Ungaria Grupului de la Szeged – un furnicar de societati secrete revansarde

Gruparile nationalist-extremiste din perioada interbelica nu au fost influentate aproape in nici un fel de operele diversilor autori din secolul al XIX-lea, ci au creat propriile lor ideologii, plecand de la obiective imediate si de la coloratura ideologica sau rasiala a celui pe care-l considerau de facto dusman.

Cronologic, primul ultranationalism virulent se exercita in Ungaria, imediat dupa primul razboi mondial, dar el nu se aseamana cu nimic altceva, nici in teorie, nici in practica. A fost chiar precursorul masurilor antisemite si xenofobe din perioada interbelica, de un -rafinament- dezarmant chiar si pentru oamenii lui Hitler.

Precursorii teoretici ai ultranationalismului

O formula primara de nationalism politic a aparut o data cu Revolutia din 1848 – in urma careia in mai multe tari europene se instituie votul universal. Ca urmare, in viata publica apar grupuri politice de orientare nationalista, dar care, spre deosebire de gruparile de tip socialist, nu au fost structurate pe doctrine care sa aiba ca punct central lupta de clasa. Exista chiar voci importante, precum cea a reputatului sociolog francez Guy Hermet, care afirma ca nationalismul reprezinta principalul principiu antagonist al antagonismului de clasa si, cu multa indulgenta, ar trebui acceptat ca o doctrina politica in sensul clasic al cuvantului. Totusi, vom prezenta sintetic cateva curente de nationalism, deosebit de interesante. Una dintre cele mai coerente teorii este cea a nationalismului mistic, creata de francezul Charles Peguy (1873-1914), fundamentat pe valentele spirituale ale crestinismului. In principiu, era o terorie romantica, construita in jurul principiului unui monarhism cvasi-republican, imposibil de aplicat in perioada respectiva, dar care combatea teoriile xenofobe promovate de Barre (1862-1928) sau de catre Maurras (1868-1952). Maurras propunea un model de monarhism integral, asemanator absolutismului austro-ungar sau al celui de pe vremea lui Carol cel Mare, dar care trebuia sa excluda orice formula parlamentara. O componenta crestina, chiar daca diferita in esenta de cea promovata de Maurras, se va regasi si in doctrina unor miscari nationaliste din centrul Europei, cazul Garzii de Fer fiind notoriu, doar ca formula lui Codreanu era centrata in jurul unui ultra-ortodoxism deosebit de complex. Totusi, nationalismul cel mai dur, cronologic vorbind, se regaseste in opera lui Fichte (1762-1841). Este vorba de nationalismul rasist, care a fost formulat si ca urmare a resentimentelor impotriva dominatiei pe care o exercita Franta lui Napoleon, dar care viza pregatirea terenului pentru renasterea Sfantului Imperiu Romano-German. Aici se regaseste ideea dominatiei -rasei- germane, care ar trebui sa ramana pura, sau cea a puritatii limbii germane. Evident, din lucrarea -Discurs catre natiunea germana-, scrisa de Fichte in 1807, s-a inspirat si cel mai reprezentativ exponent – teoretician – al curentului rasist, Chamberlain (1855-1927), dar si Adolf Hitler si Alfred Rosemberg, acesta din urma fiind considerat mai irational ca Hitler in teoria expusa in Mitul secolului XX. Potrivit lui Albert Speer, Hitler ar fi afirmat, nu o data, ca nu a putut citit niciodata mai mult de cateva pagini din lucrarea lui Rosemberg din cauza nivelului extrem de scazut al alegatiilor autorului.

In prezent, domina doua curente de teorii nationaliste, primul fiind cunoscut sub denumirea generica de Primordialism, iar al doilea sub cea de Modernism, in jurul carora s-au dezvoltat adevarate scoli, conduse de universitari dintre cei mai rafinati, curente care au cu totul alte obiective decat cele urmarite in trecut, fara urme de rasism sau extremism de alta natura, dar asupra carora nu insistam in cazul de fata.

O teza aparent banala, dar falsa: bolsevismul, creatorul ultranationalismului maghiar

Novi-Sad. Sfarsitul anului 1942! Comandantul militar maghiar Ferenc Feketehalmi-Czeydner ordona starea de asediu ca urmare a inscenarii unui atac al partizanilor. Incep represaliile impotriva populatiei civile, doar in prima faza fiind lichidati, in cele mai barbare moduri, circa 1.800 de sarbi si evrei. Apoi, Jandarmeria regala ungara aresteaza mai mult de 3.300 de evrei, dintre care 150 erau copii, si-i impusca pe malul Dunarii, multi fiind aruncati in apele inghetate cand inca mai erau in viata.

Budapesta. Toamna anului 1944. Era evident pentru toata lumea ca balanta razboiului era inclinata in favoarea aliatilor si rusilor. Ungurii, sprijiniti de Eichman, solutionasera problema evreriasca inaintea Reich-ului. Adica, aproape toti evreii din Ungaria, in granitele de atunci, fusesera ridicati, dusi in ghetouri si, ulterior, trimisi in lagare de exterminare. E drept ca Horthy fusese arestat, la 15 septembrie 1944, de catre un comandou condus de eliberatorul lui Musolini, colonelul SS Skorzenny, si plasat intr-un lagar de concentrare din Germania, puterea fiind preluata de catre Szalasi si Crucile cu Sageti. Dupa 15 septembrie 1944, astfel de executii, precum cele de la Novi-Sad, devin frecvente pe malul Dunarii, chiar in centrul Budapestei. Atrocitatile comise depasesc nu atat ca dimensiune, cat ca cruzime orice inchipuire.

Razboiul s-a sfarsit. Szalasi a fost executat, dar Horthy a trait linistit in exil. Apoi, imediat dupa anul 1990, a fost adus in Ungaria si inhumat ca erou national. Atrocitatile comise de oamenii lui Horthy sunt mai barbare decat cele comise, in circumstante mult mai complexe, de catre oamenii lui Antonescu. Romanul a fost condamnat si catalogat de facto criminal de razboi. Horthy, in schimb, a fost decretat, post-mortem, erou national. Dar problematica este cu atat mai complexa, cu cat in Romania nu se poate vorbi de vreun alt guvern fascist decat de cel creat sub patronajul lui Horia Sima, ci de aplicarea unei legislatii discriminatorii, antievreiesti, intr-o perioada limitata de timp, sau despre masuri dure in anumite zone ocupate in Est, intr-un context mai mult decat controversat.

Cum s-a ajuns in Ungaria atat de departe? Care sunt diferentele dintre regimurile cu tenta fascista, xenofoba din Europa? Desigur, sunt greu de surprins intr-un cadru precum cel de fata, dar vor fi creionate cateva elemente, menite sa aduca anumite lamuriri asupra unor evenimente cenzurate pana in anul 1990 sau ignorate din diverse motive.

Cauzele ultranationalismului maghiar

Nationalismul sovin magiar, intr-o formula destul de romantica, dateaza din secolul al XVI-lea. Va fi exacerbat o data cu Revolutia de la 1848, care doar revolutie nu poate fi numita, neavand nimic in comun cu ceea ce s-a intamplat in Europa anului 1848, ci viza crearea Ungariei Mari, a unei mari natiuni maghiare, cat se poate de artificiala. Documentele asa-zisei revolutii sunt la indemana oricui si tradeaza un xenofobism exacerbat, de nesustinut. Apoi, dupa realizarea dualismului, au loc procese de maghiarizare fortata. Primul razboi mondial conduce la ceea ce stim, adica la sfarsitul Imperiului. Transilvania se rupe definitiv, Slovacia se uneste cu Cehia, iar in sud se naste Iugoslavia.

Pe acest fundal, se intampla un lucru paradoxal: pentru o foarte scurta perioada, la sfarsit de luna octombrie – inceputul lui noiembrie 1918, ceea ce urma sa fie Ungaria ramane fara un conducator credibil, neexistand vreun guvern capabil sa guverneze. Pe acest fond, contele Mihaly Karolyi reuseste sa formeze un consiliu national, cu o coloratura pestrita, dominat de sociali-democrati si o burghezie considerata de catre Talavera a fi -de origine evreiasca-, cu mentiunea ca aceasta era integrata de facto in cadrul natiunii maghiare in urma unui indelungat proces, petrecut spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Totusi, exista si in vechiul imperiu habsburgic un antisemitism ciudat in felul lui, de o factura despre care, poate, vom vorbi cu alta ocazie. Dar, se dorea o Ungarie democratica, organizata cam dupa aceleasi principii dupa care functioneaza Elvetia, combinate si cu cele formulate de presedintele american Wilson. Mai mult, Josef de Habsburg chiar jura credinta acestui consiliu, care, sub conducerea lui Karolyi, dorea incheierea pacii, alegeri si o serie de reforme strict necesare, incepand cu cea a administratiei si incheind cu cea agrara. Totusi, cel mai puternic grup organizat din Ungaria a acelui moment era cel social-democrat intr-o mezalianta ciudata cu sindicatele. Doar ca social-democratii central europeni si vest-europeni erau reprezentati de o elita burgheza idealista, cuprinsi de un suvoi netarmurit de bolsevism, de neinteles pentru un intelectual roman iesit din comunism. Doar simpla citire a listei acestor intelectuali europeni, pe care se aflau fii de industriasi si bogatasi, scriitori celebri, precum Andre Gide, Louis Aragon, Andre Malraux, chiar Jean-Paul Sartre sau fratii Mann, profesori universitari precum Raymond Aron, membri ai unor cercuri rafinate, elitiste etc, iti confera un suficient grad de perplexitate. Dupa cum remarca si reputatul sociolog american de origine maghiara Iosif Naghi-Talavera, unul dintre cei mai fini cunoscatori ai fenomenologiei, exact aceasta elita socialista, printre care se aflau suficient de multi evrei complet maghiarizati, a facut ca intentia lui Karolyi sa se prabuseasca, fiindca doreau nici mai mult nici mai putin decat sa instaureze o republica bolsevica si chiar sa-l depaseasca pe Lenin in actiune, adica sa realizeze tranzitia direct spre socialism, fara a mai urma alti pasi intermediari. Karolyi nu a beneficiat, practic, de o sustinere reala in intentiile sale de a crea o Ungarie democratica si din cauza ca taranilor nu li se permisese nici un fel de reprezentare, desi, in fapt, reprezentau baza natiunii magiare, ca numar, astfel ca social-democratilor nu le-a fost greu sa-si urmeze planul de a-i boicota intentiile. Criza se adanceste si ca urmare a unor presiuni facute de Antanta, singurul sprijin pe care mai putea conta Ungaria de atunci se intrevedea a fi regimul bolsevic din Rusia. Ceea ce nu stia, mai mult ca sigur, Talavera e ca si celebrul conte Karolyi avea puternice simpatii probolsevice, dar pe atunci intentiile lui erau suficient de democratice. Spre stupefactia multora, prin anii e30, contele Karolyi ajunge chiar in conducerea de fatada al Comitetului International de Ajutorare a Victimelor Fascismului German, ca sef al sectiei franceze (?), fiind total aservit strategului ideologic al bolsevismului in Occident in acea perioada, misteriosul si controversatul Munzenberg. Doar ca alaturi de Karolyi, in miscarea bolsevica internationala mai erau implicati o serie de figuri de origine maghiara, precum Louis Gibarti sau Gyula Alpari, zis si Julius, cunoscuti de catre initiati drept nucleul a ceea ce se numea -Mafia Ungureasca-, pe scheletul careia se afirma ca a fost constituit -nucleul fondator al serviciilor secrete sovietice- din Occident. Este cert ca Alpari era omul Cominternului la Paris, cu misiunea de a-l controla pe Gibarti si ca, aproape cert, a contribuit decisiv la recrutarea unuia dintre cei mai celebri spioni britanici care au lucrat pentru sovietici, Kim Philby, dar si la cea a americanului Whittaker Chambers. Atat Gibarti, cat si Alpari au fost remarcati in preajma lui Bela Kun in momentul instaurarii republicii sovietice in Ungaria anului 1919. Un amanunt deosebit de interesant ar fi acela ca Alpari a fost arestat la Paris in anul 1940 de catre Gestapo, probabil cu consimtamantul lui Stalin, si executat abia in anul 1944, in lagarul de concentrare Sachsenhausen.

Ca o prima concluzie, putem afirma ca bolsevicii unguri, prieteni ai lui Lenin, ii surclasau de departe pe cei romani.

Izgonirea lui Bela Kun, momentul aparitiei curentului ultranationalist

Cert este ca pe acest fundal intra in scena un nesemnificativ agent bolsevic, Bela Kun, care, la fel ca Musolini, era ziarist, dar cu mult mai putin talent si situat pe o scara total inferioara ca valoare intelectuala. Cunoscand totusi psihologia maselor, promoveaza o doctrina nationalista extrem de radicala, chiar abjecta dintr-un anumit punct de vedere, fiindca refuza transant doleantele taranilor, care doreau reforma agrara. Micul sau grup bolsevic fuzioneaza cu social-democratii, apoi instaureaza un soviet, formeaza o armata rosie maghiara si incepe rafuiala, dupa modelul leninist, cu dusmanul de clasa. Kun ordona acte de terorism de o cruzime fara margine impotriva taranilor in primul rand, dar si impotriva oricarui opozant. Merge atat de departe incat, asemeni lui Lenin, ordona altui evreu bolsevic, Tibor Szamuely, sa foloseasca, asemeni lui Trotki, un tren spre a se deplasa in diverse localitati pentru a raspandi teroarea. Practic, nu se stie numarul crimelor comise samavolnic de catre oamenii lui Kun si ai lui Szamuely, dar actiunile bolsevicilor conduc la aparitia unor grupuri bine organizate, contrarevolutionare, in orase importante ale fostului imperiu, dintre care unele erau in Ungaria, precum Szeged, altele in Austria, precum Viena, sau la Arad – care trecuse la Romania. Talavera afirma intr-una dintre lucrarile sale ca seful bolsevic de la Budapesta, desi era evreu, asemeni lui Lenin a ordonat lichidarea a cel putin 44 de evrei pe motive politice, fara judecata, si ca ar fi fost capabil de o teroare mai odioasa decat cea declansata de Djerdzinky prin intermediul CEKA.

Din fericire, Kun face o greseala impardonabila, atacand Armata Romana, dar care il infrange pe bolsevic fara nici o dificultate, astfel ca, la 4 august 1919, Armata rosie maghiara se autodizolva. Bela Kun fuge in Rusia prin Viena, devenind -comisar al poporului-, dar va fi lichidat in anul 1937, din ordinul lui Stalin, chiar in primele momente ale declansarii terorii. Dar Kun a coordonat, in anul 1921, ca trimis special al Cominternului in Germania si Actiunea din martie, care trebuia sa reprezinte momentul declansarii revolutiei mondiale. Doar ca, la 1 aprilie, insurectia a fost infranta, soldandu-se cu cel putin 145 de morti, sute de raniti si in jur de 3.500 de arestati. Si ceilalti acoliti ai lui Kun au luat drumul Occidentului sau al Rusiei, majoritatea fiind regasiti in sclujba aparatului de propaganda si de spionaj sovietic.

O data cu intrarea Armatei Romane in Budapesta, se sfarseste cu prima republica sovietica din lume. Dar ultranationalismul cel mai radical cunoscut vreodata abia se va naste pe ruinele republicii lui Kun, dupa intrarea -triumfala-in Budapesta, la 16 noiembrie 1919, a -armatei nationale maghiare-, conduse de amiralul Miklos Horthy.

In acel moment, se creeaza doi poli de influenta, unul fiind Grupul de la Viena, iar celalalt va fi denumit generic Grupul de la Szeged. Nu vom insista asupra Grupului de la Viena, ci doar precizam ca acesta era condus de catre contele Istvan Bethlen, considerat un conservator autoritar, a carui conceptie politica era destul de liniara si chiar logica pana la un punct, el nedorind decat ca Ungaria sa devina cel mai important stat din Bazinul Carpatic iar nobilimii maghiare sa-i revina rolul de clasa politica conducatoare. Nu insistam asupra antibolsevismului natural al acestui grup, nici asupra acceptarii compromisului international din anul 1922, cand Ungaria intra in Liga Natiunilor, recunoscand, astfel, intr-un anume fel Pactul de la Trianon, desi pe plan intern se manifesta contrar acestei recunoasteri. Tot ca un element interesant de amintit ar fi faptul ca Grupul de la Viena a incercat prin toate mijloacele sa limiteze antisemitismul, motivand pe plan international ca anumite excese antisemite au fost indreptate impotriva acolitilor lui Kun. Ba mai mult, un gest de bunavointa fata de eforturile aparente ale Grupului de la Viena, ajuns la putere imediat dupa fuga lui Kun, a fost si cel al evreilor maghiari, care, in anul 1924, in dorinta de a fi recunoscuti de facto ca parte a natiunii maghiare, au rupt relatiile cu organizatia mondiala Aliance Israelite. Chiar liderul evreilor maghiari, Vazsanyi, afirma ca Tratatul de la Trianon ar fi -o cauza a durerii- pentru natiunea maghiara-. Aceasta fidelitate a evreilor maghiari a fost -rasplatita- si inainte, si ulterior cu promovarea unei legislatii antisemite incorecte, prima etapa consemnandu-se inca din anul 1920, cand contele Teleki a trecut prin parlament o lege ce interzicea evreilor dreptul la studii liceale si superioare.

Cele patru axiome ale Grupului de la Szeged

Grupul de la Szeged va fi insa expresia celui mai extremist ultranationalism cunoscut vreodata in Europa. Se constituie in anul 1919, in orasul cu numele respectiv, profitand de pasivitatea pseudo-administratiei franceze din zona. Acest grup a reprezentat nucleul marii Federatii a Asociatiilor Sociale (T.E.Sz), care ajunge la un moment dat sa inglobeze peste 10.000 de organizatii cu pretinsa tenta sociala. Dar, din randul acestui furnicar, din punctul nostru de vedere, doar doua asociatii au prezentat o importanta deosebita, adica Asociatia Ungurilor Redesteptati (Ebredo Magyarok Egyesulete – EME) si Asociatia Maghiara de Aparare Nationala (Maggyar Orszagos Vedero Egyesulet – MOVE) – al carei fondator a fost un fost capitan de stat major al Armatei, Gyula Gombos. MOVE avea creat un departament intitulat -Asociatia stiintifica maghiara de protectie rasiala-, care avea incorporata si o divizie strict secreta, intitulata Etelkozi Szovetseg-EKSz sau -X-. Majoritatea membrilor organizatiilor grupului de la Szeged apartineau paturii de mijloc, sau erau fosti militari, ramasi fara slujba, sau chiar functionari ai administratiei, care puteau ramane oricand fara serviciu. Cei mai fideli aderenti erau insa refugiatii din teritoriile pierdute de Ungaria, numarul acestora fiind estimat cel putin la 300.000.

Portretul liderului

Gyula Iulius Gombos, alias Knopfle, era de origine svaba, despre mama sa afirmandu-se ca nici macar nu stia limba maghiara. Viziunea politica a acestui fost ofiter de stat major a avut o mare importanta in epoca, fiind considerata extrem de originala. El este creatorul sintagmei -Axa Roma-Berlin-, propunand- o la inceputul anilor e20, cand Hitler inca nu reprezenta mare lucru, axa din care trebuia sa faca parte si Ungaria. In plus, el s-a autointitulat national-socialist inainte ca lui Hitler sa-i treaca prin cap acest lucru si chiar inspira fondarea Internationalei Nationaliste, ca o replica la Internationala Socialista.

Si portretul psihologic al acestui personaj este la fel de uluitor. Desi era de provenienta modesta, el creeaza legenda ca ar proveni dintr-o importanta familie nobiliara de secol XVI, dar facea acest lucru doar pentru a o putea renega in fata adeptilor. Mai mult, baza gandirii sale politice, confundata cu viata sa personala, se baza pe un sistem format din patru axiome: antisemitism, aversiune fata de democratie, negarea justitiei sociale si anti-aristocratie, care vor deveni si directiile de actiune imediata a Grupului de la Szeged.