Scopul cartii mele: cei care vor sa-si apere inactiunea prin ignoranta sa nu poata spune -n-am stiut nimic-

– Emil Constantinescu si-a tiparit memoriile de fost presedinte. Dupa doi ani de tacere, patru volume. De ce?

– Am avut un principiu foarte clar, de la care nu m-am abatut niciodata. Am considerat ca este sub demnitatea unui presedinte sa raspunda oricaror polemici. Nu am raspuns nici singur, nici prin intermediar. Si acum consider ca am gresit, dar este prea tarziu. Nu am raspuns criticilor aspre, violente, mincinoase sau de toate tipurile care s-au abatut asupra mea. Si acum cred ca era necesar ca adevarul pe care il cunosc sa fie spus.

– Sa le luam pe rand, domnule Constantinescu. Multa lume se intreba ce o sa spuneti dumneavoastra despre anumite episoade? De exemplu: despre lista lui Adrian Severin cu presupusa colaborare cu alte servicii din partea unor oameni de presa si oameni politici, lista care i-a si atras domnului Severin pana la urma parasirea scaunului de ministru de externe. Dumneavoastra lasati sa se inteleaga, daca am inteles eu bine, ca aceasta lista este credibila. Dovezile, spuneti dumneavoastra in carte, sunt circumstantiale, probele nu pot fi produse concret, dar dovezile sunt circumstantiale. Am inteles bine?

– Da, corect. Aceasta este situatia. Si am spus in carte ca originalul acestei liste se afla in seiful meu, nu o voi da niciodata publicitatii. Adrian Severin, dupa parerea mea, a gresit cand a anuntat-o, fiindca era intr-o functie oficiala. Si atunci cand esti intr-o functie oficiala, trebuie sa produci probe. Or, in aceste situatii probele nu se pot produce. Insa ceea ce am vrut eu sa atrag atentia este asupra faptului ca aceste dovezi circumstantiale, care deriva din comportarea anumitor oameni in anumite momente, sunt la indemana tuturor. Deci, este o invitatie adresata cititorilor sa gandeasca cu propriul lor cap.

– Aveti un capitol care este consistent in carte: -Loialitate – tradare-. Dumneavoastra faceti acolo niste afirmatii destul de transante, care probabil vor starni reactii si polemici, asta vrand, nevrand. De pilda, dati o lista de oameni care spuneti ca au fost manevrati din exterior. Nu-i puneti pe lista tradatorilor, ci pur si simplu pe lista oamenilor care au fost pilotati din exterior formatiunilor de care apartineau la un moment dat sau altul.

– Fac o distinctie – tradarea in politica este un lucru grav cand se produce fata de principii, nu fata de persoane. S-a spus la un moment dat, s-a pus un accent extraordinar pe ideologie, la inceput – anticomunism, comunism. Dintr-un exces, in momentul de fata, se tinde si exista destui partizani care spun: -Nu mai avem nevoie de nici o ideologie-. Nu se poate acest lucru, pentru ca ideologia inseamna atasamentul la valori si principii. Nu poti sa treci de la un partid la altul si sa maturi tot spectrul politic. Asa ceva este, din nou, o ciudatenie romaneasca.

– Domnule Constantinescu, asupra carui moment politic intern volumele dumneavoastra aduc precizari importante, din punctul dumneavoastra de vedere, asa cum le-ati trait dumneavoastra?

– Nu este numai un singur moment, sunt mai multe momente in care am luat decizii, pentru ca de aceea exista presedinti, ca sa ia decizii, si este momentul cel mai clar al singuratatii Puterii, pentru ca decizia o iei singur. Au fost cateva momente in care deciziile pe care le-am luat au avut o influenta asupra destinului Romaniei pe termen lung. Prima decizie a fost imediat dupa ce am fost ales presedinte si era vorba daca sa aduc la cunostinta poporului adevarul asupra dezastrului financiar in care se gasea Romania; faptul ca bancile principale, Bancorex si Banca Agricola, erau falimentare, faptul ca Banca Nationala nu mai avea rezerve deloc, Romania avea un deficit dezastruos si datorii enorme. Deci, daca eu din interes politic sau dintr-o optiune politica, ce de fapt mi-a fost sugerata de mai multa lume, as fi iesit in fata si as fi condamnat guvernul Vacaroiu si regimul Iliescu, care adusesera tara, practic, in crah economic, sistemul financiar al Romaniei s-ar fi prabusit, pentru ca el era complet fragil. Astazi, oricine stie acest lucru. Si toate celelalte banci private care s-au prabusit ulterior, asta ar fi insemnat o inflatie de 1.000, 1.000 si ceva la suta, pierderea valorii banilor, pierderea tuturor economiilor pensionarilor si ale oamenilor si, practic, distrugerea vietilor oamenilor acestei tari. Care ar fi fost, sa spunem, avantajul? Ca pe aceste cadavre umane si politice m-as fi putut ridica ca un lider care sa-si construiasca un partid.

– Se simte din cartea dumneavoastra, domnule Constantinescu, mai multa caldura fata de Mugur Isarescu decat fata de… caldura umana, probabil erati in relatii mai bune cu el, decat fata de Ciorbea sau de Radu Vasile, ceilalti doi prim-ministri din perioada mandatului dumneavoastra. Ma insel?

– Eu nu l-am cunoscut pe Mugur Isarescu inainte de a fi presedinte. Si este o caldura care s-a nascut din respect si din apreciere, pentru ca am descoperit un om onest si un profesionist adevarat, de care era nevoie. El a fost cinstit fata de mine, mi-a spus ca era eroarea… Discutia a inceput foarte dur, l-am intrebat… Pentru ca, nu uitati, Banca Nationala, in *96, in perioada alegerilor, a scos bani fara acoperire. La presiunile fostului ministru de finante si la presiunile primului-ministru s-au scos bani fara acoperire, ceea ce este un lucru foarte grav. Si, sigur, discutia a inceput destul de dur, pentru ca exista si posibilitatea demisiei si a opunerii in acest moment. Dar am descoperit, cum va spuneam, in Mugur Isarescu un profesionist adevarat si functia lui de guvernator al Bancii Nationale si apoi cea de prim-ministru au fost benefice pentru Romania. Deci, este caldura unei aprecieri si, sigur, am descoperit un om.

– A aparut si cartea de memorii a lui Radu Vasile, fostul prim-ministru din acea perioada, care spune ca dv. ati fi fost gata sa dati dispozitie Armatei sa se traga. Atata ati fi fost de speriat in aceste momente.

– Sunt prostii. Deci, sunt discutii care descalifica si eu nu am cum sa intru in politica, pentru ca, va spun, in general, mesajul meu este pentru oameni inteligenti. Daca ati citit cartea lui Radu Vasile, pasajul este ridicol. Deci, el spune ca i-ar fi spus o consiliera care discuta cu Degeratu si care s-ar fi gandit ca asa ceva s-ar fi putut intampla. Imaginati-va, el vorbeste la persoana intai despre ceva, cine i-a spus, ca ar fi crezut ca i-a spus si cineva ar fi crezut ca s-a intamplat. Acea persoana era generalul Degeratu, deci, cel care primise ordinele verbale. Numai ideea de a-l zugravi panicat pe generalul Degeratu te face sa te umfle rasul, pentru ca toata lumea il cunoaste pe acest militar de cariera, cu sange rece, care a condus aceasta operatiune de descurajare intr-un mod absolut exceptional, in care in termen de cateva ore au fost puse in dispozitiv toate trupele si, bineinteles, s-a prezentat si in raportul CSAT, si la Colegiul de Aparare. Deci, astea sunt niste prostii, or, acest gen de a face -memorialistica- – pun ghilimelele – nu poate decat sa-l descalifice pe autor, dar dupa parerea mea – si imi pare rau ca o spun – ii descalifica si pe cei care iau in considerare acest mod. Eu am incercat sa abordez mult mai serios si in cartea mea veti gasi documente, veti gasi pe ore, veti gasi personaje care pot confirma.

– Ma asteptam sa dati mai multe amanunte in legatura cu atmosfera, culisele care au premers deciziei dvs. de a nu mai candida la prezidentialele din 2000.

– Sunt suficiente. Deci, hotararea am luat-o singur, nu am ce…, nu sunt culisele unei hotarari. Hotararile importante si deciziile importante le iei singur. Aceasta carte arata, intr-un mod foarte clar, ca eu am propus un proiect politic. Deci nu m-am retras pur si simplu. Am propus un proiect politic, un proiect politic valabil pentru Romania, pentru prezentul si, de atunci, si viitorul Romaniei, in care credeam atunci si cred si acum. Acest proiect era foarte simplu: nimeni, in nici o tara fosta comunista, nu a facut reforma si a mai fost reales vreodata. Deci lucrurile sunt foarte clare. Este un pret politic pe care trebuie sa il asum. Si eu am anuntat acest lucru inca din luna ianuarie 1997, ca nu voi conduce administratia in asa fel ca sa imi asigur un nou mandat, ci ca sa reusesc sa fac ceva ce este important pentru Romania. Or, am acceptat sa platesc pretul politic si am considerat – proiectul meu era urmatorul: Mugur Isarescu, care era primul-ministru unui guvern de un an de zile, care daduse primele succese, deci trecusera lucrurile grele, care fusese artizanul scaparii Romaniei de incetare de plati, cu un an anterior, in calitate de guvernator al Bancii Nationale, putea sa fie cel care, fara sa aiba un pasiv in spate, fara sa raspunda, sa conduca o coalitie formata – deci, toate partidele – in calitate de candidat prezidential. Era logic. Mie mi se parea atat de logic incat nu am putut intelege cum cineva sa nu inteleaga. Insa ambitiile, ale lui Petre Roman – care dorea el sa fie candidat si considera ca sigur va avea succes, ambitiile sau, sa spunem, manevrele lui Valeriu Stoica, ce avea o alta agenda politica si alte intelegeri, au scos PD, au scos PNL. UDMR declarase – si fac aceasta dezvaluire – ca ar sustine un candidat unic al coalitiei, daca toate celelalte partide o sustin, acceptand sa-si retraga candidatul propriu. In urma atitudinii liberalilor, in special, si a PD, si ei si-au pus candidat propriu si, in aceasta situatie, proiectul meu sigur nu a avut succes. Deci, eu nu m-am retras ca sa abandonez ceva, m-am retras ca sa preiau raul, pasivul asupra mea si sa-l sprijin din spate si sa ii dau activul unui om in care credeam si in care cred si astazi ca ar fi fost bun pentru Romania.

– Nu vorbiti deloc, dle presedinte, de Valeriu Stoica, un personaj important pe vremea coalitiei si a mandatului dv. de presedinte. Nu l-am vazut mentionat in volumele dv.

– Da. Uneori, de jena, alteori, pentru ca l-am inteles, la un moment dat. Pentru un moment dat, l-am inteles, adica, exista un moment in care, cum spuneam, poti sa intelegi tradarea fata de o persoana. Asta nu este nici o problema, deci, nu ii port nici o pica – sa spunem ca m-a tradat pe mine. Am crezut ca la un moment dat, in mod sincer, a vrut sa respecte interesele partidului si asa a considerat el mai bine si de aceea nu m-am exprimat. Poate, alta data, mai tarziu, o sa spun cum au stat lucrurile cu adevarat.

– In finalul volumului IV, propuneti un proiect pentru o noua guvernare de Dreapta. Cui va adresati? Acum sunteti un simplu cetatean.

– Spun ca ea este adresata celor care, dupa ce lucrurile, daca lucrurile vor evolua rau si nu au actionat nimic, vor spune -nu am stiut-. Scopul ei este sa nu le mai dea voie sa spuna -nu am stiut-. Daca doresc sa se apere prin ignoranta, sa isi apere inactiunea prin ignoranta, ii sfatuiesc sa nu citeasca aceasta carte. Sa o puna deoparte, pentru ca, dupa ce au citit-o, nu vor mai putea spune ca nu au stiut. Pe de alta parte, din nou, este o invitatie la gandire. Este foarte ciudat ca romanii manifesta, in numar mare, o dorinta de integrare in NATO si in UE, dar nu au nici un fel de interes asupra a ceea ce inseamna valorile in jurul carora s-au construit NATO si UE. Ceea ce vreau eu sa le spun este ca niciodata Romania nu va intra in UE, nici daca ar avea un PIB mai mare ca al Germaniei, un nivel de trai mai mare decat al Elvetiei sau al Norvegiei, daca nu vor avea un sistem politic corect, construit pe doua partide importante, care sa reprezinte partea stanga si dreapta a spectrului politic. Dar nu niste fantome de partide de dreapta satelit, cum erau in anii *70 in unele tari comuniste, ca Cehia, Ungaria sau Polonia, ci partide adevarate, care sa respecte idei si valori. Acesta este continutul. Eu vin si le spun: -Iata, acestea sunt valorile adevarate ale Dreptei, nu ce vi s-a spus, ce v-a spus comunismul sau Stanga ca inseamna Dreapta, ci ceea ce marea majoritate a romanilor cred-. Ei nu inteleg, un roman obisnuit nu intelege de ce partidele de Dreapta conduc in tari atat de importante in Europa pentru ca sunt votate de muncitori, de fermieri, de functionari. Si nu inteleg de ce ii voteaza daca imaginea Dreptei este a unor capitalisti feroce, care dau afara oameni. Ce valori sunt si, de fapt, ce ii fac sa voteze? Acum, eu le spun ce inseamna acest lucru. Cartea mea este o invitatie la gandire si la reflectie. Cei care nu sunt dispusi sa o faca, sa citeasca altceva.

Carol Sebastian