-Societatile lui Vintu ramaneau cu unitatile cumparate intacte pentru ca banii sa faca in continuare bani prin fortarea cresterii lunare-

Anchetator – Pana acum am inteles o chestiune: ca scriptic, persoana pe care dumneavoastra o acuzati ca sta la originea acestei afaceri, Sorin Ovidiu Vintu, n-a avut nici o legatura cu SOV Invest-ul si cu FNI-ul. Da? Deci dumneavoastra, in orice moment, puteati sa-i spuneti: -Du-te domnule si vezi-ti de treaba!-

Ioana Maria Vlas – Exact. Puteam.

A – -Eu sunt aici sefa, eu hotarasc, eu dispun, eu hotarasc!-.

I.M.V. – Aveti dreptate! Da. Si peste cinci secunde nu mai eram presedinte eu, ci era altcineva!

A – Pai de ce? Ca n-avea nici o pargie de a dispune! Nu?

I.M.V. – Legal, aveti dreptate!

A – Pai de ce?

I.M.V. – Legal aveti dreptate! In realitate, daca eu spuneam asa: -Fugi de aici ca eu comand!-, in momentul urmator ma scotea pe usa afara.

A – Cum?

I.M.V. – Iaca asa, bine! -Iesi!-.

A – Pai aceeasi fraza era si la indemana dumneavoastra!

I.M.V. – Da, era si la indemana mea, dar cu o singura conditie: ca eu sa fi avut puterea. Altfel ieseam pe usa cand el voia sa ies, iar in momentul urmator venea alt presedinte in SOV Invest, numit de el si pe care il asculta toata lumea, pentru ca Vintu ii spunea -Eu asa vreau!-.

A – Presedintele SOV Invest de cine trebuia sa fie numit?

I.M.V. – De Consiliul de Administratie.

A – Asa. Exista acel Consiliu de Administratie?

I.M.V. – Sigur!

A – Exista. Dar din cine era format?

I.M.V. – Din -saracii- de la CENTROCOOP, din reprezentantul Bancii Agricole, pe care l-am vazut relativ rar, si pe urma mai era inca cineva din CEC, un vicepresedinte.

A – Deci acesta era Consiliul de Administratie.

I.M.V. – Da.

A – Exista si o Adunare Generala a Actionarilor?

I.M.V. – Sigur!

A – Asa. Din cine era formata?

I.M.V. – 51% CENTROCOOP, 47% am fost eu, pe urma 20% Banca Agricola, 20% CEC-ul. Adunarea Generala a Actionarilor se putea intruni, dar nu puteau sa hotarasca nimic. Eu nu pot dovedi nimic pe hartie, ca n-am ce sa dovedesc. Dar daca voia Sorin Vintu sa fiu eu presedinte, eu eram, si daca nu voia, nu eram. Ca el le spunea celorlalti ce trebuie sa faca.

A – Totusi Vintu ce parghii avea la dispozitie?

I.M.V. – Una singura! Daca ar fi numit pe altcineva in locul meu de presedinte, in momentul urmator toata lumea din SOV Invest se uita la el si spunea -Bine!-. Si nimeni nu facea decat tot ce i se ordona, iar acela nu putea sa faca altceva decat sa se supuna sau sa plece. Si eu m-am mirat cum Dumnezeu de functiona asa de bine, dar asa functiona! Nu se putea altfel! Eu am fost numita presedinte al SOV Invest-ului pentru ca domnul Gelu Teodorescu, prietenul din copilarie al lui Vintu, detinea optzeci si ceva la suta din SOV Invest. Stiti de ce Gelsor se numeste GELSOR: pentru ca este GELU si SORIN.

– -El pe hartie n-avea nimic! Nici Gelsor-ul nu era al lui, da? Dar el statea in biroul de presedinte al Gelsor-ului si toata lumea il accepta ca atare. Toata lumea spunea: -GELSOR E AL LUI VINTU!-. El pe hartie n-avea nimic! Pe hartie era si este un om sarac, dar in realitate era si este miliardar!-

A – Dumneavoastra stiati ca Vintu este stapan?

I.M.V. – Toti stiau!

A – Toti stiau?

I.M.V. – Absolut!

A – Si Consiliul de Administratie si Adunarea Generala a Actionarilor?

I.M.V. – Absolut! Eu nu stiu ce stia CEC-ul!

A – Adica toti erau atat de supusi?

I.M.V. – Absolut! Pentru ca ei toti erau supusi, pentru ca toata lumea stia ca SOV Invest-ul si FNI-ul apartin Gelsor-ului, deci lui Sorin Vintu. Era un lucru atat de cunoscut!

A – Da, dar din punct de vedere juridic n-avea nici o treaba!

I.M.V. – Sunt de acord cu dumneavoastra! Sunt perfect de acord cu dumneavoastra!

A – Sa zicem, prin absurd, ca acest domn disparea pe cale naturala…

I.M.V. – Daca disparea pe cale naturala, va spun eu ce se intampla. Eu scapam de o presiune, este adevarat ca nu mai aveam sprijinul -de neprecupetit- al dansului si incercam sa salvez FNI-ul! Si zau ca as fi facut-o!

A – Bun, dar ce se intampla cu patrimoniul lui?

I.M.V. – Care patrimoniu, ca el n-avea nici un patrimoniu!

A – Pai va contraziceti! Ori avea, ori n-avea!

I.M.V. – Nu stiu. Nu ma contrazic!

A – Pai spuneti ca totul era al lui!

I.M.V. – Dar eu nu ma contrazic! Acum nu port discutii despre patrimonii.

A – Dar din punct de vedere juridic…

I.M.V. – Discutam doar de puterea de decizie, da? El pe hartie n-avea nimic! Nici Gelsor-ul nu era al lui, da? Dar el statea in biroul de presedinte al Gelsor-ului si toata lumea il accepta ca atare. Toata lumea spunea: -GELSOR E AL LUI VINTU!-. El pe hartie n-avea nimic! Pe hartie era si este un om sarac, dar in realitate era si este miliardar! El n-avea dreptul sa comande in Gelsor, atunci de ce il asculta toata lumea?

A – E vina lui ca il asculta toata lumea?

I.M.V. – Nu. Era vina noastra, vina a sute de oameni care eram acolo si care il ascultam pentru ca stiam ca TOTUL ESTE AL LUI!

A – Va spun eu de ce-l ascultati!

I.M.V. – Da, spuneti!

A – Pentru ca daca nu era el, nu s-ajungea la acea acumulare. Erati constienti de treaba aceasta?

I.M.V. – Eram constienti ca orice se intampla, Sorin face ceva si totul este din nou in ordine. Toti eram constienti.

A – Deci v-ati complacut in aceasta situatie.

I.M.V. – Da, ne-am complacut in aceasta situatie. Aproape patru mii de oameni. Da, m-am complacut si platesc pentru acest lucru. Sunt vinovata ca m-am complacut.

– -Nu numai ca se lauda… si arata ca are o putere cum n-are nimeni in Romania (…) De cand cineva, care vine din Roman, devine in curs de trei-patru ani de zile milionar in dolari? (…) De ce s-au dus sa lucreze la el Vlad Soare – viceguvernatorul Bancii Centrale a Romaniei, Mucibabici si cati n-or mai fi fost acolo. Erau niste nume in finantele Romaniei-

A – Eu vreau sa inteleg mecanismul care a stat la baza producerii acestor acte si fapte.

I.M.V. – Acesta a fost unicul mecanism. Teroarea impusa de un simplu om prin faptul ca se lauda la toata lumea, si nu numai ca se lauda… si arata la toata lumea ca are o putere cum n-are nimeni in Romania.

A – De ce instrumente dispunea? Trebuia sa luati la cunostinta prin niste instrumente de puterea aceasta ca sa va dati seama ca are putere.

I.M.V. – Nu, numai prin fapte.

A – Care erau faptele?

I.M.V. – Cele pentru care eu sunt aici vinovata, respectiv ca am inselat CEC-ul, sa zicem, desi nu l-am inselat. Contractul cu Banca Agricola la fel. Nu stiam cine era presedinte pana l-am vazut pe Istrate. Daca m-as fi dus asa, cu de la mine putere, eu, -mama FNI-ului-, ar fi spus: -Ce vrei, cucoana? Iesi afara!-. Pe cand asa, a fost dragut, m-a servit cu cafea si cu prajiturele si a spus: -Da, doamna, stiu. Se semneaza-. Ce alta dovada mai vreti sa va aduc decat aceasta? Mai sunt si cele pe care le stiti si dumneavoastra, cum si de unde s-a nascut acest imperiu. Asta numai Vintu o stie si cei cu care l-a facut. De cand cineva, care vine din Roman sau Bacau, devine in curs de trei-patru ani de zile milionar in dolari? Ce proba va mai trebuie dumneavoastra, in afara de puterea lui, intr-o Romanie bulversata, postrevolutionara, in care singurul Dumnezeu a devenit banul? Am lucrat in Gelsor si m-am dus sa lucrez in SOV Invest – FNI pentru ca mi-a placut meseria aceasta, dar am stiut ca trebuie sa am in spatele meu pe -cineva tare-. Aceasta este greseala mea. Altfel nu puteam sa fac si lucruri bune. Pot sa va spuna colegii mei ce am facut pentru piata, pentru binele acestei piete in partea mea de cercetare si dezvoltare. In timp se va verifica daca am facut ceva bun. Dar atunci cand dai de un asemenea om ca Vintu esti de-a dreptul oprimat psihic. Si nu numai eu am fost oprimata psihic. Ii aveti pe toti sub ochii dvs. Intrebati-i pe toti de ce s-au dus sa lucreze la Vintu? De ce s-au dus sa lucreze la el Marian Petrescu, Doru Nicolaescu, Vlad Soare – viceguvernatorul Bancii Centrale a Romaniei, Mucibabici si cati n-or mai fi fost acolo. Erau niste nume in finantele Romaniei. De ce s-au dus la Vintu sa lucreze? Dar ei n-aveau ochi ca Vintu nu era proprietar la nimic din acest imperiu? Si toti s-au dus sa lucreze la el. De ce a acceptat Vlad Soare alt birou decat biroul sefului? De ce?

A – Pai, spuneti-mi dvs. de ce.

I.M.V. – Intrebati-l pe el, nu pe mine. Eu v-am spus de ce am facut eu acest lucru stiind cine este Vintu si ce poate. Intrebati-l pe Soare de ce s-a dus sa lucreze la el, pentru ca si el s-a dus. Eu n-am fost viceguvernator al Bancii Centrale. De ce a lucrat Temesan pentru el? De ce a lucrat pentru Vintu? De ce au lucrat pentru un Gelsor in care Vantu nu era -domnul director-? De ce s-or fi dus oare sa lucreze pentru -un nimeni-? S-au dus sa lucreze pentru Vintu, nu pentru Gelu Teodorescu si care mai era acolo proprietar al companiei. El nu era proprietar pe hartie, dar trebuia sa lucrezi pentru el. Eu mai mult de atat nu pot sa va spun, decat ca acesta este adevarul. La intai mai in *98, Grupul financiar Gelsor, cum se numea pe vremea aceea, a avut o megaintalnire la Mamaia. Tot Grupul financiar Gelsor cum era el pe vremea aia, inclusiv SOV Invest-ul. Erau cateva sute de oameni. Nu vorbim de FNI, ca FNI-ul nu exista juridic vorbind. Participau sefii de retea, toti angajatii nostri, incepand cu soferii si terminand cu administratorii si secretarele. De ce la masa aceea, in sala plina de oameni, s-a asezat pe post de sef, la mijlocul mesei Sorin Ovidiu Vintu si a inceput sa ne spuna ce vrea de la noi? De ce? De ce nu m-am asezat eu? Puteti intreba si la cei de la care am inchiriat hotelurile. Am stat in hotel -Parc- si inca doua hoteluri si s-a folosit o ditamai sala de conferinte. Daca era -nimeni-, de ce a stat el in capul mesei si-n capul bucatelor si ne-a tinut un speech pe postul de stapan? De ce? Om fi fost noi toti, sutele de oameni de acolo, nebuni sa acceptam un lucru care nu era adevarat? Deci toata lumea de acolo stia ca el este seful si patronul. E primul caz in Romania, si nu numai in Romania, cand exista societati ecran si cu patroni ascunsi in spatele lor? E primul caz? La cate firme mari din Romania actionarul principal sade in biroul presedintelui?

– Scenariu de -crima perfecta-: -Vintu a facut FNI-ul ca sa poata sa aiba o sursa de bani fara nici un fel de cost, scotand banii -legal-, folosind FNI-ul ca o -piramida- (…) in sacul cu bani, asa cum era FNI-ul, din cauza cresterilor lunare mari se strangeau, cum zicea el, -banii prostilor-, sacul acesta crescand tot timpul (…) lua atatia bani cati avea nevoie, lasand mereu o marja pentru asigurarea platii rascumpararilor (…) Societatile lui Vintu ramaneau cu unitatile cumparate intacte pentru ca banii sa faca in continuare bani prin fortarea cresterii lunare-.

A – Va rog sa continuam declaratia. As dori sa ne explicati mecanismul prin care au fost scosi banii din fond, in mod fraudulos.

I.M.V. – FNI-ul a fost facut ca sa poata scoate bani in mod fraudulos. Un argument care tine si care este real si se poate verifica, ar fi modul in care se faceau retragerile pe carnetele firmelor Grupului Financiar Gelsor si ale persoanelor interpuse. Vintu a facut FNI-ul ca sa poata sa aiba o sursa de bani fara nici un fel de cost, scotand banii -legal-, folosind FNI-ul ca o -piramida-. Deci piramida trebuia sa existe pentru ca el sa-si scoata din acest FNI banii in mod legal. O firma apartinand Grupului Financiar Gelsor cumpara 100 unitati de 100 lei, care prin cresterea saptamanala -umflata- realiza un beneficiu de 8% pe luna, de 24% la trei luni, 96% pe an. Avand in vedere ca erau mai multe firme se puteau retrage bani pe rand, in general se scoteau numai beneficiile produse de unitati. Acesta este un prim scenariu de -crima perfecta-. Totul era legal.

A – Scenariul acesta l-ati descoperit acum, sau il stiati de atunci?

I.M.V. – L-am descoperit cu timpul.

A – Cu timpul? Dar in timpul activitatii dvs.? Nu este o descoperire care ati facut-o azi noapte?

I.M.V. – Nu. Azi noapte m-am gandit cum sa va explic acest scenariu de crima perfecta.

A – Nu exista crima perfecta!

I.M.V. – Pai, dar stati o secunda… Din punct de vedere secvential, crima asta este perfecta. De ce? Pentru ca in sacul cu bani, asa cum era FNI-ul, din cauza cresterilor lunare mari se strangeau, cum zicea el, -banii prostilor-, sacul acesta crescand tot timpul. Din acest sac cu bani, care tot crestea, lua atatia bani cati avea nevoie, lasand mereu o marja pentru asigurarea platii rascumpararilor.

A – Rationamentul este corect in conditiile in care aceasta crestere nu este reala? Daca ar fi reala totul ar fi OK.

I.M.V. – Cand eu am proiectat FNI-ul, s-a pornit de la ideea ca va merge cu crestere reala si toata lumea care era in Fond va profita de pe urma ei. Vintu stia asa de bine sa faca bani, ca atunci cand s-a ivit aceasta posibilitate nu putea s-o ignore. Era prost daca o lasa. Stiti de ce? Pentru ca in momentul in care ai un asemenea furnizor de bani nu poti sa-l -refuzi-. In afara de firmele din Grupul Gelsor, in aceasta schema de rascumparari erau introduse persoane fictive ori nume cum a fost Irimescu sau Popa, sau nu stiu cine si cati.

A – O sa ajungem si la ei.

I.M.V. – Daca lista cu societati si persoane creste, banii se aduna foarte multi. Vintu nu scotea unitatile initial cumparate. Nu scotea decat cresterile. Cand ajungeam sa vorbim de sute de milioane, va dati seama ce cifre uriase ieseau? Cu adevarat uriase. Si cum aceasta a durat nu un an, ci mai multi… Ca sa-si -cladeasca tot imperiul acesta-, trebuia ca fondul sa functioneze cel putin patru ani si asta s-a intamplat. Timp de patru ani nu s-a simtit nimic, totul a fost legal, chiar ultralegal. Pe vremea aceea discutam de sute de milioane, apoi discutam de miliarde, de zeci de miliarde. Dar in primii ani puteam sa discutam doar de zeci de milioane sau de sute de milioane.

A – Deci totul a fost OK cand cumpararile au fost mai mari decat rascumpararile.

I.M.V. – Da, pentru ca FNI-ul s-a prabusit numai in momentul in care s-a repezit toata lumea pe rascumparare. Faptul s-a agravat si pentru ca, in general, SOV Invest-ul acceptase in urma cu cativa ani ca anumite contracte de investitii, de care eu am aflat tarziu de tot, in *99, cand era Fondul pe duca, permiteau anumitor investitori sa rascumpere lunar unitatile corespunzatoare beneficiilor obtinute. Aceasta favoare a fost acordata si CEC-ului. Societatile lui Vintu ramaneau cu unitatile cumparate intacte pentru ca banii sa faca in continuare bani prin fortarea cresterii lunare. Acesta este scenariul numarul unu de -crima perfecta-, in acest sens este un scenariu inatacabil. Am putea ataca aici perfectiunea scenariului daca ar mai exista contractele initiale. Si chiar daca scotea bani numai la trei luni, depunerile fiind esalonate in timp, se puteau scoate bani in fiecare saptamana, printr-o firma sau printr-o persoana fizica.

A – Nu pe toate firmele odata.

I.M.V. – Este ca si cum eu as avea mai multe depozite la o banca si periodic cand ele ajung la scadenta scot bani pe rand din unul, apoi din altul si tot asa… Astfel, Vintu isi acoperea lunar necesarul de bani pentru toate firmele din Gelsor. Si pentru ca erau multe, si pentru ca le facea intr-un mod inteligent ca sa pericliteze fondul, ca nu putea sa omoare -gaina cu oua de aur-, el lucra pe o marja oarecare pe care, statistic vorbind, o putem estima in timp. Cand fondul era -linistit-, nu existau probleme. Daca se intampla sa fie rascumparari mai mari decat cumpararile, venea imediat cineva din firmele Grupului Gelsor si punea repede banii ca sa se acopere rascumpararile. M-ati intrebat daca au fost crize. Da, au fost, dar asa se solutionau. Vintu totdeauna dispunea de un cash pe care nimeni nu-l avea. Si in acest mod statea el pe bani curati, pe bani sanatosi.

A – Acest lucru poate fi imputabil?

I.M.V. – Nu. Lui nu i se poate imputa nimic in acest scenariu. Mi se poate imputa mie si antecesorilor mei. Noi suntem vinovati, el nu e vinovat cu nimic.

A – Pentru ca aici este o afacere profitabila…

I.M.V. – Noi suntem vinovati ca am -umflat- valorile Fondului si am adus investitori in el.

– Scenariul cu -lejere interventii-: -din *97, in portofoliul FNI incep sa apara actiunile necotate, adica posibilitatea de a umfla valoarea activului net (…), se intervine in baza de date si se mai adauga la fiecare un anumit numar de unitati cumparate. Nu multe deodata, ca sa nu sara in ochi-

A – A fost un beneficiar ca multi altii de fapt…

I.M.V. – Ca multi altii. Exact.

A – De buna credinta…

I.M.V. – Ceilalti erau de buna credinta. Cu urmatorul scenariu, sper sa incepem sa deschidem alte porti. Nu mai este scenariul crimei perfecte, l-am putea numi scenariul cu -lejere interventii-.

A – Cand se intampla in timp acest lucru?

I.M.V. – Toata operatiunea aceasta? Sigur nu se intampla in *96. Pentru ca in *96 FNI-ul a stat pe bani cash si nu a facut nici o manevra, pentru ca era scandalul FMOA, si nu numai. Eu cred ca scenariul incepe in *97. Dar puteti verifica, pentru ca din *97 in portofoliul FNI incep sa apara actiunile necotate, adica posibilitatea de a umfla valoarea activului net. Scenariul este valabil atat pentru investitori-persoane fizice, cat si pentru investitori- persoane juridice, care cumpara in mod legal unitati de investitii. In momentul acesta se intervine in baza de date si se mai adauga la fiecare un anumit numar de unitati cumparate. Nu multe deodata ca sa nu sara in ochi.

A – Interventie facuta in ce conditii?

I.M.V. – In conditiile in care domnul Oprea Catalin, cel care facea managementul bancii de date a FNI-ului, intervenea in program si facea interventiile respective, atat in program cat si in carnet, sa zicem 50 de unitati in plus. Acesta este scenariul cu lejera interventie. Cand va fi apelat de catre operator contul clientului el va avea 50 de unitati care produc mai mult.

A – Da. Cele 50 de unitati sunt introduse in mod fraudulos.

I.M.V. – Da. Nu sunt cumparate, sunt doar inscrise.

A – Dar care produc mai mult.

I.M.V. – OK. Cand operatoarea apeleaza programul de la ghiseul ei, ii apare fereastra cu unitatile rascumparate la valoarea zilei si cu mentiunile din carnet corecte.

A – Cand operatoarea tasta pentru o rascumparare nu isi dadea seama cum au aparut unitatile?

I.M.V. – Cum au aparut? Asa cum le-a modificat cel care gestiona banca de date, pentru ca el putea sa intre in program. El stia cum, operatoarea nu stia. Ea nu vedea decat ce aparea pe ecran.

A – Si cine era gestionarul bancii de date?

I.M.V. – Oprea Catalin, angajat al firmei de informatica a Gelsor-ului.

A – Dar carnetul nu aparea in continuare tot cu 100 de unitati?

I.M.V. – Exista posibilitatea ca cineva sa-si modifice carnetul, dar ceea ce era sfant nu era ce scria pe carnet, ci ce era scris pe calculator. A fost o posibilitate, pe care cei interesati si imi inchipui ca au folosit-o. Acest scenariu cu -lejere influente-, despre care v-am spus, cred ca a fost folosit destul de rar, pentru ca exista riscul ca operatoarea sa-si dea seama ca era ceva necurat. Era posibil sa faca si asta. Iar scenariul numarul trei ar putea fi numit -ia tot si fugi!-. Scenariul consta in introducerea in banca de date a unor cumparari fictive. Asa a fost si cu cele doua carnete cu care Vantu a scos bani, cu nu stiu cate mii de unitati inscrise, desi n-a investit nici un leu si totusi a scos nu stiu cati bani. Intrebarea este: cand sunt facute?

A – Pai nu e facut nici un carnet.

I.M.V. – Dar s-a zis ca a avut doua carnete.

A – A fost doar o adeverinta semnata de dvs.

(Va urma)