Ieri a inceput cea de-a 2.000 rotatie sinodica a Soarelui. In spatele acestui termen barbar se ascunde un fenomen cat se poate de simplu: la fel ca toate planetele, si steaua noastra se roteste in jurul axei sale. Aceasta miscare a fost descoperita o data cu aparitia lunetei astronomice, la inceputul secolului al XVII-lea. Urmarind, zi dupa zi, punctele negre detectate pe Soare gratie instrumentelor lor, mai multi observatori, precum italianul Galileo, englezul Thomas Harriot, fratii germani Johannes si David Fabricius, precum si compatriotul lor, Christoph Scheiner, au constatat ca respectivele pete se deplaseaza de-a lungul timpului, mereu in aceeasi directie.
Chiar daca s-au intrebat in legatura cu natura punctelor in cauza – nori, sateliti sau, pur si simplu, pete – aceasta ultima ipoteza, aparata de Galileo, a invins, pana la urma. Iar, daca aceste macule sumbre isi schimba locul cu regularitate, asta nu inseamna altceva decat o rotatie a astrului zilei. In plus, datorita persistentei in timp a acestor pete s-a reusit evaluarea perioadei de rotatie a Soarelui. Intre 1853 si 1861, Richard Christopher Carrington, un englez pasionat de astronomie, se ocupa de desenarea cotidiana a petelor solare. Aceasta munca deosebit de migaloasa se incheie cu cateva rezultate de prima importanta. Inainte de toate, Carrington descopera fenomenul eruptiilor solare. Apoi, el a putut determina cu precizie pozitia axei de rotatie a Soarelui. In egala masura, el a observat ca, la latitudini ridicate, petele se deplaseaza cu viteza mai redusa decat la ecuator: aproximativ 31 de zile in primul caz, comparativ cu 26 de zile in cazul secund. Aceasta rotatie diferentiala demonstreaza faptul ca suprafata Soarelui nu este solida si ca ea induce o violenta distorsiune, la nivelul ecuatorului, a liniilor campului magnetic. O alta consecinta a fenomenului: se impune alegerea unei valori arbitrare pentru viteza acestei rotatii, ceea ce a si facut Carrington, determinand ca un tur complet dureaza 27,2753 zile terestre, ceea ce corespunde deplasarii petelor situate la aproximativ 16 grade latitudine.
La 9 noiembrie 1853, data fixata de Carrington, a inceput prima rotatie sinodica. O expresie care trebuie tradusa prin -rotatia Soarelui vazuta de pe Pamant-. In ultima instanta, nu este vorba decat de o valoare relativa. Cel care observa fenomenul solar nu este imobil. Prin urmare, exista o diferenta intre perioada de rotatie sinodica si perioada de rotatie siderala, cea pe care observatorul ar stabili-o daca s-ar putea instala intr-un punct fix al sistemului solar sau daca ar putea scruta steaua noastra de la o distanta exoplanetara. Un calcul relativ usor permite determinarea valorii -absolute- a rotatiei solare la ceva mai mult de 25 de zile.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
