Un palc de cruci saracacioase, izolate de restul, atrage atentia atunci cand intri in Cimitirul Sfantul Vasile, pe drumul spre Miroslava. Intr-unul din colturile cimitirului, sub cateva zeci de cruci atarnand nefiresc, odihnesc trupurile celor ce au fost cei mai sarmani copii ai Iasiului: cei nerevendicati niciodata de cineva si morti prin spitale. Majoritatea acestora au fost rapusi de SIDA. Printre ultimii care si-au gasit odihna vesnica aici este si Ionut Jalba, un orfan de opt anisori, decedat anul acesta de SIDA. A fost inmormantat chiar de 1 martie, cu martisor la piept, intr-un sicriu saracacios si facut in pripa. Cortegiul funerar – cinci persoane: profesoarele sale, doua asistente sociale si soferul dricului luxos, ce contrasta jalnic cu tot ce era in jur, pus la dispozitie de o fundatie ieseana. Pomana – o legatura de covrigi la 1.000 de lei bucata si o coliva facute acasa de cadrele de la Centrul -Gulliver-.
Cand copilul a fost ridicat de la spital, asistentii de aici au incercat sa-i convinga pe insotitori sa bage -la pachet-, in sicriu, si un nou-nascut mort si abandonat, care-i incurca. Preotul de la biserica de pe traseu, afland de ce a decedat copilul, a pretextat un motiv pentru a nu-l mai primi in lacas, asa ca drumul pana la cimitir a fost mai scurt. Cum crucea a venit in ultimul moment, numele lui Ionut a fost scris pe ea cu o carioca galbena. In timp ce micul sicriu era coborat in groapa, cei care l-au insotit au lacrimat in tacere, si tot tacuti au iesit din cimitir, avand parca un sentiment de vinovatie. -Daca n-am avut mai multi bani, macar mai multe lacrimi am lasat pe acest mormant-, isi aminteste emotionata una dintre profesoare. Cat priveste banul public, putem sta linistiti: datorita birocratiei, cu aceasta inmormantare bugetul statului nu a fost pagubit de nici un leu.
-Nu vreau sa-mi amintesc chipurile lor-
-Ce sa le spun? Copiilor nu le spun nimic, cu ei glumesc, fac poante. Cu cei mari? Cu ei este mai usor. Cu parintii este mai greu. In fata lor esti dezarmat. Vin la tine plangand si asteapta sa le infirmi diagnosticul, si tu nu poti decat sa le spui ca tratamentul le prelungeste viata si ca oricand se poate descoperi un vaccin care sa vindece boala-, spune dr. Liviu Prisecariu, medic la Centrul regional de diagnostic si tratament din cadrul Spitalului de Boli infectioase. De sase ani, dr. Liviu Prisecariu diagnosticheaza si trateaza copii cu HIV si SIDA. In evidenta Centrului se afla 1.900 de copii din toata zona Moldovei, cu varste cuprinse intre 10 si 17 ani. -Ma straduiesc sa fiu in primul rand medicul lor, cel care ii trateaza si ii ajuta sa mearga mai departe. Acum m-am mai obisnuit, dar la inceput mi-a fost greu, foarte greu. Am avut pacienti care mi-au fost dragi si a trebuit sa-i urmaresc cum se sting fara sa-i pot ajuta. Ultimul astfel de copil de care m-am despartit este un baietel de 12 ani, foarte reusit, care a mers la scoala pana in ultimul moment. A murit acum trei luni-, povesteste, vizibil afectat, dr. Prisecariu. Intre medic si pacienti relatia depaseste una obisnuita, de spital. Copiii ii fac confidente si, uneori, ii lasa amintiri. -Ii am undeva in mine pe fiecare, dar nu vreau sa-mi amintesc chipurile lor-, mai spune medicul.
Niciodata nu li se spune adevarul
In Iasi, copiii bolnavi de SIDA sunt internati la Centrul -Gulliver-. Copiii de aici stiu ca sunt bolnavi, dar nu stiu de ce boala sufera. Uneori, -vecinii- de la Scoala Ajutatoare le striga de pe geam: -Sidosii!-. Dar nimeni nu a avut puterea sa le explice ca ei sunt copii vaduviti de viitor. Cei mai multi dintre copiii de la -Gulliver- au fost abandonati de la nastere. Obisnuiti sa fie plimbati dintr-o casa de copii in alta, nu au intrebat de ce au ajuns aici. Au fost curiosi insa sa afle de ce trebuie sa ia atat de multe pastile. Li s-a spus ca sunt bolnavi si, daca iau tratamentul, se vor vindeca. Mai greu a fost cu cei cativa copii abandonati de familii dupa ce parintii au aflat ca acestia sunt infectati cu HIV. -Copiii au intrebat de ce i-au adus parintii la noi si le-am spus ca familiile lor sunt foarte sarace si nu-i mai pot tine acasa. Le-am zis si ca sunt foarte bolnavi si, de aceea, urmeaza tratamentul-, spune dr. Petru Groza, directorul centrului. Copiii si-au acceptat soarta si iau tratamentul cu convingerea ca se vor vindeca. Si ca vor ajunge mari si vor avea familii. Nimeni nu are curajul sa le spuna de ce boala cumplita sufera. Doar, uneori, cand unul dintre colegii lor de joaca dispare rapus de boala, copilasii intreaba ce s-a intamplat. Niciodata nu li se spune adevarul. Ci doar ca respectivului copil i-au fost gasiti parintii si a fost luat acasa. Iar ceilalti il invidiaza. -Cel mai dureros este cand acesti copii mor. Multi dintre ei, dupa ce sunt internati in spital, isi presimt sfarsitul si plang, cerandu-ne sa ii luam inapoi. Incercam insa sa le dam sperante pana in ultima clipa-, mai spune dr. Petru Groza.
Pana la urma a fost respins de la scoala
Iuliana are 15 ani, este eleva in clasa a VIII-a si, pana anul trecut, nu a stiut ce boala are. -Cand mama era la piata, am cautat prin dulap unde am gasit niste acte in care scria ca am HIV. L-am intrebat pe tata si mi-a zis ca nu am HIV, dupa care a inceput sa planga. Mi-am dat seama de adevar si, dupa aia, mama a recunoscut ca sunt bolnava.- Dupa aflarea vestii, a avut o perioada in care s-a izolat de restul lumii, insa, cu timpul, si-a revenit, fiind mult mai optimista si increzatoare in viitor. -Cel mai rau este ca ceilalti copii sunt foarte rautaciosi. S-a intamplat odata sa lovesc un baiat si el mi-a spus ca nu ma poate lovi pentru ca sunt bolnava. M-am suparat foarte tare si am inceput sa plang-, povesteste Iuliana, cu lacrimi in ochi.
Un baietel de 11 ani asteapta moartea ca pe o usurare. Desi mama lui nu i-a spus ca are SIDA, copilul stie ca mai are putin de trait. Slab si cu trupusorul vlaguit de durere, baietelul ii cere mamei sa-i aprinda lumanarea de cate ori simte ca nu mai poate rezista. -Acum cateva zile i-a spus unui unchi, care este tamplar: <Fa-mi un sicriu mic, asa, ca pentru mine>, iar mie, sa-i fac coliva. Nu stie ca are SIDA, dar si-a dat seama, desi e atat de mic, ca va muri curand-, a povestit, cu lacrimi in ochi, mama lui Ionut. Copilasul inspira teama celor din jur pentru ca este seropozitiv. Inca din primele zile de clasa I a aflat ce inseamna singuratatea. Copiii din clasa il ocoleau, parintii colegilor au cerut sa fie indepartat din scoala, in timp ce mama sa s-a luptat pentru ca el sa aiba o copilarie normala. Pana la urma l-au acceptat, dupa doua luni de discutii, numai cate doua ore pe zi. -L-am izolat in ultima banca, in fata lui este un pupitru gol. Cand ma apropii de el, imi pun manusile. Este un pericol pentru noi toti-, spunea, in urma cu doi ani, invatatorul. La fel faceau si colegii lui Ionut. Pana la urma a fost respins din scoala si, anul acesta, a inceput din nou clasa I, intr-o alta scoala.
-HIV pozitiv, doresc sa cunosc o fata-
Un alt caz dramatic este cel al tanarului Sorin T., de 24 de ani, fost sportiv de performanta. De 12 ani, el tot incearca sa-si dea seama in ce moment al vietii sale a gresit. In urma cu mai multi ani, medicii l-au diagnosticat cu HIV si, de atunci, a inteles ca femeile il vor ocoli pentru tot restul vietii. Dupa noua ani de abstinenta, Sorin le-a spus medicilor de la Spitalul de Boli infectioase din Iasi ca vrea sa se casatoreasca: -Simt nevoia sa fac dragoste. Si, apoi, nu am pe nimeni care sa aiba grija de mine. Asa, ne-am ingriji unul pe celalalt-. Incurajat de medici, Sorin a dat anunt la matrimoniale: -1,85 m, 83 de kilograme, 33 de ani, fost sportiv de performanta, intreprinzator, HIV pozitiv, doresc sa cunosc o fata de varsta apropiata pentru prietenie (casatorie)-. Ceea ce parea o gluma proasta s-a dovedit a fi solutia de a-si suporta mai usor soarta, sperand. -Nu stiu daca s-a casatorit, dar are o prietena pe undeva prin Braila sau Galati. Stau impreuna si, astfel, le este mai usor. Ultima oara a fost aici acum sase luni, pentru evaluare, si se simtea bine-, spune dr. Liviu Prisecariu.
Ce visuri au acesti oameni?
Speranta ii tine in viata si pe bolnavii de varste mai mici. Copii fara viitor, ei viseaza si cred ca au dreptul la viata, ca orice alt om. Multi dintre ei, ajunsi la varsta adolescentei, nu-si mai doresc jucarii. Vor albume cu formatiile preferate, casetofoane sau haine moderne. Fetele au inceput deja sa se gandeasca la casatorie. Adina vrea sa ajunga fotomodel. Acum are 10 ani, dar parintii i-au garantat ca va reusi, cu un corp ca al ei si cu ochii albastri pe care-i are. Ce nu intelege fetita este de ce plang intotdeauna parintii ei atunci cand le vorbeste de planurile sale de viitor. Copiii se proiecteaza in viitor, ca orice copil normal, fara sa stie ca pentru ei nu exista acest bun ce ne pare tuturor ca ni se cuvine fara drept de apel. Mihai, 13 ani, vrea sa ajunga cantaret. Impreuna cu alti doi baietei de la -Gulliver- si-a facut o trupa dupa modelul celor de la -3rei Sud-Est-. Un alt Mihai, de 12 ani, vrea sa se faca sofer. Ca sa castige multi bani si :copiilor lui- sa nu le lipseasca nimic. Carmen este sigura ca va fi un asistent social foarte bun si va ajuta oamenii necajiti, si va gasi familii pentru copiii parasiti, asa cum este ea. O alta fetita vrea sa devina medic si sa vindece copiii cu HIV. Acelasi lucru viseaza si Danut, de la -Gulliver-, care-si doreste insa sa-i trateze numai pe colegii lui. El nu stie ca doctorul nu este Dumnezeu si ca nimeni din lume nu poate vindeca boala sa. Si nu stie nici ca nu va trai ca sa ajunga vreodata doctor. Este doar un copil care nu-si cunoaste soarta cumplita si care crede ca si pentru el exista un viitor.
Ceausescu a interzis sa se moara de SIDA in Romania
Mult timp Ceausescu a negat ca in Romania ar exista cazuri de HIV sau Sida. Regimul comunist nu putea accepta sa recunoasca ca romanii mureau din cauza unor neglijente medicale elementare. Pana in 1990, in spitale se faceau injectii cu aceeasi seringa la mai multi bolnavi, iar sterilizarea nu era corect realizata. Unii dintre oamenii carora li s-au facut transfuzii cu sange sau plasma au simtit pe pielea lor ce inseamna sa primesti sange neverificat. Totul era o loterie. Pentru ca era interzis sa mori de Sida, copiii care se stingeau din cauza acestei maladii primeau un alt diagnostic. Si pentru ca nu exista boala, nu exista nici tratamentul. Abia dupa 1990 au fost facute publice primele cazuri. Cu toate acestea, primul caz de boala la adulti a fost recunoscut oficial in 1986, la un tanar insotitor de tren pe rute internationale. -Apoi, in perioada *89-*94, au murit cei mai multi copii cu Sida. Erau cei care se infectasera cu multi ani in urma si care nu facusera nici un tratament. A urmat apoi un alt val in perioada 1999-2000, copii tot din aceeasi generatie, dar carora li se prelungise viata cu medicamente, dar si cu o alimentatie corecta-, a explicat dr. Liviu Prisecariu, medic la Spitalul de Boli infectioase. In momentul de fata, tratamentul pentru copiii infectati cu HIV ajunge la 10-15 milioane de lei pe luna. -Degeaba le dai tratament de 15 milioane de lei, daca ei mananca de o suta de mii pe luna-, a mai spus dr. Liviu Prisecariu.
Nici o boala nu a fost studiata atat de mult fara rezultat
Pana in prezent, maladia HIV/SIDA nu a iertat 22 milioane de persoane, barbati sau femei, copii sau varstnici, bogati sau saraci, si a lasat orfani aproximativ 14 milioane de copii. In judetul Iasi, in perioada 1990 – 2001, au fost inregistrati 261 de copii bolnavi si 41 de adulti, din care au decedat de SIDA 107 copii si 17 adulti. Oamenii de stiinta apreciaza ca nici o alta boala, din cate a cunoscut omenirea, nu a fost studiata atat de mult, dar fara a se gasi un medicament care sa o vindece sau sa o previna. La Directia de Sanatate Publica Iasi exista un Centru de Consiliere si Testare HIV, unde se pot realiza gratuit teste de depistare pentru gravide, bolnavi de TBC sau boli cu transmitere sexuala.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
