Scolile Cooperatiei Mestesugaresti ofera cele mai tentante alternative

Sfera serviciilor din tara noastra, din ce in ce mai solicitata – firesc, cu cat ne apropiem de standardele cerute de aderarea la Uniunea Europeana – ar merita o analiza profunda, atat a gradului de utilizare a serviciilor de catre populatie, cat si la nivelul de diversificare a operatorilor semnificativi din domeniu. Ne oprim aici asupra uneia dintre cele mai insemnate surse de alimentare a sferei serviciilor de la noi, si nu de ieri, ci de aproape 50 de ani. Ne referim la scolile Cooperatiei Mestesugaresti, prin care, cel putin pana la Revolutie, s-au pregatit aproape 400.000 de tineri, deveniti meseriasi si specialisti in domeniul serviciilor in toate zonele tarii.

De la nivelul unei experiente de decenii, chiar a unei traditii autentice in formarea unor astfel de lucratori, credem ca este posibila – si chiar oportuna – evidentierea relatiei care leaga si conditioneaza traditia si experienta, acumulate pe parcursul procesului de invatamant specific de pregatire a fortei de munca necesara in prestarile de servicii, de obtinerea performantei in formarea acestor meseriasi si specialisti, de imbunatatirea calitatii serviciilor in societatea noastra.

Preuniversitarii cooperatori detin intaietatea

In acel context, era firesc sa intalnim, aproape la tot pasul, functionand un adevarat monopol al scolilor Cooperatiei Mestesugaresti asupra pregatirii in unele calificari profesionale, ca: bijutier, ceasornicar, strungar, frizer, coafor, manichiurist, pedichiurist, cosmetician, optician montator aparatura optico-mecanica, fotoceramist, depanator radio-tv, depanator obiecte de uz casnic, cizmar, croitor si multe altele.

Iata de ce, in anul de gratie in care ne gasim, 2004, nu pot exista practic scoli in afara sectorului mestesugaresc, unitati scolare cu experienta si calitatea actului didactic specific unui invatamant profesional performant ca cel asigurat de cele 12 grupuri scolare, de astazi, de arte si meserii -Spiru Haret-.

Cititorului circumspect in fata unei atari afirmatii ii oferim, spre a se convinge de adevarata realitate, cel putin trei argumente: 1) in ciuda -dezavantajului- ca in aceste scoli cooperatiste fiecare elev plateste o taxa de scolarizare, in pofida mediatizarii cu oprelistile generate de masurile discriminatorii aplicate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, in fiecare an planul de scolarizare ofertat de unitatile invatamantului sectorului mestesugaresc este acoperit la nivelul a cel putin 70 de procente; 2) rata de promovabilitate de peste 99,30% inregistrata, an de an, de absolventii grupurilor scolare ale sectorului mestesugaresc la examenele de absolvire ce se desfasoara in incinta scolilor de stat si in fata unor comisii formate din dascalii invatamantului de stat (care evident ca nu au nici un interes sa -pluseze- la notare spre a face publicitate invatamantului particular); 3) insertia profesionala de peste 80%, in fiecare an, a acestor absolventi, respectiv absorbtia lor de catre agentii economici si operatorii din prestarile de servicii reprezentand un indicator deosebit de graitor.

Pe scurt, ca sa ne oprim cu enumerarea atuurilor scolilor Cooperatiei Mestesugaresti, aceste unitati dispun, asadar, de o carte de vizita pe care stau scrise cuvinte precum Traditie, Experienta Modernitate, Atractivitate, Performanta

Calificari profesionale noi

In scurt timp dupa 1989, trecand – de voie, de nevoie – la regimul de autofinantare, scolile sectorului mestesugaresc au stiut sa diversifice cu operativitate paleta ofertelor educationale, testand periodic preferintele potentialilor angajatori, ale unui segment extins al populatiei de varsta scolara. Pe de o parte, cautand sa mentina unele meserii specifice Cooperatiei Mestesugaresti, inca solicitate de piata, aceste scoli au inscris, intre ofertele lor, noi calificari profesionale, unele moderne, care nu puteau sa nu fie pe gustul tinerilor, cum sunt: tehnician in activitati financiare si comerciale, tehnician in alimentatie, tehnician in industria textila, tehnician mecatronist, tehnician operator tehnici de calcul, tehnician mecanic pentru intretinere si reparatii, asistent de gestiune, agent vamal, agent de turism – ghid s.a.

Pe de alta parte, aceasta deschidere spre noi calificari, unele necuprinse vreodata in Romania in cadrul invatamantului profesional, liceal si postliceal, a adus cu sine importante costuri pentru scolile cooperatiste. Adica, au fost necesare: achizitionarea de noi echipamente didactice si de specialitate, incadrarea unui corp profesoral adecvat pregatit spre a sustine noile oferte, identificarea de parteneri sociali, pe langa organizatiile cooperatiste, dispusi sa colaboreze in derularea unei componente esentiale a actului didactic: instruirea practica a elevilor.

O carte de vizita semnificativa

Continutul acestei carti de vizita este dat, in principal, de experienta si traditie, de vechimea derularii unui act didactic caracteristic invatamantului profesional, prin excelenta adecvat – din start – realitatilor romanesti de pe piata fortei de munca, solicitarilor si specificului acesteia. In anii *60, *70 si *80, daca organizatiile cooperatiste, ce constituiau in acea perioada aproape unicul cadru de sustinere a sferei serviciilor de un anumit tip din mediul urban, solicitau direct si conditionau nemijlocit pregatirea si specializarea viitorilor lucratori, este limpede ca in sistemul invatamantului Cooperatiei Mestesugaresti de atunci erau formati in exclusivitate tineri pentru a onora comenzile acestor organizatii cooperatiste.