera atat la mediile naturale (aer, sol, apa, diversitate biologica), cat si la resursele minerale. Tehnologia de exploatare preconizata de proiectul -Rosia Montana- contravine tuturor acestor obiective ale politicii de mediu a Uniunii Europene. Luand in considerare riguroasele studii interdisciplinare realizate de Academia Romana, ASE sau Universitatea Ecologica, ajungem la o singura si ferma concluzie, si anume ca proiectul -Rosia Montana- contravine conceptului de dezvoltare durabila si este implicit in contradictie cu Conventia de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologica, document ratificat de Romania prin Legea 58/1994. Ca este asa, o demonstreaza efectele potentiale ale proiectului, dintre care mentionam urmatoarele: consecinte negative in plan social prin stramutarea a 2.000 de persoane; impact negativ de anvergura asupra tuturor factorilor de mediu si asupra tuturor formelor de viata, ce se va manifesta direct pe o suprafata de cel putin 1.600 ha si indirect, pe o suprafata greu de evaluat; epuizarea in scurt timp a resurselor naturale; periclitarea dezvoltarii durabile a zonei si a numeroase activitati economice la nivel regional pe termen lung, cum ar fi, spre exemplu, valorificarea potentialului natural prin turism si agroturism.

Este momentul sa reamintim doar cateva dintre obligatiile pe care Romania si le-a asumat prin ratificarea Conventiei de la Rio de Janeiro, care in acest fel a devenit parte integranta a dreptului intern. Astfel, din art. 8 si 10 ale Conventiei vom retine urmatoarele obligatii ce revin statului roman: obligatia de a reglementa sau administra resursele biologice importante pentru conservarea diversitatii biologice, in interiorul sau in afara zonelor protejate, pentru a le asigura conservarea si utilizarea durabila; obligatia de a promova protectia ecosistemelor, habitatelor naturale si mentinerea populatiilor viabile de specii in mediul natural; obligatia de a face eforturi pentru a asigura conditiile necesare compatibilitatii dintre utilizarile actuale si conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale. In consecinta, fiecare stat – deci si Romania – va proceda dupa cum urmeaza: va integra cerintele conservarii si utilizarii durabile a resurselor biologice in luarea deciziilor la nivel national; va adopta masuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce impactul negativ asupra diversitatii biologice; va proteja si incuraja utilizarea curenta a resurselor biologice, in conformitate cu practicile culturale traditionale care sunt compatibile cu conservarea si utilizarea durabila. Cu exceptia declaratiei din 10.07.2003 a premierului Adrian Nastase care, potrivit Agentiei Associated Press, a marturisit ca este -foarte neincrezator- in proiectul -Rosia Montana-, intrucat exista probleme de protectia mediului, autoritatile romane nu au facut deocamdata dovada ca ar avea macar in intentie sa respecte obligatiile pe care tara noastra si le-a asumat prin ratificarea Conventiei de la Rio de Janeiro. Am asteptat si mai asteptam inca si vocea autorizata a dl. presedinte Ion Iliescu in acest caz, mai ales in conditiile in care domnia sa, in repetate randuri, chiar in cadrul unor reuniuni internationale, si-a dovedit preocuparea si priceperea in spinoasa problematica a protectiei mediului.

Ceea ce se ascunde in spatele proiectului -Rosia Montana- este departe de a fi un -interes public in beneficiul tarii-. Dimpotriva, putem intrezari, acolo, undeva in spatele usilor inchise, o monstruoasa coalitie distructiva. Pledeaza in favoarea acestei supozitii si faptul ca, in pofida semnalelor de alarma calificate trase de mai multe foruri stiintifice, printre care la loc de frunte s-a situat Academia Romana (care a alertat toate institutiile statului in legatura cu acest -proiect catastrofal-), presa romana – cu cateva exceptii notabile – a tratat cu o suspecta rezerva cazul, inconjurandu-l cu o veritabila conspiratie a tacerii. Mai mult, pe langa spatiile largi de publicitate (directa sau deghizata) oferite cu generozitate, cateva ziare centrale cunoscute, sfidand adevarul si bunul simt, promoveaza, de o buna bucata de vreme, chiar o campanie desantata in favoarea celor interesati de realizarea proiectului.

Avand in vedere cele de mai sus, credem ca a sosit momentul adevarului, in care institutiile fundamentale abilitate – si intai de toate Guvernul Romaniei – sa stopeze derularea acestui -proiect catastrofal-, care contravine atat interesului national, cat si legislatiei internationale (a celei europene in primul rand).

G.I. Chiuzbaian